Praxeologia, ramură a ştiinţei, studiază structura generală a activităţilor umane şi a conţinuturilor eficacităţii acestora .
Ea include cunoştinţe sistemice despre principiile generale şi formele cele mai raţionale, eficiente şi utile ale activităţii umane.
Praxeologia pedagogică, reprezentînd teoria generală a activităţii educaţionale, prevede cele mai generale căi de îmbunătăţire a eficacităţii acţiunilor profesionale a profesorului şi utilitatea condiţiilor, legităţilor şi procesului de efectuare raţională a activităţii pedagogice .
Pentru ca profesorul să activeze cu pricepere (în stil praxeologic) în cadrul lecţiilor de educaţie fizică, el trebuie să înţeleagă direcţiile, formele comportamentului său profesional pentru realizarea cu succes a obiectivelor curriculare şi atingerea rezultatelor scontate (formarea la elevi a competenţelor corespunzătoare).
Profesorul va demonstra profesionalism, dacă va poseda instrumentarul educaţional (sistemul activităţii pedagogice). El este creativ, gîndeşte raţional şi face activitatea pedagogică productivă, cunoaşte metodele de modelare praxeologică şi formele de proiectare didactică, posedă capacităţi de detreminare a calităţii activităţii pedagogice, cunoaşte metodologia obiectivelor educaţionale (cognitive, psihomotrice, afective); posedă tehnica elaborării obiectivelor educaţionale, structura şi conţinutul proiectării didactice în stil modern; foloseşte inovaţiile de predare-învăţare-evaluare; posedă metodologia formării motivaţiei învăţării la elevi. Toate aceste capacităţi ale profesorului vor conferi procesului didactic eficienţă şi utilitate optimă.
Profesorul în activitatea sa didactică poate folosi anumite modele cu conţinut praxeologic de formare la elevi a competenţelor (conform obiectivelor curriculare) în cadrul lecţiilor de educaţie fizică. Acestea reflectă scopul (competenţa) general (anticipări ale rezultatelor) pe întreaga şcolarirtate şi obiectivele de formare a competenţelor - rezultatele, comportamentul scontat pe parcursul anului şcolar.
Modelele praxeologice de bază sunt:
I. Scopul, competenţa generală este ca elevii (sub egida profesorului), folosind sistematic exerciţii fizice cu variat conţinut, să atingă şi să menţină un nivel optim de sănătate. Pentru aceasta, pe parcursul lecţiilor şi în afară de clasă elevii vor realiza următoarele competenţe:
a. dezvoltarea capacităţilor respiratorii şi cardio-vasculare a organismului (mijloace – alergare, nataţie, exerciţii fizice de dezvoltare generală cu efort optim, etc.);
b. formarea deprinderilor de călire a organismului cu aer, apă, raze solare ultraviolete (mijloace – cunoaşterea esenţei, cerinţelor, reacţiilor organismului la procesul de călire a organismului; formele de protejare a pielii în procesul de călire a organismului, etc.);
c. cunoaşterea şi respectarea normelor igienice în practicarea exerciţiilor fizice (cerinţele faţă de echipamentul sportiv; igiena de fiecare zi a organismului; aspecte igienice în diferite forme de activitate motrice);
d. menţinerea tonusului emoţional pozitiv în cadrul lecţiilor, activităţilor (senzaţiile vizuale, auditive; stresul şi influenţa lui; reacţiile negative şi pozitive ale elevului la lecţie; explozia afectivă, etc.).
II. Scopul, competenţa generală este ca elevul, cu ajutorul executării sistematice a exerciţiilor fizice, să-şi dezvolte organismul corect fizic (general şi specific). Pentru atingerea acestui scop, în cadrul lecţiilor de educaţie fizică, elevii vor realiza următoarele:
a) stimularea creşterii organismului în înălţime (talia) şi menţinerea masei corporale optime. Executarea sistematică a exerciţiilor fizice de dezvoltare generală pentru toate grupele de muşchi va contribui la dezvoltarea anatomo-fiziologică proporţională a organismului, menţinerea raportului optim dintre înălţime şi greutatea corpului.
Cunoaşterea acestor factori va contribui la determinarea activismului funcţional sau metabolic al organismului şi stabilirea în ce măsură talia corespunde masei corporale pentru a trage concluzii privind dezvoltarea fizică şi starea de sănătate a elevului;
b) formarea ţinutei corporale corecte. Cu ajutorul exerciţiilor fizice speciale elevii îşi vor forma capacitatea de a menţine corpul în poziţie corectă stînd, şezînd, mergînd, lucrînd. Ţinuta corectă va contribui la un control continuu asupra poziţiilor corpului şi, în deosebi, asupra coloanei vertebrale;
c) formarea condiţiei fizice necesare în fiecare zi. Ea reprezintă un nivel superior de pregătire fizică, motrice a organismului pentru a face faţă solicitărilor de zi cu zi. Condiţia fizică bună depinde de starea normală a sistemelor organismului (nervos, muscular, cardio-vascular şi respirator) şi poate fi asociat cu starea de sănătate;
d) dezvoltarea capacităţilor senzoriale (văz, auz, kinestezic) cu ajutorul exerciţiilor fizice. Capacităţile senzoriale formate, vor ajuta elevul să efectueze diferite acţiuni în viaţa cotidiană la care văzul, auzul, aparatul vestibular participă activ.
III. Scopul, competenţa generală este ca elevul să-şi formeze psihomotricitatea generală şi specială a organismului prin realizarea obiectivelor de formare a competenţelor:
a) formarea deprinderilor psihomotrice (tehnicii sportive corecte) de executare a elementelor principale ale exerciţiilor fizice. Efectuarea corectă a mersului, alergării, săriturii, căţărării, aruncării, tracţiunilor, transportării greutăţilor. Cunoaşterea de către elev a necesităţii personale şi sociale a acestora;
b) dezvoltarea capacităţilor psihomotrice de bază – forţa, viteza, rezistenţa. Înţelegerea de către elev a importanţei cotidiene a acestor capacităţi psihomotrice şi metodele, mijloacele de formare a lor.
IV. Scopul, competenţa generală reprezintă formarea trăsăturilor psihocomportamentale (atitudinilor) şi a calităţilor pozitive de personalitate (trăsături de caracter) la elevi în procesul de practicare a exerciţiilor fizice în cadrul lecţiilor şi activităţilor extradidactice.
Atingerea scopului general se va realiza prin:
a) educarea motivaţiei pozitive intrinseci la elevi (formarea interesului, convingerii în influenţa benefică asupra organismului a exerciţiilor fizice executate sistematic). Pentru aceasta se vor folosi informaţii privind influenţa exerciţiilor fizice executate asupra sistemelor organismului, formării capacităţilor profesionale, dezvoltării fizice şi funcţionale armonioase (forma şi volumul) a organelor interne şi a organismului în general;
b) formarea trăsăturilor pozitive de caracter: onestitate, caracter ordonat, corectitudine, responsabilitate, stăpînire şi depăşire de sine;
c) dezvoltarea trăsăturilor pozitive de voinţă: curaj, insistenţă, independenţă;
d) dezvoltarea atenţiei concentrate şi distributive a capacităţilor de gîndire şi memorie (analiză, sinteză, comparaţie, creativitate).
Modelele praxeologice reprezintă structura generală şi specifică a procesului educaţional, fiind repere la proiectarea lecţiilor de educaţie fizică. Formarea competenţelor elevilor depinde de logica desfăşurării acţiunilor educaţionale la lecţie, de profesionalismul pedagogului.
Procesul de realizare a obiectivelor de formare a competenţelor (aspectul practic) trebuie să se îmbine cu informaţia motivaţională (aspectul teoretic) privind influenţa benefică a exerciţiilor fizice asupra organismului uman, problemele de formare la elevi a sănătăţii, dezvoltării fizice corecte, a trăsăturilor psihocomportamentale şi calităţilor pozitive de personalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu