SUBIECTE REZOLVATE-EXAMENUL NAȚIONAL DE TITULARIZARE 2026, PROFESORI

 

CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

21 iulie 2026

Probă scrisă EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT PROFESORI

Prof. Tulea Daniel

 

(”rezolvarea” este realizată prin citarea exactă a răspunsurilor din bibliografie. Candidații puteau folosi exprimare proprie și atingerea cuvintelor/conceptelor cheie pentru punctaj maxim)

SUBIECTUL I                                                                                                                           (30 de puncte)

I.1. a. Menționați un obiectiv cognitiv al educației fizice. (3 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 28):

♦ dezvoltarea capacităţii de a cunoaşte propria persoană, mediul ambiant, natural şi social (percepere, descoperire, redescoperire, înţelegerea informaţiilor sub diverse forme); 

♦ dezvoltarea capacităţii de a analiza şi a interpreta elementele de conţinut, relaţiile care se stabilesc în procesul educaţiei fizice (generare de informaţii unice, convenţional acceptate, în care subiecţii respectă regula, principiul etc.); 

♦ valorizarea efectelor pozitive ale educaţiei fizice (luarea unor decizii sau formularea unor judecăţi evaluative, conforme cu conţinuturile însuşite); 

♦ dezvoltarea calităţilor atenţiei, memoriei, aspectelor intuitive ale gândirii, creativităţii (motrice), adică generare de informaţii variate, pornind de la aceleaşi date, originalitate sistem numeric şi cu atât mai puţin unui etalon, în sensul strict al termenului, exprimarea numerică caracteristică perceptivă.

□ la nivelul atenţiei:

♦ dezvoltarea calităţilor atenţiei (concentrare, distribuţie, volum) 

□ la nivelul cunoaşterii logice:

♦ dezvoltarea memoriei mișcărilor şi a memoriei topografice; 

♦ dezvoltarea inteligenţei motrice (practice); 

♦ dezvoltarea unor aspecte ale gândirii (capacitate de anticipare, rapiditate, intuiţie, operativitate); 

♦ dezvoltarea creativităţii motrice.

(Stănescu, M.,(2012), Didactica educației fizice, Editura Universitară, București, pag 103):

- să identifice și să utilizeze concepte legate de mișcare în situații diferite (noțiuni legate de spațiu, viteză, forță);

- să înțeleagă și să aplice concepte legate de efortul fizic și măsurile de protecție ce se impun în cadrul lecțiilor de educație fizică

I.1.b. Precizați un factor de condiționare a capacităților coordinative.      (3 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 125):

1)de natură biologică:

- mobilitatea proceselor nervoase fundamentale excitaţia şi inhibiţia;

- viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;

- calitatea analizatorilor implicaţi în recepţionarea informaţiilor;

- calitatea inervaţiei musculare;

- valoarea surselor energetice existente în organism;

2) de natură motrică:

- nivelul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice (viteza, forţa, rezistenţa, mobilitatea

şi combinaţiile dintre acestea);

- numărul şi complexitatea deprinderilor motrice stăpânite de subiect.

3) de natură psihologică:

- capacitatea de anticipare a desfăşurării mişcării;

- anticiparea evoluţiei viitoare a condiţiilor în care se execută mişcarea (sub formă de reflex sau de răspuns învăţat - stereotip sau mişcări automatizate);

- calitatea proceselor cognitive (percepţii, reprezentări);

- memoria (de scurtă şi lungă durată);

- gândirea, convergentă şi divergentă, dar mai ales gândirea creativă.

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag.66 ):

─ calitatea sistemului nervos central, capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem; 

─ plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex, conform cu situaţiile noi intervenite; 

─ capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situaţiei; 

─ calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente; 

─ calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea; 

─ capacitatea de anticipare a subiectului, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi al celorlalte condiţii (reacţia adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici etc.); 

─ memoria de scurtă şi de lungă durată a subiectului; 

─ gândirea subiectului, mai ales cea de tip creativ; 

─ volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice pe care le stăpâneşte subiectul, deci experienţa motrică anterioară a acestuia; 

─ nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice de bază ale executantului/subiectului. 

I.1.c. Scrieți care ar trebui să fie, teoretic, suma procentelor densității motrice și densității pedagogice într-o lecție.         (3 puncte)

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 97 ):

Teoretic, suma între densitatea motrică şi cea pedagogică trebuie să fie de 100%.

I.1.d. Menționați unul dintre avantajele stilului de predare direct. (3 puncte)

(Șerbănoiu, S.,(2004), Metodica educației fizice, Editura Cartea Universitară, București., pag. 110):

- eficiența exersării și scăderea șanselor de eroare a subiecților în executarea unei sarcini motrice;

- structurarea mediului de învățare permite un bun control al clasei sau grupului de subiecți, de aceea se recomandă pentru lucrul cu grupuri numeroase.

I.1.e. Numiți etapele formării deprinderilor motrice în cadrul procesului instructiv-educativ din educație fizică. (3 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 134 ): 1. Etapa iniţierii în bazele tehnice de execuţie a deprinderilor mortice; 2. Etapa fixării, a consolidării deprinderilor; 3. Etapa perfecţionării

I.2.a. Precizaţi ce tip de mijloc al educației fizice este exercițiul fizic. (2 puncte)

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 41): mijloc specific de bază

I. 2. b. Numiți două elemente ale conținutului exercițiului fizic.  (4 puncte)

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 44): mișcările globale sau segmentare, efortul fizic, efortul psihic, mișcările corpului sau ale segmnentelor

I.2c. Clasificați exercițiile fizice după caracterul succesiunii mișcărilor componente. (6 puncte)

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 47): exerciţii fizice ciclice, exerciţii fizice aciclice şi exerciţii fizice combinate/mixte (ciclice şi aciclice);

I.3.a. Numiți trei instalații utilizate ca aparatură de specialitate în lecția de educație fizică. (3 puncte)

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 47): ”INSTALAŢII (porţi, panouri, groapa de sărituri, bară fixă, inele, parcursuri sau trasee aplicative “fixe” în aer liber, filee pentru volei sau tenis etc)”

SUBIECTUL II                                                                                                                           (30 de puncte)

II.1.a. Precizați două condiții pe care trebuie să le îndeplinească evidența. (6 puncte)

(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 139): să fie obiectivă (deci, adevărată, reală, corectă etc.); să fie realizată la timp, condiţie care implică consecvenţă şi sistematizare, organizare şi control.

 

II.1.b. Scrieți două tipuri de date cuprinse în evidența preliminară. (4 puncte)

(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 139): numărul, sexul, vârsta, nivelul de pregătire intelectuală, starea de sănătate etc. specifice subiecţilor.

 

II.1.c. Scrieți două tipuri de date cuprinse în evidența curentă. (4 puncte)

(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 139): absenţi şi prezenţi la activitate, scutiţi medical de zi sau pe anumite perioade, rezultate la probe de control, note curente şi periodice, rezultate competiţional–sportive, observaţii curente, etc.

II.1.d. Numiți un document de evidență la educație fizică. (1 punct)

(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 140): catalogul, caietul profesorului

II.2.a. Scrieți doi factori de tip muscular care condiționează viteza. (2 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 123): - tipul de fibre din structura muşchiului (cele albe favorizează producerea de acte şi acţiuni motrice rapide); - sursele de energie, substanţele fosfagene existente la nivel muscular (ATP, CP);  - forţa musculară; - elasticitatea musculară.

II.2.b. Scrieți doi factori de tip nervos care condiționează viteza. (4 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 123): - rapiditatea cu care alternează procesele nervoase fundamentale pe scoarţa cerebrală: excitaţia şi inhibiţia;  - coordonarea intramusculară - se referă la activarea unităţilor motorii cu o frecvenţă care să permită accelerarea contracţiei şi relaxării muşchilor implicaţi în mişcare; - coordonarea intermusculară - realizată de centrii motori şi reflectată în relaţia dintre muşchii agonişti şi antagonişti implicaţi în realizarea unei mişcări.

II.2.c. Menționați două cerințe de care se ține cont în vederea dezvoltării vitezei în cadrul educației fizice. (4 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 124):

- durata exerciţiilor de viteză trebuie să fie de circa 5 - 6 s până la maximum 40-43 s;

- pauzele dintre repetări trebuie să fie suficient de lungi pentru a permite revenirea funcţiilor vegetative, dar nu şi reducerea stării de excitabilitate optimă obţinută la nivelul scoarţei cerebrale ca urmare a lucrului cu viteză maximă;

- subiecţii trebuie să aibă structura exerciţiilor bine însuşită;

- exerciţiile pentru dezvoltarea vitezei se vor planifica la începutul lecţiilor, în condiţiile unui sistem nervos odihnit şi ale unui organism cu nivel optim de încălzire.

II.2.d. Pentru viteza de reacție:

- precizați două elemente de care viteza de reacție este dependentă;  (2 puncte)

(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 58): apariţia excitaţiei în receptor sau receptori, transmiterea pe calea aferentă; analiza semnalului – care durează cel mai mult; transmiterea pe cale eferentă; excitarea muşchilor.

- numiți tipurile de reacții motrice;  (2 puncte)

(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 58): simple și complexe

- nominalizați un tip de stimul la care se poate manifesta viteza de reacție.  (1 punct)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 123): stimuli cutanați, sonori, vizuali

SUBIECTUL III                                                                                                                           (30 de puncte)

1. Scrieți patru exerciții fizice pentru dezvoltarea forței principalelor grupe musculare, aplicând procedeul în circuit.

a. acţiunea motrică a fiecărui exercițiu; 4 puncte

b. dozarea fiecărui exercițiu și a pauzei după fiecare exercițiu; 4 puncte

c. eşalonarea metodică a exerciţiilor în cadrul circuitului. 4 puncte

(Stănescu, M.,(2012), Didactica educației fizice, Editura Universitară, București, pag. 155): 

Aspecte metodice:

”Denumirea procedeului este dată de modaliatea concretă de organizare a exersării, care presupune executarea succesivă a unor exerciții care să angreneze alternativ în efort toate grupele mari musculare. Pauzele dintre repetări, incomplete din punct de vedere al revenirii marilor funcțiuni ale organismului, trebuie să fie de circa 30-60 de secunde, iar între circuite 2-4 minute. Pentru educație fizică școlară se recomandă să se lucreze contratimp: 20” efort – 30” pauză, 30” efort – 30” pauză etc.”

Exemplu de circuit:

Atelier 1: Din stand, cu mâinile pe șolduri, genuflexiuni, 20”, p: 30”

Atelier 2: Din culcat facial, cu sprijin înainte pe mâini, îndoirea și întinderea brațelor, 20”, p:30”

Atelier 3: Din culcat dorsal, cu mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului la vertical, 20”, p: 30”

Atelier 4: Din atârnat cu fața la scara fixă, extensia trunchiului, 20”, p: 30”

Dozare: 2x, p: 2 minute între circuite

 

2. Creați un complex pentru dezvoltare fizică armonioasă, format din opt exerciţii executate liber, urmărind: 18 puncte

a. descrierea fiecărui exerciţiu; 8 puncte

b. dozarea fiecărui exercițiu; 8 puncte

c. eşalonarea metodică a exerciţiilor în complexul creat. 2 puncte

Aspecte metodice:

(Cârstea 2000, pag. 90):

Exersarea pentru optimizarea dezvoltării fizice/corporale.  Acest tip de exersare se realizează, în special în veriga a III-a din lecţiile de educaţie fizică şi sport, dar şi pe parcursul altor verigi. În veriga a III- a din lecţie se exersează, întotdeauna, "complexe" formate din şase-opt exerciţii libere, cu obiecte (mingi, bastoane, corzi, eşarfe)sau cu partener (în perechi). Aceste exerciţii sunt în doi, patru sau opt timpi şi se adresează tuturor segmentelor corpului, într-o ordine relativă după regula de sus în jos" (adică se începe cu exerciţii pentru cap şi gât şi se termină cu exerciţii pentru membrele inferioare).

(Orțănescu Dorina 2008, pag. 65):

Un astfel de tip de complex va include exerciții selecționate după criteriul anatomic, dat fiind scopul lor, într-o ordine uzuală de ”sus în jos”, respectiv, un conținut orientativ alcătuit din: 1 exercițiu pentru segmentul cap-gât; 1-2 exerciții pentru segmentul brațe; 1-2 exerciții pentru segmentul brațe și picioare simultan; 3 exerciții de trunchi; 1 exerciții de ușoară forță abdominală; 1 exercițiu de ușoară forță spate; 1 exercițiu de ușoară forță brațe; 1 exercițiu de săltări sau sărituri simple pe loc; 1 exercițiu de educare a respirației.

Este de optat ca un complex să cuprindă un număr de 8-12 exerciții, fiecare repetat, pentru asigurarea influenței și obținerii efectelor programate, cel puțin 4x8 timpi, adică ½  din fraza muzicală de preferat în măsura 2/4. O astfel de dozare încadrează complexul în timpul alocat pe economia lecției, respectiv 5-7 minute. Structurile pot fi concepute pe 2, 4 sau 8 timpi, cu posibilitatea de a fi încadrate în fraza muzicală și obligativitatea respectării bilateralității, adică exersarea într-un sens va fi urmată de o exersare identică în sens opus. Pentru structurile simple este de optat o dozare mai mică, 2x8 timpi, iar pentru cele complexe, 8x8 timpi.

Exemplu din bibliografie (se observă că exemplul nu începe cu segmentul cap-gât, deci candidații care au conceput sau au învățat din bibliografie un asemenea complex nu ar trebui depunctați)

(V. Grigore, Gimnastică. Manual pentru cursul de bază, pag. 89):

. Stând 

T1-2- ridicarea brațelor prin înainte sus

T3- îndoirea ușoară a genunchilor și coborârea brațelor lateral

T4- revenire

(4x4 timpi)

II. Stând 

T1-2- fandare spre dreapta cu ridicarea bratelor lateral

T3-4- revenire

T5-8- idem spre stânga

(4x8 timpi)

III. Stând depărtat 

T1-2- ridicarea brațelor prin înainte sus

T3-4- îndoirea trunchiului înainte, palmele pe sol

T5-6- extensia trunchiului și a capului, mâinile pe șolduri

T7-8- revenire

(4x8 timpi)

IV. Pe genunchi, pe călcâie așezat

T1- răsucirea trunchiului spre stânga cu ridicarea brațelor lateral

T2- arcuire

T3-4- aceeași mișcare spre dreapta

(4x4 timpi)

V. Culcat facial cu mâinile la ceafă

T1-2- extensia trunchiului cu întinderea brațelor lateral

T3-4- revenire

(4x4 timpi)

VI. Culcat dorsal, sprijin pe antebrațe

T1- îndoirea genunchilor la piept

T2- întinderea picioarelor în echer

T3- îndoirea genunchilor la piept

T4- revenire

(4x4 timpi)

VII. Stând

T1- săritură în stând depărtat cu ridicarea brațelor lateral

T2- revenire prin săritură

(8x2 timpi)

VIII. Stând

T1-4- ridicare pe vârfuri cu ridicarea brațelor prin lateral sus cu inspirație

T5-8- revenire cu expirație

(4x8 timpi)

 

 

 

SUBIECTE EXAM. DE DEFINITIVARE E.F.S. , REZOLVATE - 14 iulie 2026

 

EXAMENUL NAŢIONAL PENTRU DEFINITIVARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR  14 iulie 2026

Probă scrisă EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT PROFESORI

Prof. Tulea Daniel

(”rezolvarea” este realizată prin citarea exactă a răspunsurilor din bibliografie. Candidații puteau folosi exprimare proprie și atingerea cuvintelor/conceptelor cheie pentru punctaj maxim)

SUBIECTUL I                                                                                                                           (60 de puncte)

I.1. a. Numiți un document de evidență din educația fizică. (3 puncte)

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 140): catalogul, caietul profesorului

I.1.b. Precizți trei dintre caracteristicile deprinderilor motrice.      (3 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 131):

1. Reprezintă componente ale conduitei voluntare a omului, fiind formate în mod conştient.

2. Reprezintă modificarea calitativă a execuţiilor obţinute ca urmare a exersării mişcărilor.

3. Sunt structuri de mişcări coordonate, constând din integrarea în sisteme motrice a unităţilor mai simple, însuşite anterior.

4. Au la bază educarea capacităţii de diferenţiere fină şi rapidă a indicatorilor care constituie elementele informaţionale senzorial-perceptive în dirijarea acţiunilor.

5. Se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaţie inversă.

6. Stabilitatea relativă în condiţii constante şi plasticitate în condiţii variabile.

7. Sunt condiţionate de factori obiectivi şi subiectivi: aptitudini motrice, motivaţia,

nivelul instruirii, aprecierea şi autocontrolul rezultatelor.

La aceste caracteristici mai putem adăuga faptul că automatizarea lor, completă sau parţială, permite economie de energie nervoasă şi îndreptarea atenţiei subiectului către rezultatul acţiunii motrice, şi nu pe derularea ei propriu-zisă.

I.1.c. Definiți capacitatea motrică.         (3 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 4):

 „Capacitatea motrică reprezintă ansamblul posibilităţilor motrice naturale şi dobândite prin care se pot realiza eforturi variate ca structură şi dozare”.

 Sau

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 22):

”capacitatea motrică este un potenţial uman dinamic (progresiv sau regresiv) dat de unitatea dialectică dintre calităţile şi deprinderile sau priceperile motrice”.

I.1.d. Specificați trei factori de condiționare a calității motrice viteza. (3 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 123):

În cadrul factorului nervos sunt incluse:

- rapiditatea cu care alternează procesele nervoase fundamentale pe scoarţa cerebrală: excitaţia şi inhibiţia;

- coordonarea intramusculară - se referă la activarea unităţilor motorii cu o frecvenţă care să permită accelerarea contracţiei şi relaxării muşchilor implicaţi în mişcare;

- coordonarea intermusculară - realizată de centrii motori şi reflectată în relaţia dintre muşchii agonişti şi antagonişti implicaţi în realizarea unei mişcări.

Din cadrul factorului muscular fac parte:

- tipul de fibre din structura muşchiului (cele albe favorizează producerea de acte şi acţiuni motrice rapide);

- sursele de energie - substanţele fosfagene existente la nivel muscular (ATP, CP);

- forţa musculară;

- elasticitatea musculară.

Manifestarea vitezei depinde şi de un factor osos, respectiv de lungimea segmentelor şi înălţime.

Factorul psihic este reprezentat de capacitatea de concentrare a atenţiei, nivelul motivaţiei. Viteza depinde şi de nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice, cum ar fi forţa şi rezistenţa (reprezentând factorul motric).

Alţi factori condiţionali pentru manifestarea vitezei sunt vârsta şi genul (feminin, masculin) al subiecţilor.

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 61 ): 

─ mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, care condiţionează alternanţa contracţiei şi relaxării muşchilor;

─ funcţionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv şi – mai ales – cutanat), în sens de nivel al acuităţii, fineţei şi preciziei acestora;

─ viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;

─ viteza de contracţie a muşchilor inervaţi;

─ tipul fibrelor musculare care se contractă (fibrele albe sunt favorabile unei viteze bune, sunt fibre “rapide”);

─ valoarea surselor şi proceselor energetice, mai ales conţinuta în A.T.P. şi fosfocreatină al muşchilor;

─ nivelul de dezvoltare/educare al celorlalte calităţi motrice (mai ales forţă, dar şi îndemânare – condiţionată şi de lungimea pârghiilor implicate în efort, apreciindu–se că segmentele scurte favorizează o mai mare viteză – rezistenţă, elasticitate musculară, mobilitate articulară etc.).

I.1.e. Menționați unul dintre tipurile de exerciții fizice, în funcție de intensitatea efortului fizic. (3 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 29): exerciţii supramaximale, maximale, submaximale, medii. 

 

 

I.2.a. Precizați tipurile de lecție clasificate în funcție de etapele formării deprinderilor motrice. (5 puncte)

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 86): 

lecţii de învăţare sau de “iniţiere primară” ; lecţii de consolidare sau de fixare; lecţii de perfecţionare; lecţii de verificare; lecţii mixte/combinate 

I. 2. b. Menționați cinci obiective ale verigii Influențarea selectivă a aparatului locomotor. (5 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 169):  educarea atitudinii corporale corecte; stimularea tonicităţii şi troficităţii musculare; dezvoltarea armonioasă a tuturor segmentelor corporale; dezvoltarea mobilităţii articulare şi elasticităţii musculare; educarea actului respirator.

I.2c. Prezentați lecția de educație fizică desfășurată în aer liber pe timp friguros. (5 puncte)

(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 169):  

Practicarea exerciţiilor fizice în aer liber şi uneori în mijlocul naturii vine în întâmpinarea preocupărilor pe plan mondial în direcţia relaţiei individului cu mediul natural.

Organizarea cu prioritate a lecţiilor de educaţie fizică în aer liber constituie, chiar în sezonul rece, o recomandare şi o cerinţă fundamentală a păstrării sănătăţii şi călirii organismului. 

Toţi specialiştii implicaţi în domeniul educaţiei fizice sunt de acord că lecţiile desfăşurate în aer liber aduc organismului beneficiile cele mai importante. Cu toate acestea, pentru desfăşurarea activităţii specifice în aer liber, în sezonul rece, este necesar să se îndeplinească următoarele condiţii:

• temperatura aerului să nu se situeze sub -10°C;

• umiditatea aerului să înregistreze valori cuprinse între 35 şi 65%;

• să nu se înregistreze precipitaţii, vânt puternic, nebulozitate sau poluarea aerului.

Din punct de vedere structural, aceste lecţii pot prezenta verigile cunoscute, dar condiţiile atmosferice şi vârsta colectivului impun durate diferite şi un conţinut modificat al fiecăreia.

Astfel, măsurile organizatorice de la debutul lecţiei şi aprecierile din finalul acesteia se recomandă a se desfăşura în interior, într-un timp cât mai scurt.

Pregătirea organismului pentru efort trebuie să înregistreze o durată mai mare, iar exerciţiile alese să permită o execuţie cât mai susţinută pentru a evita momentele statice. Din acelaşi considerent, în lecţie este indicat să se abordeze calităţi motrice precum viteza sau rezistenţa ale căror mijloace implică deplasare aproape continuă şi un tempou crescut în exersare.

Deprinderile şi/sau priceperile motrice trebuie să se afle într-o fază de consolidare sau perfecţionare, lucru care să permită o activitate fără întreruperi importante pentru explicaţii şi demonstraţii.

În măsura posibilităţilor, se recomandă instruirea în discipline sportive de iarnă precum patinajul, schiul sau sania.

În încheiere, menţionăm că eficienţa acestor lecţii implică o pregătire gradată şi o anumită frecvenţă a folosirii lor în decursul timpului.

I.3.a. Prezentați principalele modalități de dirijare a efortului în lecție, în funcție de momentul folosirii lor. (4 puncte)

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 96):

─ dirijarea/reglarea anticipată, realizată prin documentele de planificare;

─ dirijarea/reglarea concretă, realizată în lecţie, conform reacţiei subiecţilor la efortul fizic specific, această reacţie este evaluată după următoarele principale elemente: coloritul pielii, transpiraţia, respiraţia, gradul de coordonare a mişcărilor, precizia în efectuarea actelor şi acţiunilor motrice, atenţia etc., În această modalitate, dacă reacţia subiecţilor recomandă, trebuie să se facă modificări faţă de dirijarea anticipată, cel puţin sub aspectele duratei pauzei între repetări şi naturii acesteia (mai mare, mai mică, activă, pasivă).

I.3.b. Prezentați parametrul efortului care determină densitatea motrică (6 puncte)

(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 109):

Volumul efortului raportat la durata integrală a lecției determină două tipuri de densitate (implicit densitatea motrică)

(Şerbănoiu, S., (2004), Metodica educaţiei fizice, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, pag. 100):

Volumul reprezintă cantitatea totală de repetări apreciată prin: distanțe parcurse, greutăți ridicate, timp de lucru (efectiv și pauze), execuții parțiale sau integrale ale unui exercițiu, execuții ale structurilor tehnico-tactice, acțiuni complexe, număr de lecții.

 

I.3.c. Prezențați tipul de densitate determinat de intensitatea și complexitatea efortului  (5 puncte)

(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 97 ): 

Este vorba despre densitatea funcţională, care nu are o formulă specială de calcul şi care rezultă din evoluţia valorilor frecvenţei cardiace (F.C.) şi frecvenţei respiratorii (F.R.) pe parcursul lecţiei. În fond, această evoluţie a valorilor celor doi parametrii funcţionali fundamentali (mai ales F.C.) ne dă curba efortului sau dinamica în lecţia respectivă.

 

I.4. Coloana A cuprinde criterii de clasificare a metodelor de instruire în educație fizică și sport, iar coloana B metode de instruire clasificate în funcție de aceste criterii.  (15 puncte)

a. după modul de utilizare a informației	1. predare; învățare; fixare; consolidare; verificare și apreciere
b. după extensia sferei de aplicare	2. algoritmice; euristice; modelare
c. după funcția didactică	3. generale; particulare; relația efort-odihnă; parte-întreg
d. după modul de administrare a experienței	4. analitice, variabile, libere
e. după formele de organizare a activității	5. individuale; frontale; pe grupe omogene; pe cupluri; pe compartimente
	6. verbale; nonverbale

 

a – 6; b – 3; c – 1; d – 2; e – 5.

SUBIECTUL II           (30 de puncte)             

1.Scrieți patru exerciții pentru dezvoltarea vitezei de reacție, clasa la alegere, precizând: (12 puncte)

a. descrierea fiecărui exercițiu;     (4 puncte)        b. dozarea efortului pentru fiecare exercițiu; (4 puncte)

c. formația de lucru pentru fiecare exercițiu. (4 puncte)

(Răspunsurile la acest item pot fi date folosind o plajă foarte largă de discipline sportive: atletism (alergări, sărituri, aruncări) și jocuri sportive putând acționa asupra membrelor inferioare dar și membrelor superioare sau a trunchiului.

Exemple: 

(BARBU, C., STOICA, M., 2000. Metodica predării exerciţiilor de atletism în lecţia de educaţie fizică. Editura Printech, Bucureşti, pag. 77)

Viteza de reacție (constituie problema startului întâlnit în cadrul alergărilor de viteză):

· Reacție cu executarea globală a startului de jos, la un semnal sonor

· Din ghemuit, cu spatele spre direcția de alergare, la semnal sonor, ridicare rapidă, întoarcere și alergare 10-20 m

· Din poziția ”gata” desprinderea rapidă a mâinilor de pe sol

(MONEA, G., SABĂU, E. 2007. Atletism – tehnica și metodica probelor. Editura Bren, București, pag. 231)

Viteza de reacție (la starturile de jos și din picioare):

· Executarea (repetare) globală a startului, la comandă

· Executarea (repetarea) fracționată a startului, liber și la comandă din:

- stând pe piciorul puternic, flexat în sprijin la perete, extensie rapidă a acestuia

- stând în sprijin înclinat la perete, ridicarea rapidă a genunchiului piciorului (care se trage primul la ieșirea din blocul de start)

- din poziția de start ”gata”, desprinderea rapidă a mâinilor de pe sol

- start de jos – cu lansare 3-5-7 m

· Întreceri (starturi cu parteneri – la comandă)

(GRIGORE, G., DINȚICĂ, G., 2011. Metodica dezvoltării calităților motrice la copiii de 7 – 11

ani. Editura Discobolul, exercițiile I-IV):

Clasa a IV-a, 20 de elevi

I.a. Descrierea exercițiului: elevii se deplasează, fiind atenți la semnalul profesorului, la care vor

reacționa astfel:

- la un sunet al fluierului, poziția ghemuit

- la două, stând pe un picior

- la bătaie din palme, sprijin pe palme și vârful picioarelor

b. Dozare: 45”, pauză activă: mers 45”

c. Coloană câte unul

 

II.a. Descrierea exercițiului: deplasare în jurul terenului, la semnal, întoarcere cu fața spre interiorul

terenului și alergare de viteză până la latura opusă. (nu se va da comandă cînd se află elevi pe turnantă)

b. Dozare: 2 x, pauză activă: mers 1ʾ

c. Coloană câte unul

 

III.a. Descrierea exercițiului: deplasare în jurul terenului, la un fluierat schimbarea direcției de deplasare,

la două, alergare cu genunchii sus, la trei, sărituri pe un picior. (4 secunde alergarea cu genunchii sus și

săriturile)

b. Dozare: 45”, pauză activă: mers 1ʾ

c. Coloană câte unul

 

IV.a. Descrierea exercițiului: elevii se deplasează, urmărindu-l cu privirea pe profesor, când acesta ridică

brațul drept, elevii se opresc în poziția ghemuit, când profesorul ridică brațul stâng, elevii se opresc în

stând pe un picior, când profesorul ridică ambele brațe, elevii iau poziția culcat facial, sprijin pe palme

și vârful picioarelor.

b. Dozare: 45”, pauză activă: mers 45”

c. Coloană câte unul

 

2.  Crearea unei structuri de cinci exerciții, eșalonate metodic, pentru învățarea unei deprinderi motrice sportive care este planificată a se desfășura în aer liber, clasa la alegere            (18 puncte)

a. câte 1 punct pentru descrierea a fiecărui exercițiu            (5 x 1 punct = 5 puncte)

b. câte 1 punct pentru precizarea dozării efortului pentru fiecare exercițiu  (5 x 1 punct = 5 puncte)

d. 3 puncte pentru eșalonarea metodică corectă a exerciţiilor în structură

(Răspunsurile la acest item pot fi date folosind o plajă foarte largă de discipline sportive: atletism (alergări, sărituri, aruncări) și jocuri sportive. 

Exemplu deprinderea motrică săritura in lungime cu elan procedeul ghemuit care se află in programa școlară la clasele a III-a și a IV-a)

(adaptare după MONEA, G., SABĂU, E. 2007. Atletism – tehnica și metodica probelor, Editura Bren, București, pag. 124):

(Sursa bibliografică prezintă 10 exerciții pentru învățarea acestei deprinderi, existând multe și

pentru aterizare în secțiunea școala aterizării. Succesiunea metodică prezentată în această sursă este următoarea: ”

- bătaia – cu accent pe impulsie, respectiv avântare

- zborul – cu accent pe legare cu bătaia

- elanul – cu accent pe legarea cursivă de bătaie

- aterizarea – cu accent pe legarea și valorificarea zborului

Specificăm faptul că aterizarea s-a învățat/ consolidat la școala săriturii, în etapele precedente”.)

Clasa a III-a – Săritura în lungime cu elan procedeul ghemuit

1.Acțiunea motrică: săritură în lungime de pe loc cu desprindere de pe un picior și aterizare pe

două, la groapa cu nisip

Dozare: 5 x, pauză pasivă 45”

Formație de lucru: două coloane

2.Acțiunea motrică: elan 5-7 pași, sărituri cu grupare în zbor, cu bătaie pe plan înălțat

Dozare: 5 x, pauză pasivă 1ʾ

Formație de lucru: coloană câte unul

3.Acțiunea motrică: elan 5-7 pași, sărituri cu grupare și apucarea genunchilor în zbor, cu bătaie pe

plan înălțat

Dozare: 5 x, pauză pasivă 1ʾ

Formație de lucru: coloană câte unul

4.Acțiunea motrică: elan 7-9 pași, sărituri cu bătaie liberă

Dozare: 5 x, pauză pasivă 1ʾ

Formație de lucru: coloană câte unul

5.Acțiunea motrică: elan 7-9 pași, sărituri cu bătaie in zonă limitată (1 m)

Dozare: 5 x, pauză pasivă 1ʾ

Formație de lucru: coloană câte unul

 

Exemplu baschet – demarcajul (adaptare după MOANȚĂ, A., 2005. Baschet – metodică. Editura Alpha, Buzău, pag.65):

1. Pornire bruscă – oprire – sprint - schimbare de direcție scurtă – piruetă – sprint - oprire, la semnal auditiv

Dozare: 2 x L terenului de baschet, pauză pasivă: așteparea în coloană

Formații de lucru: linie de 5 elevi

2. Alergare – piruetă - prindere – aruncare la coș

Dozare: 5 x, pauză pasivă: așteptarea în coloană

Formații de lucru: coloană câte unul la un panou (6 panouri) , un pasator cu schimbul după aruncare;

3. Grupe de 3 elevi, unul în posesia mingii, ceilalți în relația atacant-apărător. Jucătorul în atac la fiecare demarcare va primi mingea

Dozare: 1 x 3 min, pauză activă: dribling – pase, 3 minute (în timpul așteptării pentru intrarea la panou)

Formații de lucru: grupe de 3 elevi la un panou (6 panouri)

4. Joc 5 x 5 la două panouri cu temă: fără dribling

Dozare: 2 x 3 min, pauză pasivă 3 min

Formații de lucru: 6 echipe la 4 panouri (joc prin rotație)

5. Joc 5 x 5 la două panouri cu temă: aruncarea la coș se execută numai precedată de demarcaj

Dozare: 2 x 3 min, pauză pasivă 3 min

Formații de lucru: 6 echipe la 4 panouri (joc prin rotație)