JOCURILE DE MIȘCARE ÎN ȘCOALĂ-REFLEXII

                                         

       Jocurile de mișcare nu sunt proprii doar copiilor de vârste mici. Cu ajutorul lor se pot realiza multe sarcini ale pregătirii fizice ale elevilor mai mari într-un mod plăcut și eficient. Ele se folosesc în toate ciclurile de învățământ, alegerea și metodica predării lor fiind legate de sarcinile și particularitățile realizării procesului instructiv-educativ, de sex, vârstă, grad de dezvoltare și condițiile materiale de desfășurare. De asemenea trebuie să se țină seama și de factorii de mediu - temperatură, climă, anotimp pentru protejarea stării de sănătate a elevilor.

        Pentru învățarea metodică și practicarea corectă a jocului de mișcare trebuie să se țină seama de faptul că, pentru ca jocul să-și îndeplinească obiectivul instructiv-educativ, trebuie să avem în vedere corecta lor alegere, organizare și desfășurare.

        Alegerea jocului se face în funcție de sarcinile de realizat, particularitățile morfo-funcționale, nivelul dezvoltării fizice, condițiile materiale privind locul de desfășurare, condițiile atmosferice, starea de sănătate a elevilor, particularitățile de sex, regulile jocului și acțiunile jucătorilor.

       Alegerea jocurilor este influențată și de conținutul lor motric: jocuri cu elemente de alergări, sărituri, aruncări, transmiteri sau purtări de obiecte, cu cățărări etc. Ele nu trebuie să dubleze alte genuri de exerciții care fac parte din lecția respectivă de educație fizică și sport.

       Dacă jocul se organizează în aer liber și afară temperatura este scăzută, iar umiditatea este mare, se impune ca participanții să se miște continuu, iar jocul să dureze puțin.

        Pentru a se asigura un cadru corespunzător desfășurării jocului, trebuie selecționate materialele necesare și stabilirea locului de joc. Materialele folosite la joc trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

- să fie curate, nedeteriorate;

- să fie corespunzătoare vârstei din punct de vedere al greutății și dimensiunilor;

- să fie suficiente ca număr.

       Organizarea colectivului de joc presupune asigurarea formațiunilor participante la joc. La alcătuirea echipelor trebuie să se urmărească echilibrarea forțelor. Echipele nu trebuie să depășească numărul de 7-8 jucători.

        Modalitățile de formare a echipelor sunt:

a) prin numărătoare de pe loc sau prin deplasare;

b) prin alegere de căpitani;

c) prin numire  de către profesor;

d) prin probe de verificare.

        După respectarea acestor etape metodice se trece la explicarea  și demonstrarea jocului. Explicațiile se oferă numai după ce colectivul de elevi a fost așezat în formația jocului ce urmează a se desfășura și după instaurarea unui climat de liniște care să permită înțelegerea explicațiilor de către elevi. Explicarea și demonstrarea diferă în funcție de vârsta elevilor, la vârsta școlară mică explicațiile însoțesc demonstrația efectuată de profesor, la clasele mari demonstrația poate fi efectuată de elevi.  Demonstrația trebuie făcută corect pentru a completa explicațiile oferite de profesor și presupune o succesiune logică a elementelor reprezentative ale jocului.

         Explicarea se face respectând următoarea succesiune:

· denumirea jocului;

· descrierea succintă a acțiunii jocului;

· evidențierea principalelor reguli de joc;

· stabilirea condițiilor de câștigare a jocului și de punctaj;

· stabilirea semnalelor de începere și încetare a jocului.

          Rolul profesorului este foarte important în joc și pentru ăndeplinirea lui cu succes

 trebuie respectate următoarele cerințe:

1. urmărirea atentă a desfășurării jocului pentru a se observa corectitudinea execuției elevilor și respectarea regulilor;

2. depistarea greșelilor tipice de execuție;

3. observarea comportării și particularităților de manifestare ale elevilor: dacă participă cinstit la joc, dacă manifestă inițiativă, dacă se ajută între ei, dacă au curajul răspunderii pentru faptele lor etc.

         Profesorul trebuie să sancționeze prompt comportamentele necorespunzătoare, fie prin scoaterea temporară din joc, fie prin atribuirea unor puncte negative echipei din care face parte. În conducerea jocului trebuie să se țină seama de următoarele recomandări:

§ să fie permanent preocupat de joc;

§ să fie imparțial în stabilirea regulilor;

§ să folosească un ton moderat;

§ să asigure disciplina elevilor;

§ să participe la joc alături de elevi în clasele mici.

         Dozarea și gradarea efortului se realizează prin:

a) mărirea sau micșorarea suprafeței terenului de joc, în funcție de numărul participanților, de sex sau vârstă;

b) mărirea duratei jocului;

c) mărirea numărului de repetări;

d) accelerarea ritmului;

e) simplificarea sau complicarea regulilor de joc;

f) schimbarea formației de lucru;

g) mărirea numărului de obstacole sau a sarcinilor de îndeplinit.

         La dozarea efortului se are în vedere ca durata sau numărul de repetări să asigure participarea egală a jucătorilor și să ofere posibilitarea de afirmare sau revanșă.

         Încheierea jocului trebuie să se desfășoare în mod organizat, ca de altfel întreg jocul. Profesorul anunță elevii în legătură cu timpul rămas din joc sau din numărul de repetări. Încetarea jocului se produce la semnalul profesorului, la terminarea timpului de joc, la realizarea punctajului stabilit, dar întotdeauna acest punct terminus nu va surveni pe neașteptate. După încheierea jocului se va anunța punctajul și se va stabili câștigătorii, după care profesorul face o scurtă analiză a comportării elevilor. Acest moment nu trebuie să lipsească pentru că altfel duce la scăderea valorii educative a acțiunii desfășurate.

         Analiza jocului cuprinde:

v aprecieri privind realizarea de ansamblu a jocului;

v evidențierea manifestărilor pozitive și negative;

v evidențierea prin nominalizare a celor care s-au comportat adecvat și a celor care au avut un comportament necorespunzător.

        Unele jocuri solicită prezența unui arbitru. Acest rol poate fi atribuit profesorului sau un elev care este temporar scutit. Acesta trebuie să fie autoritat, să cunoască regulile jocului, să fie obiectiv, atent, cinstit etc.

        Pentru captarea interesului elevilor se folosesc variante care complică jocul sau îmbunătățesc forma principală a jocului.

        În concluzie, eficiența jocurilor de mișcare se atinge dacă sunt respectate următoarele cerințe pedagogico-metodice:

Ø conținutul jocului trebuie să corespundă particularităților somato-funcționale și psihice ale elevilor. Interesul acestora scade dacă jocul este prea simplu sau este prea complicat ca structură;

Ø obiectivele de instruire stabilite de profesor trebuie să se reflecte în conținutul jocului;

Ø la alegerea jocului trebuie avute în vedere condițiile materiale și climaterice;

Ø echipele trebuie formate de valoare apropiată și cu același număr;

Ø fiecare jucător trebuie să fie ocupat și să se manifeste activ;

Ø regulile trebuie să stimuleze realizarea obiectivelor;

Ø jocul trebuie explicat și demonstrat cu precizie, se vor executa jocuri de probă pentru a vedea dacă s-au înțeles explicația și demonstrația jocului;

Ø se impune atenție la dozarea efortului, prevenirea accidentelor, stabilirea rezultatului;

Ø încheierea jocului se face prin mișcări de liniștire a organismului, urmate de comunicarea rezultatelor și a aprecierilor.

                                                                                                        Prof. Tulea Daniel