JOCUL DE FOTBAL

                                                          VIZIUNI MODERNE

 

 

Noutăţi şi tendinţe în jocul de fotbal de performanţă. Există în literatura noastră de specialitate lucrări, articole, materiale tehnice care tratează pe larg şi competent problema atât de delicată a selecţiei în fotbal. Cunoaşterea cât mai profundă a tendinţelor mereu prezente în evoluţia jocului de fotbal pe plan mondial prezintă o mare importanţă pentru stabilirea unor priorităţi în conţinutul tehnico-tactic al jocului, în cadrul celorlalţi factori ai antrenamentului, cât şi pentru o mai corectă orientare a procesului de instruire şi pregătire a jucătorilor, în concordanţă cu aceste tendinţe şi priorităţi.

Problemele pe care le ridică fotbalul contemporan perfecţionat în toate compartimentele jocului sunt mult mai complexe decât în trecut, jocul de azi diferenţiindu-se radical de cel practicat în urmă cu câteva decenii.  Schimbările survenite în evoluţia jocului se referă la orientarea şi conţinutul jocului în ansamblu, pe compartimente şi posturi, cât şi la dinamica desfăşurării fazelor fundamentale ale jocului: atac şi apărare. Evoluţia continuu ascendentă a fotbalului contemporan este rodul eforturilor la care şi- au adus contribuţia cei mai buni tehnicieni din ţară, care au modelat acest joc în raport cu însuşirile temperamentale şi tradiţionale specifice, proprii şcolii respective.

Strădaniile depuse de specialişti în direcţia perfecţionării, concepţiei şi sistemului de joc, a mijloacelor şi metodelor de pregătire au determinat creşterile calitative, marcate prin prestaţiile echipei şi jucătorilor în toate componentele jocului: fizic, tehnic, tactic, psihologic. Şcoli de fotbal şi echipe cu tradiţii valoroase, jucători talentaţi de mare valoare şi cu personalităţi puternic conturate au găsit mereu zone insuficient exploatate în cadrul componentelor jocului, cât şi al procesului de antrenament, pe care le-au valorificat creator, asigurându-şi pentru moment întâietatea. Ca rezultat al acestor strădanii şi dispute, fotbalul a înregistrat salturi calitative, remarcate cu prilejul fiecărei ediţii a Campionatului Mondial, precum şi a altor competiţii de amploare: Campionatul European, Cupa Campionilor Europeni, Cupa UEFA etc.

                                         

Ø dinamism şi solicitări mari la efort, în special pe componenta intensitate a acestuia;

Ø disponibilităţi ale jucătorilor de certă valoare la multiple faze de joc, prin treceri rapide din apărare şi viceversa pe baza unor eforturi mari fizice şi psihice;

Ø execuţii rapide şi eficiente, creşterea continuă a vitezei de joc, exprimată prin accelerări în special în fazele de finalizare;

Ø acţiuni individuale şi colective bine concepute, care evidenţiază creativitate, iniţiativă, gândire practică, decizie şi angajare responsabilă;

Ø permanenta interferare între zonele, liniile şi posturile din echipă, solicitând jucători polivalenţi (multilaterali, quasitotali) capabili să participe eficient la toate fazele şi acţiunile de joc;

Ø atitudini şi mentalităţi ale jucătorilor responsabile şi angajate, care evidenţiază clasa profesională;

Ø mare varietate în modul de a acţiona al echipei şi jucătorilor, soluţii originale în combinarea mijloacelor tehnico-tactice în cadrul concepţiei şi sistemului de joc, care devin proprii fiecărei etape şi care sunt mult mai elastice, pretându-se la adaptări elastice creatoare.

Considerat dialectic, stadiul actual de dezvoltare a fotbalului va fi depăşit. Prospectarea modului în care va evolua jocul de fotbal, cunoaşterea tendinţelor în această evoluţie, contribuie la stabilirea unor strategii generale şi specifice adaptate în vederea ţinerii pasului cu evoluţia de perspectivă a jocului. Creşterea caracterului colectiv al prestaţiei echipei în fazele de atac şi de apărare, al colaborării între compartimentele şi grupurile de jucători, frecvenţa interferare dintre acestea, acţiuni colective realizate pe baza creşterii capacităţii de efort sunt un rezultat al amplificării ponderii factorului fizic în antrenament.

Noile tendinţe pot fi sintetizate astfel:

Ø asigurarea unui ritm rapid de joc, în special în acţiunile şi în fazele de finalizare;

Ø utilizarea apărărilor active, a presingului după pierderea mingii, cu efectuarea unui marcaj la posesorul mingii, dublat de asigurarea sprijinului permanent dat de coechipieri în scopul realizării unei apărări sigure în prima jumătate de teren;

Ø creşterea numărului atacurilor rapide şi de surprindere a adversarului în inferioritate numerică, prin participarea fundaşilor la acţiunile ofensive;

Ø prezenţa jucătorilor de superclasă (a marilor personalităţi) în echipa şi adaptarea în mod spontan a unor scheme şi manevre tactice, care vor valorifica în mod eficient marile disponibilităţi ale acestor jucători şi chiar a acelor de valoare medie;

Ø trecerea la etapa în care jocul va fi coordonat prin alternanţă de către fiecare posesor al mingii;

Ø creşterea virtuozităţii în execuţiile tehnice efectuate în  viteză  şi condiţii de adversitate, dublată de realizarea unui joc cursiv, cu acţiuni simple şi eficiente;

Ø rolul din ce în ce mai important al acţiunilor jucătorilor fără minge în relaţie cu purtătorul de minge.

Consecinţă a sporirii pregătirii lor intelectuale, se constată o conştientizare participativă a jucătorilor la procesul de pregătire, lărgirea orizontului lor tactic, creşterea motivaţiei şi a interesului, a puterii de luptă, a devotamentului şi responsabilităţii, păstrarea echilibrului psihic, a lucidităţii în situaţii dificile ale jocului: răsturnări de situaţii de joc, scor, intervenţii dure ale adversarului etc.,implicaţiile acestor tendinţe în procesul de antrenament.

Modelarea procesului de pregătire la cerinţele disputei sportive şi solicitarea jucătorilor în antrenamente de a depune interes şi eforturi cât mai apropiate în condiţiile în care acestea se manifestă în joc. La rândul ei, modelarea impune trierea şi selecţionarea mijloacelor şi metodelor de antrenament în raport cu tendinţele şi orientările amintite. Pentru a realiza selecţia mijloacelor şi eforturilor administrate în antrenament trebuie conceput un model de joc cât mai precis. Pornind de la modelul de joc conceput în raport cu caracteristicile jocului actual, anticipând şi evoluţia acestuia în perspectivă, vom putea elabora modele operaţionale, acţiuni şi faze de joc care combină judicios conţinutul tehnico-tactic şi solicitările la efort în concordanţă cu parametrii modelului preconizat.

Corelată cu cea interioară, o altă idee orientativă esenţială am desprins- o prin constatarea că, în prezent, antrenamentul în fotbal trebuie să fie neapărat completat printr-un proces individual şi individualizat de pregătire a jucătorilor de mare performanţă, în ideea valorificării la cele mai ridicate cote a întregului lor potenţial motric şi moral-volitiv. Metodologia modernă a antrenamentului a scos în evidenţă necesitatea raţionalizării procesului de pregătire.

Printre cei mai importanţi factori de progres ai performanţei se numără atât individualizarea instruirii sportivilor, cât şi raţionalizarea mijloacelor de pregătire a jucătorilor de mare performanţă pe tot parcursul anului, în ideea valorificării la cele mai înalte cote a întregii lor capacităţi motrice.

În jocul de fotbal, pregătirea tehnico-tactică trebuie să realizeze următoarele obiective principale:

Ø dezvoltarea şi perfecţionarea unor calităţi dominante ale unor jucători care pot mări randamentul individual şi al echipei;

Ø încadrarea fiecărui jucător în concepţia, sistemul, tactica şi dinamica echipei;

Ø specializarea în executarea unor procedee, acţiuni tehnico-tactice;

Ø lovituri la momentele fixe ale jocului;

Ø înlăturarea lipsurilor şi greşelilor acumulate în antrenamente colective

şi în jocuri;

Ø educarea calităţilor psihice, morale şi de voinţă.

Realizarea se face cu ajutorul exerciţiilor, mijloacelor şi metodelor de pregătire sportivă specifice din conţinutul programei şcolare.

                                                                                                        Prof. Tulea Daniel