duminică, 2 februarie 2025

TEORIA JOCURILOR DE MIŞCARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

 

         TEORIA JOCURILOR DE MIŞCARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

 

 

 

DEFINITIE:

 

 Reprezintă o activitate complexă predominant motrică şi emoţională, desfăşurată spontan sau organizat, după reguli bine stabilite, având scop recreativ, sportiv şi de adaptare la realitatea socială.

 

CLASIFICARE:

 

jocuri imitative, conţinutul acestora reflectând diferite fenomene reale din lumea înconjurătoare;

jocuri de mişcare( jocuri motrice, jocuri dinamice): individuale, fără împărţire în echipe; pe echipe;

jocuri sportive;

 

Jocurile dinamice au o valoare educative foarte mare şi corespund particularităţilor psihice ale preşcolarilor şi şcolarilor mici din care cauză are o pondere deosebită în conţinutul educaţiei fizice şi aduce satisfacţii deosebite copiilor.

 

Jocul dinamic îndeplineşte mai multe funcții, și anume:

 

- metodă de instruire;

- mijloc care prin exersare asigură consolidarea deprinderilor şi dezvoltarea capacităţii motrice;

- formă de organizare a exersării, copiii fiind împărţiţi pe roluri individuale, colective, pe echipe;

 

SARCINILE JOCURILOR:

 

 -Contribuie în mare măsură la întărirea sănătăţii ţi la dezvoltarea organismului copiilor;

  n cadrul jocurilor se formează şi se consolidează deprinderi motrice de bază şi aplicative; sunt elemente pregătitoare pentru formarea deprinderilor sportive;

  -Prin prezenţa elementului de întrecere se dezvoltă aptitudinile motrice dar în acelaşi timp se formează calităţile morale şi de voinţă;

  -Modificarea continua a condiţiilor şi situaţiilor de joc necesită orientare rapidă şi evaluarea noilor situaţii create; dezvoltă spiritul de observaţie şi facultatea de a percepe repede schimbările;

 -Sunt eficient pentru educarea spiritului de colectiv, respectul adversarului, subordonarea intereselor personale celor ale colectivului;

 -Prin joc se formează o anume concepţie despre lume şi  viaţă şi contribuie la dezvoltarea personalităţii;

 

CERINŢE METODICE GENERALE : 

 

     În alegerea şi organizarea  jocurilor de  mişcare  trebuie respectate unele cerinţe metodice care condiţionază în mare măsură  atingerea obiectivelor urmărite.                    

- Pregătirea materialelor pentru jocuri ca şi rearanjarea lor , se recomandă a aparţine elevilor;

-   Conţinutul jocului trebuie să corespundă  particularităţilor somato- funcţionale şi psihice ale elevilor; 

-Dacă jocul e prea    simplu interesul elevilor va fi scăzut, ei participând din obligaţie;   -Dacă jocul e prea complicat ca structură şi efort, depăşind posibilităţile de înţelegere şi execuţie,   reacţia elevilor va fi identică;  

 -Regulile trebuie să fie înţelese şi reţinute de elevi,  elementele care-l compun să fie cunoscute, durata efortului şi solicitarea   organismului corespunzătoare vârstei şi nivelului de pregătire.                                                     

 

La alegerea jocului  se va  ţine seama de:  

 - scopul instructiv-educativ urmărit unde din numărul mare de jocuri se va  alege cel care contribuie cu cea mai mare eficienţă la realizarea obiectivelor de instruie prevăzute;

 - condiţiile materiale şi climaterice în care urmează să se defăşoare activitatea;

- regulile jocului vor fi astfel stabilite, încât să-l oblige pe elev să execute acţiunile care pot contribui la realizarea obiectivelor instructiv-educative  propuse;

- formarea echipelor  sau grupelor se face astfel încât să fie aproximativ  egale ca valoare,pentru a fi competitive;   în cadrul   acţiunilor de formare a echipelor trebuie rezolvată şi problema alegerii      căpitanilor de echipă, aceştia pot fi numiţi de către profesor, sarcina      încredinţându-se prin rotaţie, mai multor elevi;

- explicarea şi demonstrarea jocului cere ca acestea să fie scurte, dar complete, prezentând conţinutul jocului, scopul urmărit, calităţile solicitate de joc, regulile de desfăşurare etc.

 - Jocul poate fi demonstrat integral sau numai prin unele momente importante,   când pretinde respectarea unui număr   mare de reguli se poate recurge la executarea ,,încetinită “ a jocului cu  întregul colectiv, după care se va executa în ritm normal;

- Dozarea efortului în  jocurile  de mişcare  trebuie să fie în concordanţă cu veriga lecţiei în care se folosesc şi cu obiectivele operaţionale psihomotrice pe care le îndeplinesc ; dozarea efortului este  dependentă si de următoarele variabile :

     -  volumul,intensitatea şi complexetitatea efortului fizic implicat:

     - numărul participanţilor,dimensiunile terenului de joc ,volumul şi calitatea materialelor folosite

     -  formaţiile de  lucru şi modalităţile concrete de exersare.

 

În realizarea jocurilor se impune respectarea următorului algoritm:

 

1.  Alegerea jocului după:

- obiectivele urmărite în lecţie;

- colectivul de elevi: efectiv, particularităţi de vârstă, sex, nivel de pregătire;

- locul de desfăşurare: teren, sală;

- sezonul;

- durata jocului; 4'-6',grupa mică;7'-8', grupa mare; 8'-10', clasa I-IV;

- dotarea materială;

 

2.  Pregătirea locului de desfăşurare:

- igiena locului de desfăşurare;

- dimensiune, marcajul terenului, sală;

3.  Pregătire materialelor necesare:

- materiale special construite;

- materiale improvizate;

 

4.  Formarea echipelor:

- la alegere;

- după înălţime;

- prin numire de către profesor;

 

5. Dispunerea echipelor în spaţiu (pe teren, sală);

- poziţia profesorului;

 

6.  Explicarea şi demonstrarea jocului;

- joc probă;

 

7.  Arbitrajul, vizează respectarea regulilor jocului privind:

- începerea jocului;

- desfăşurarea;

- stabilirea câştigătorilor;

- sancţiuni şi recompense;

 

Jocul sportiv

 

Reprezintă izvorul principal al deprinderilor motrice specifice, are valenţe multiple, influenţând atât dezvoltarea aptitudinilor motrice cât şi manifestarea trăsăturilor de personalitate. Absolventul ciclului gimnazial trebuie şă ştie să joace regulamentar şi să organizeze aceste activităţi.

 

LOCUL JOCULUI în lecţia de educaţie fizică

 

Este prezent în toate cele trei părţi ale lecţiei îndeplinind anumite funcţii şi realizând anumite obiective. Astfel în învăţământul preprimar şi la clasele I-II, JOCUL reprezintă aproximativ 60-70 % din activitate, procentaj care scade treptat în celelalte cicluri. În învăţământul preprimar jocul poate constitui temă de lecţie (unitate de învăţare) în timp ce în ciclul primar el devine mijloc şi metodă de realizare a unor obiective.

 

 

 

 

Bibliografia.

 

1. Dragnea, A. (2006), Educație fizică și sport - Teorie și didactică. Ed. FEST București.

 

Niciun comentariu: