HANDBAL

                           ATUNCI CÎND VIZĂM PROGRESUL

Motto :

”Construim,muncim ,progresăm”   -Prof. Tulea Daniel

        În fiecare etapă de pregătire trebuie pusă problema menţinerii prestigiului câştigat de handbalul românesc pe plan internaţional . Aceasta fiind o sarcină de mare răspundere care stă permanent în faţa tuturor sportivilor , antrenorilor din acest domeniu , îndeplinirea ei presupune printre altele şi evaluarea corectă a influenţei factorilor de ordin organizatoric şi metodologic . Categoria factori de progres în handbal – organizatoric şi metodologic- o asociem noţiunii de dinamic . Este evident că în istoria handbalului dinamica schimbărilor organizatorice şi metodologice cunoaşte un curs ascendent . El constituie rezultatul firesc al cercetărilor întreprinse în această direcţie , coroborată cu stări de fapt concrete atât pe plan intern cât şi internaţional .

        Amplitudinea curbei acestei dinamici este direct proporţională cu ritmurile schimbărilor raporturilor de forţe în handbal pe plan internaţional . Tocmai menţinerea prestigiului cucerit sau încercările de stabilire a  unei noi ierarhii mondiale , prin apariţia unor noi şcoli de handbal sau slăbirea altora , conduce la îmbunătăţirea modelelor organizatorice şi metodologice , proprii fiecărei naţiuni .

       Federaţia Română de Handbal , a dat dovadă de multă receptivitate faţă de înnoirile ce le reclamă handbalul atât din punct de vedere organizatoric cât şi metodologic . Ţelul suprem constituindu-l întărirea şi perfecţionarea şcolii româneşti de handbal , obţinerea rezultatelor superioare ,rezultă că eforturile spre găsirea unor modele organizatorice şi metodologice optime circumscriu acestui ţel.

     Din punct de vedere organizatoric sunt necesare soluţii suple , eficiente care să răspundă cerinţelor handbalului . Aceste cerinţe se identifică în primul rând cu activitatea de perspectivă în vederea atragerii şi şlefuirii celor mai dotate elemente . În această ordine de idei campionatul divizionar „ligă” „A” şi „B” , desfăşurat pe toată durata anului , creează cadrul organizatoric necesar depistării şi instruirii elementelor valoroase necesare handbalului de mare performanţă .

    Se impune , de asemenea ridicarea valorii medii a handbalului cu atât mai acut cu cât pe plan internaţional asistăm la o grupare de echipe naţionale şi de club de valori sensibil egale . Este evident că eşalonarea după criteriul valoric atât a echipelor cât şi a activităţii acestora trebuie să fie subordonate cerinţelor actuale .

      Referitor la aspectul metodologic , problemele de teorie şi metodică în jocul de handbal sunt pe larg dezbătute în literatura de specialitate . Autorii români teoreticieni şi practicieni acordă importanţă deosebită unor componente dinamice ale jocului de handbal .

       Pe orbita acestor preocupări se înscriu cercetările referitoare la concepţia de joc care reprezintă modelele ideale de organizare şi desfăşurare ale jocului şi care este mereu îmbunătăţită şi reactualizată . În vederea realizării acestui model este orientată pregătirea fiecărei echipe din ţara noastră . Modelul reprezintă profilul handbalistului cu trăsăturile de ordin fizic , tehnic şi tactic . De remarcat că indicii valorici ai tuturor laturilor modelelor se situează pe un plan de exigenţă crescută .

      De aceeaşi importanţă este cunoaşterea metodologiei de pregătire tehnico-tactică , ştiind că această latură are un nivel ridicat de exigenţă .

         Evaluarea activităţii în handbal se face de regulă în finalul unor intervale de timp mai lungi cum sunt , macrostructurile anuale şi etapele în cadrul diferitelor perioade . În cadrul evaluărilor de etapă se apreciază efectul pregătirii la toţi factorii antrenamentului, capacitate de efort fizic şi psihic . Conţinutul evaluării de etapă în handbal va cuprinde teste privind pregătirea fizică , pregătirea tehnică şi tactică , pregătirea psihologică şi altele . Se consideră ca evaluarea de etapa este eficientă când se aplică de   2-3 ori într-un macrociclu şi anume : la sfârşitul primei şi celei de a doua etape din perioada pregătitoare şi perioada competiţională în care evaluarea se realizează direct prin concurs .

         Evaluarea activităţii în handbal se face de regulă în finalul unor intervale de timp mai lungi cum sunt macrociclurile anuale şi etapele în cadrul diferitelor perioade . În evaluarea  curentă se consideră necesar ca în finalul fiecărui mezociclu  să se aplice probe de control specifice în funcţie de orientarea mezociclului respectiv . Aceste probe sunt valabile numai pe perioada pregătitoare , deoarece în cea competiţională verificarea se face prin concurs .

         În lecţiile de handbal se face o evaluare operativă, având ca scop fundamental alegerea celor mai bune exerciţii şi combinaţii de exerciţi . În acest scop se vor folosi exerciţiile fundamentale precis standardizate .

          Datele obţinute din tipurile de evaluare prezentate, constituie bază obiectivă pentru dirijarea procesului de antrenament şi în special pentru planificarea pregătirii în macrostructura următoare sau corectarea celui în curs de desfăşurare .

          Cea mai simplă operaţiune de evaluare este proba de control . Cu ajutorul ei sunt identificate şi verificate toate laturile în comportamentul sportivului în decursul pregătirii .

         În handbal cele mai folosite probe şi norme de control sunt probele F.R.H. pe categorii de vârstă şi sex : alergare de 30 m , aruncarea mingii de handbal la distanţă , deplasarea în triunghi , pentasalt, alergare de rezistenţă, etc.

       Jocul oficial este cea mai înaltă probă de evaluare a sportivului şi a echipei . Cu ajutorul înregistrărilor se obţin cele mai obiective date despre comportamentul performanţial al sportivului .

Există nenumărate modalităţi de evaluare a progresului şcolar în sport dar tehnica de lucru , corectitudinea înregistrărilor şi interpretarea acestora rămân elemente de bază .

                                                                                                         Prof. Tulea Daniel