Efortul concretizat în parametrii săi –volum,intensitate,complexitate este elementul esenţial care determină opţinerea defectelor morfogenetice, fiziologice, neuropsihice şi educative, pe a căror producere obiectivă se structurează componentele procesului instructiv- educativ propriu educaţiei fizice: indicii de dezvoltare fizică armonioasă, formarea priceperilor şi deprinderilor motrice, dezvoltarea calitaţilor motrice. Realizarea unei concordanţe între componentele procesului intructiv educativ şi parametrii efortului trebuie să se distingă în optimizarea dezvoltării fizice pentru formarea priceperilor şi deprinderilor motrice, pentru dezvoltarea calitaţilor motrice. Nerealizarea concordanţei dintre componentele procesului instructiv educativ şi parametrii de efort specifici acestora are drept consecinţa obţinerea limitata sau paţiala a efectelor planificate. In cazul opimizării dezvoltării fizice ,ca primă componenta a procesului instructiv educativ, parametrii specifici de efort sunt în mare parte ignoraţi. De cele mai multe ori se amplifica în mod nejustificat parametrul complexitate, prin utilizarea unor exerciţii cu structura lungă de opt timpi care solicită mai mult memoria executanţilor decât formaţiunile musculo-articulare.
Parametrul- intensitate , în majoritatea cazurilor, este lăsat la nivel de mişcare activă liberă solicitând in cel mai bun caz funcţia elastica a formaţiunilor musculo-articulare şi nicidecum funcţia contractiă a musculaturii singura care poate provoca intensificarea metabolismului muscular ce sta la baza efectelor trofice necesare dezvoltării musculaturii corpului.
Parametrul- volum de cele mai multe ori se află la nivel de subdozarea specifică obţinerii efectelor proprii dezvoltării fizice armonioase.Este insuficient sa ne încadrăm cu unu sau cu mai mulţi parametrii de efort specifici pentru optimizarea dezvoltarii fizice, ci cu toţi. In caz contrar, efectele sunt limitate şi se sting repede. In cazul optimizării dezvoltarii fizice, grupele musculare trebuie să învingă o rezistenţă periferică care să depaşească pe cea produsă de mişcările active libere în activitatea habituală. Volumul de efort rezultat din numărul de repetări al fiecarui exerciţiu trebuie să asigure, în primul rând,o vascularizare suplimentară prin flux de sânge prin vasele de rezervă şi prin creşterea debitului sanguin prin vasele ce irigă muculatură segmentelor corpului. Numai în acest caz volumul de efort-ce se diferenţiaza pe vârste şi sexe-devine specific pentru optimizarea dezvoltării fizice. Complexitatea efotului joacă un rol secundar,deoarece mişcările din cadrul exerciţiilor trebuie să angreneze musculatura pe structuri funcţionale, motiv pentru care este simplă accesibilă categoriilor de varste ale şcolarilor. O altă componentă a procesului instructiv educativ- formarea priceperilor şi deprinderilor motrice de baza şi proprii diferitelor ramuri de sport prezintă parametrii de efort specifici. Parametrii de efort trebuie să fie corelaţi cu stadiul didactic la care se abordează formarea priceperilor şi deprinderilor motrice. Parametrii de efort difera dacă este vorba de stadiul de învaţare, de consolidare, de perfecţionare sau cel de generalizare.Astfel, în stadiile învaţare-consolidare specificul constă din volum mare, rezultat din numarul mare de repetării până la fixarea mecanismului de bază şi realizarea sterotipiei dinamice. Complexitatea efortului în acest stadiu de formare a deprinderilor se subordonează algoritmului utilizat, modificandu-se în raport cu acumularile facute de elevii în timp ce intensitatea efortului trebuie să se subordoneze nivelului de dezvoltare al calitaţilor mortice pe care le solicită metodologia formării deprinderii respective. Cu cat nivelul calitaţilor motrice este mai scăzut, cu atât şi intensitatea solicitată prin structura algoritmilor va fi mai scazută şi invers. Astfel, înalţimea obstacolelor, greutatea obiectelor, tempourile de execuţie, marimea elanului se modifică în raport cu nivelul de dezvoltare al calitaţilor motrice. De regulă, intensitatea în acest stadiu de formare a deprinderilor motrice este redusa. În stadiile de perfecţionare, parametrii efortului au alt specific. Volumul se reduce în schimb, complexitatea creşte, iar intensitatea se mareşte. Prioritatea complexităţii şi a intensităţii în acest stadiu este determinată de finalitatea acţiunii de formare a deprinderilor motrice.
Dezvoltarea calitaţilor motrice –viteză, îndemanare, rezistenţă şi forţă ca altă componentă de bază a procesului instructiv educativ, prezintă deasemenea, parametrii de efort specifici încadraţi în metodologia proprie de dezvoltare a fiecarei calitaţi motrice în parte. Astfel în cadrul metodologiei dezvoltării vitezei are prioritate parametrul intensitate, repezentat în acest caz de: rapiditatea tempooul, spontaneitatea cu care se execută exerciţiile deliberat structurate. Volumul efortului ca şi complexitatea, trebuie să faciliteze obţinerea rapiditaţii, tempoului şi spontaneităţii maxime. În practică se comit unele erori faţă de specificitatea efortului propriu acţiunii de dezvoltare a vitezei.Cel mai frecvent nu se realizează intensitatea maximă raportată la nivelul standard fie la posibilitatile elevilor. Cauza este multiplă: distanţe prea mari sau prea mici, complexitatea exerciţiilor –prea crescută, pauzele de odihnă între repetări prea scurte, volumul de repetări-prea mic sau prea mare.
Dezvoltarea capacității coordonative- este prioritarea parametrului complexitate. Condiţia de efort pentru dezvoltare capacității coordonative este :creşterea continuă a complexităţii exerciţiilor utilizate. Complexitatea trebuie crescută în mod continuu şi diferenţiat pe categorii de vârsta începand cu 6 ani până la 12-16 ani.
Intensitatea si volumul trebuie să fie subordonate obţinerii complexităţii dupa care şi acestea se măresc până la limita de cerinţe in care se va aplica dezvoltarea îndemânării respectiv activitaţile cu caracter motric. În dezvoltarea forţei specificul parametrilor de efort constă din prioritatea simultană a volumului şi intensităţii. În lecţiile de educaţie fizică trebuie să se înceapă cu mai puţin de 40% şi să se continue în limitele 80-85%. Creşterea intensităţii se face pe baza acumulărilor produse de la o etapă la alta, de la un ciclu de lecţie la altul. Acumularea se produce pe baza volumului. Este motivul pentru care volumul trebuie corelat cu intensitatea. De multe ori se neglijează această corelare în sensul ca se acţionează cu acelaşi volum şi intensitate pe durate foarte mari, folosirea numai a procedeelor ridicării de greutăţi cu încarcătura care creşte foarte lent şi a circuitului limitând procedeul izometriei. Primele doua procedee fac să crească masa musculară, da nu şi gradul de tonicitate al acesteia şi capacitatea centrilor nervoşi corticali de transmitere a impulsului catre masa musculară periferică.
Prof. Tulea Daniel
