duminică, 2 august 2020

DOMENIUL E.F.S. ÎNTRE CONSERVATORISM ȘI INOVAȚIE



   În expunerea de mai jos voi face o observație , o analiză și deasemenea voi face o propunere de a inova ,de a aduce unele completări literaturii de specialitate din domeniul E.F.S.  -TEORIE/METODICĂ- ,acolo unde eu consider că îi mai lipsește unele aspecte foarte importante. Și voi începe cu calitatea motrică-îndemânarea ,care este prima dintr-un lung șir care v-a urma în ceea ce privește studiul,analiza,completare (inovații aduse) 





CAPACITĂȚI COORDONATIVE (ÎNDEMÂNAREA)-Așa cum este în literatura de specialitate:


DEFINIŢIE:


"Capacitatea organismului uman de a efectua acte şi acţiuni motrice, mai ales în condiţii variate şi neobişnuite, cu eficienţă maximă şi cu consum minim de energie din partea executantului. " .După G. Cârstea.



ELEMENTELE  COMPONENTE:


• capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia în întregime pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice;

• capacitatea de combinare a mişcărilor;

• capacitatea de diferenţiere a mişcărilor;

• echilibrul;

• precizia;

• capacitatea de orientare spaţială;

• capacitatea de orientare temporală, mai ales ritm şi tempo;

• amplitudinea, pe bază de mobilitate articulară - supleţe - elasticitate musculară;

• Ambidextria-  capacitatea de a efectua actele şi acţiunile motrice cu orice membru superior sau inferior .



FORME DE MANIFESTARE:



a) Îndemânarea generală, care este necesară efectuării tuturor actelor şi acţiunilor motrice de către oameni ;

b) Îndemânarea specifică, care este caracteristică şi necesară celor ce practică diferite ramuri sau probe sportive;

c) Îndemânarea în regimul altor calităţi motrice: viteză, forţă şi rezistentă.


FACTORI DE CONDIŢIONARE:



• calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem;

• plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex, conform cu situaţiile noi intervenite;

• capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situaţiei;

• calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;

• calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;

• capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi a celorlalte condiţii (reacţia adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici etc.);

• memoria de scurtă durată şi de lungă durată;

• gândirea de tip creativ;

• volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpânite de subiect;

• nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.



PROCEDEE METODICE DE DEZVOLTARE/EDUCARE:



a) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii constante, evident într-un număr mare de repetări şi într-un timp îndelungat. Prin "repetare" multiplă se înlătură contracţiile musculare inutile şi se ajunge la îndeplinirea condiţiilor pe
care le implică îndemânarea (mai ales eficienţă maximă şi consum minim de energie!);


b) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii complexe, în sensul creşterii dificultăţilor de execuţie comparativ cu condiţiile normale. Câteva exemple: îndepărtarea centrului de greutate al corpului executantului față de sol; execuţie cu segmentul corporal "neîndemânatic" şi în toate direcţiile; introducerea unor acte motrice sau acţiuni motrice suplimentare şi concomitente (întoarceri, aruncări şi prinderi de obiecte, sărituri etc.); creşterea numărului de mingi sau alte obiecte în efectuarea aceleiaşi mişcări; creşterea numărului de subiecţi pe acelaşi spaţiu de lucru etc.;


c) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii variabile, care să preîntâmpine orice situaţie viitoare posibilă. Câteva exemple: exersare în spaţii din aer liber şi din interior; exersare în săli de educaţie fizică şi sport cu dimensiuni mari şi în săli cu dimensiuni mici; exersare în săli de educație fizică şi sport cu luminozitate bună şi în săli cu luminozitate slabă; exersare pe suprafeţe diferite (parchet, zgură, ciment, linoleum, tartan, gazon, pământ etc.); exersare la momente diferite din zi (dimineaţa, la prânz, după amiaza, seara); exersare în prezenţa spectatorilor şi în absenţa acestora; exersare la altitudine mică, medie sau mare; exersare în condiţii atmosferice normale şi nefavorabile (ploaie, ninsoare, vânt puternic, ceaţă etc.) etc.



n OBSERVAȚIA ȘI  PROPUNERE DE INOVAȚIE (de a aduce unele completări ):



1. Observația este în legătură cu asimilarea noțiunilor din domeniu.

După câte am observat, nu se asimilează ÎNCĂ bine această denumire de -CAPACITĂȚI COORDONATIVE- față de ÎNDEMÂNARE, cu toate că este același lucru. Deasemenea se înțelege cam greu notiunea în general de îndemânare, de aceea este foarte important să se țină cont de -ELEMENTELE COMPONENTE ale îndemânării, de aici se poate extrage adevărata accepțiune a acestei calități fără a amesteca sau confunda.



2.  Inovația  pe care vreau să o propun,și care se referă strict la teoria/metodologia literaturii de specialitate din domeniul Educație fizică și sport pe care eu unul o consider incompletă ,exemplu :-la calitatea motrică -ÎNDEMÂNARE-  la METODICA DEZVOLTĂRII  CALITĂȚILOR MOTRICE , ÎN SPEȚĂ -DEZVOLTAREA ÎNDEMÂNĂRII , SUNT EXPUSE TREI PROCEDEE METODICE DE DEZVOLTARE A ÎNDEMÂNĂRII .Eu aș veni cu niște completări (CU O INOVAȚIE) la aceste METODE ,și aș completa cu:

-METODA JOCULUI SPORTIV;
-METODA JOCULUI DE MIȘCARE;
-METODA ÎNTRECERII;
-METODA ȘTAFETEI.


Eu consider ca și aceste metode pe care le-am expus mai sus pot veni în completarea METODICII DE DEZVOLTAREA A CAL. MOTRICE-CAPACITĂȚI COORDONATIVE. Eu cel puțin practic aceste metode în procesul instructiv - educativ la școala unde activez, și mă mir că aceste metode încă nu au apărut sau încă nu apar în bibliografiile pentru examene (titularizare,grade) și nu numai.