Stând pe cap din forţă
Descrierea elementului: presupune o tehnică de execuţie asemănătoare cu cea a stândului pe cap cu elan, dar în acest caz unghiul dintre picioare şi trunchi se menţine până când bazinul executantului ajunge la verticală, după care, prin ridicarea treptată a picioarelor, unghiul se deschide (fig. 1).
Fig. 1
Metodica procesului de învăţare:
· pe genunchi – fixarea poziţiei palmelor şi capului pe sol;
· sprijin ghemuit – trecere în stând pe cap temporar, cu picioarele ghemuite – revenire în poziţia de plecare;
· pe genunchi, sprijin pe cap şi palme – ridicarea bazinului, păşiri succesive, spre înainte, pe vârful picioarelor până ce linia bazinului depăşeşte linia umerilor – ridicare lentă a picioarelor la verticală;
· pe genunchi, sprijin pe cap şi palme – ridicarea bazinului, balansul energic al unui picior spre verticală;
· execuţia globală a elementului cu sprijin la perete;
· execuţia globală a elementului cu ajutorul unui partener;
· execuţia individuală a elementului;
· introducerea elementului în combinaţii simple.
Greşeli tipice:
· lipsa balansului piciorului liber – stând pe cap cu elan;
· elan exagerat cu piciorul liber;
· lipsa proiecţiei bazinului spre înainte, peste linia umerilor – stând pe cap din forţă;
· îndreptarea incompletă a corpului pe verticală;
· repartizarea deficitară a sprijinului corpului pe mâini şi pe cap.
Ajutorul: se acordă din lateral, la nivelul gleznelor sau gambelor executantului.
Variante de stând pe cap: stând pe cap cu susţinerea picioarelor în semisfoară înainte / laterală; stând pe cap cu susţinerea picioarelor în sfoară înainte / laterală; stând pe cap cu trecere în rostogolire înainte; stând pe cap cu trecere în stând pe mâini etc.
