CALITATEA MOTRICĂ DE BAZĂ - Îndemânarea-

                                              CALITATEA MOTRICĂ DE BAZĂ

         - Îndemânarea-

 

Calitate motrică complexă - implică participarea segmentelor  nervoase superioare în efectuarea oricărui act, acţiune sau activitate motrică;

- prin implicarea acestora se obţine o mai bună coordonare a segmentelor sau a corpului în întregime, echilibru, precizie a mişcărilor, orientare spaţio – temporală, amplitudinea mişcărilor, ambidextrie etc., cu scopul de a obţine procese de reglare motrică bazate pe eficienţă maximă şi consum minim de energie.

Îndemânarea implică calităţi psihomotrice, care determină capacitatea individului de a învăţa rapid mişcări noi, adaptarea sa la condiţii variate, diferite, impuse de natura mereu schimbătoare a activităţilor.

Caracteristicile activităţilor scot în evidenţă trei forme de manifestare a îndemânării:

- generală, în care efectuarea tuturor actelor sau acţiunilor motrice presupune existenţa, într-o măsură mai mare sau mai mică, a acestei forme de îndemânare;

- specifică - este rezultatul unei anume specializări într-o anume activitate;

- în regimul altor calităţi motrice, când se poate combina eficient cu alte calităţi motrice, rezultând mărirea ariei de activitate în domenii diferite.

 

Factorii care condiţionează îndemânarea ţin de particularităţile bio-psihologice ale individului; dintre acestea amintim:

- nivelul de coordonare a sistemului nervos şi plasticitatea scoarţei cerebrale;

- calitatea transmiterii impulsului nervos şi a inervaţiei musculare;

- capacitatea analizatorilor de a capta informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situaţiei;

- capacitatea de anticipare rapidă, ce are la bază experienţa anterioară a individului;

- volumul şi complexitatea deprinderilor motrice pe care le posedă fiecare individ în parte;

- nivelul de dezvoltare al celorlalte calităţi motrice.

 

 

Componentele îndemânării

• Capacităţi de coordonare

• Capacitatea de diferenţiere spaţio-temporară

• Capacitatea ritmică

• Capacitatea de echilibru

• Capacitatea de învăţare motorie

• Capacitatea de orientare spaţială

• Capacitatea de conducere a mişcărilor

• Capacitatea de adaptare şi readaptare motrică

• Capacitatea de diferenţiere a mişcărilor etc.

 

Importanţă:

1. influenţează în mare măsură învăţarea şi perfecţionarea actelor motrice noi şi stabilitatea acestora în timp;

2. favorizează efectuarea eficientă a actelor motrice în condiţii variate;

3. determină efectuarea mişcărilor în condiţii optime de ritm şi tempo;

4. favorizează valorificarea superioară a celorlalte calităţi motrice;

5. favorizează restructurarea mişcărilor în fazele antrenamentului de înaltă performanţă şi în perfecţionarea deprinderilor motrice de bază
şi aplicative.

 

Măsuri şi indicaţii metodice pentru dezvoltare / educare

- accentul în instruire va fi pus pe stăpânirea unui număr cât mai mare de deprinderi motrice;

- un grad de dificultate sporit al exerciţiilor în ce priveşte coordonarea, chiar în stadiile iniţiale ale instruirii;

- pe măsură ce subiectul se obişnuieşte şi execută cu mare uşurinţă un exerciţiu, se va mări dificultatea acestuia sporind exigenţele (cerinţele) faţă de:

1. precizia mişcărilor;

2. coordonarea integrală a mişcării şi între componentele acesteia;

3. spontaneitatea schimbării situaţiei;

- vor fi evitate exerciţiile care provoacă crisparea subiecţilor;

- sistemele de acţionare vor fi programate la începutul lecţiei de antrenament sau de educaţie fizică;

- intervale de odihnă suficient de mari între exerciţii  → refacerea completă a capacităţii de efort (intervale optime);

- volumul de lucru / lecţie va fi mic;

- numărul mare de lecţii cu teme specifice;

- perioadele favorabile:

- copilăria

- pubertatea

- adolescenţa.

 

Procedee metodice pentru dezvoltare / educare

• Folosirea unor poziţii de plecare neobişnuite pentru efectuarea exerciţiilor;

• Efectuarea exerciţiilor cu segmentul neîndemânatic (braţ. picior etc.);

• Schimbarea tempoului şi a sistemului de execuţie;

• Limitarea spaţiului în care se efectuează exerciţiul;

• Efectuarea procedeelor tehnice şi a înlănţuirilor acestora cu restricţii;

• Schimbarea procedeelor de execuţie;

• Efectuarea exerciţiilor prin creşterea complexităţii acestora (introducerea unor mişcări suplimentare);

• Folosirea unor întâlniri cu adversari diferiţi ca valoare şi nivel de pregătire;

• Efectuarea exerciţiilor în condiţii variate de mediu, cu materiale diferite, la aparate, instalaţii şi simulatoare;

• efectuarea acţiunilor motrice în condiţii relativ constante;

•  executarea acţiunilor motrice în condiţii îngreuiate (micşorarea suprafeţei de sprijin, micşorarea spaţiului de lucru, execuţia cu segmentul neîndemânatic, execuţii asimetrice);

•  efectuarea actelor motrice în condiţii variabile, schimbătoare (aer liber, interior, suprafeţe mici şi mari, la şes sau altitudine, pe zgură, iarbă, pardoseală, parchet, ciment, pe frig, căldură, etc.).

 

 

 

 

Bibliografia

1. CÂRSTEA, GHE., (1990), Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura A.N.E.F.S. Bucureşti;

2. DEMETER, A., (1991),  Bazele fiziologice si biochimice ale calităţilor fizice, Editura Sport - Turism, Bucuresti;

3. ADRIAN, D., (1994), Teoria si metodica dezvoltării calităţilor motrice, Editura Compendiu, A.N.E.F.S. Bucuresti;