JOCURILE DE MIŞCARE-MIJLOC DE BAZĂ ÎN E.F.S.

                                                        

Generalități:

În scopul obţinerii unei eficienţe maxime şi pe planul instructiv-educativ, este necesar să se aibă în vedere judicioasa, corecta alegere, organizare, desfăşurare şi conducere a jocurilor de mişcare. Acest lucru este posibil în condiţiile cunoaşterii temeinice a subiecţilor, a celor care participă la acest gen de activităţi. În primul rând, trebuie cunoscute de către profesorii de educaţie fizică, organizatorii acestor activităţi, starea de sănătate a participanţilor la jocurile de mişcare, particularităţile de vârstă şi sex, nivelul de pregătire fizică generală, sub aspectul dezvoltării calităţilor motrice şi al gradului de stăpânire al deprinderilor şi priceperilor motrice de bază, utilitar-aplicative şi specifice unor probe sau ramuri sportive. De asemenea, se ţine seamă de condiţiile materiale (spaţii, terenuri, materiale, obiecte sportive etc.), care, la rândul lor, determină, într-o bună măsură, conţinutul şi nivelul activităţilor de educaţie fizică şi sport.

Alegerea jocului de mişcare:

Pentru realizarea obiectivelor stabilite în activitatea de educaţie fizică şi sport, se impune, de la bun început, acordarea unei atenţii deosebite alegerii jocului de mişcare. În acest scop, se va urmări ca jocul de mişcare ales să întrunească următoarele cerinţe:

-să asigure o temeinică pregătire multilaterală, fizică şi moral-volitivă;

-să ţină seama de vârsta participanţilor, de sex, nivelul de dezvoltare, de pregătirea fizică;

-să ţină seama de dorinţele participanţilor la joc;

-să fie atractive, să trezească interesul participanţilor;

-să se desfăşoare într-un cadru şi condiţii cât mai igienice;

- să se desfăşoare într-o ambianţă educativă;

-să evite accidentarea participanţilor, afectarea stării optime de sănătate;

-să fie în concordanţă cu posibilităţile participanţilor;

-să se ţină seama de numărul celor dornici să participe la joc;

-să se desfăşoare în condiţii atmosferice favorabile, în cazul în care jocurile sunt programate în aer liber;

- să se aibă în vedere condiţiile materiale, inventarul de obiecte şi echipamente sportive, care să permită organizarea şi desfăşurarea corespunzătoare a jocurilor.

Formarea echipelor pentru desfăşurarea jocurilor de mişcare:

În situaţiile în care jocurile de mişcare reclamă constituirea participanţilor în echipe, această operaţiune trebuie să fie realizată ţinându-se cont de următoarele:

-echipele din punct de vedere numeric să fie egale;

-echipele să fie cât mai omogene, egale ca forţă, privind valoarea bio-motrică şi bagajul de deprinderi motrice şi cunoştinţe tehnico-tactice ale participanţilor;

- în cazul în care condiţiile permit, să se formeze cât mai multe echipe, spre a angrena în aceste jocuri un număr cât mai mare de participanţi;

 -la jocurile de lupte sau care implică transportul partenerului, echipele se recomandă să se formeze în funcţie de talia şi greutatea jucătorilor;

 -la jocurile cu exerciţii de târâre, sărituri etc., formarea echipelor se va face astfel, încât numărul celor scunzi sau înalţi să fie, pe cât posibil, egal;

 -pentru promovarea valenţelor educative ale jocurilor de grup, se recomandă ca echipele să fie formate din câte 7-8 concurenţi (desigur, având în vedere specificul jocurilor practicate);

 - în situaţia în care la formarea echipelor mai este nevoie de un participant, pentru a asigura un număr egal de jucători în fiecare echipă, conducătorul, profesorul numeşte un concurent să efectueze de două ori acţiunea respectivă (să alerge, să arunce etc.);

  Respectarea acestor cerinţe asigură o bună organizare a colectivului, participarea optimă a concurenţilor la joc, evitarea apariţiei unor stări de nemulţumire în rândul jucătorilor.

     Pentru formarea echipelor participante la jocurile de mişcare, în funcţie de natura acestora, poate fi utilizată una dintre următoarele modalităţi:

 a. Conducătorul jocului, cunoscând valoarea jucătorilor, îi repartizeaz ă el însuşi pe echipe cât mai echilibrate, nominalizând componenţa fiecărei echipe;

 b. Prin probe de verificare. De exemplu, atunci când jocul constă în parcurgerea unei distanţe de alergare, se efectuează o întrecere de alergare de viteză, pe o distanţă de 15-20 m. Plecarea concurenţilor ce vor fi testaţi va fi efectuată astfel ca aceştia să fie aşezaţi în linie, pe un rând, iar la sosire, se aşază în ordinea locului ocupat, în flanc câte unul sau în linie. Apoi, se efectuează numărătoarea, corespunzător numărului de echipe necesare pentru desfăşurarea jocului de mişcare.

 c. Prin alegerea de către căpitanii de echipă, care sunt nominalizaţi de către profesor, învăţător sau conducător. Aceştia, pe rând, aleg câte un jucător, ce intră în componenţa echipelor lor;

 d. Prin numărătoarea efectuată de pe loc sau din deplasare. Participanţii la joc efectuează numărătoarea câte doi, trei, patru, în funcţie de numărul de echipe ce vor fi prezente în joc. Cei care au acelaşi număr devin membri ai aceleiaşi echipe.

Stabilirea responsabililor, a căpitanilor de echipă:

    La jocurile de mişcare pe echipe, este necesar ca acestea să fie conduse de către persoane, numite, prin tradiţie, căpitani de echipă.

  Aceştia pot fi nominalizaţi de către profesor/învăţător sau de către cel ce conduce efectiv desfăşurarea jocului de mişcare.

O altă modalitate de alegere a căpitanilor de echipă este aceea prin care componenţii echipei îşi aleg ei liderul respectiv. În acest caz, se recomandă ca, înainte de a se trece la alegere, profesorul/învăţătorul, conducătorul jocului să le spună participanţilor la joc ce calităţi trebuie să aibă viitorul lor căpitan de echipă, în funcţie de cerinţele jocului respectiv.

Stabilirea ajutoarelor conducătorului jocului de mişcare:

În situaţiile în care unele jocuri de mişcare necesită controlul îndeplinirii unor cerinţe, sarcini de joc  trebuie realizate diverse înre-gistrări sau ţinerea evidenţei rezultatelor obţinute de către componenţii echipelor aflate în joc  este necesar să existe unele ajutoare ale cadrului didactic sau conducătorului jocului respectiv. În cazul desfăşurării jocului în şcoli, în cadrul orei de educaţie fizică, ajutoarele sunt stabilite înaintea începerii jocului, din rândul elevilor scutiţi de la lecţia de educaţie fizică sau al celor care nu participă la jocul respectiv. Aceste ajutoare vor fi nominalizate fie de către conducătorul jocului sau de către cadrul didactic, fie de către căpitanii echipelor.

Rolul conducătorului/organizatorului jocului de mişcare:

Înaintea începerii jocului respectiv, cadrul didactic sau conducătorul jocului de mişcare respectiv explică participanţilor la joc, aflaţi în formaţia corespunzătoare, modul de desfăşurare a jocului şi, dacă este necesar, chiar demonstrează. Acest demers contribuie la formarea unor reprezentări corecte în mintea participanţilor la joc şi trebuie să fie efectuate ţinând seama de vârsta elevilor. Într-un limbaj accesibil, concis şi clar, cadrul didactic sau conducătorul jocului va comunica participanţilor la joc:

- denumirea jocului de mişcare;

-enunţarea acţiunilor care compun jocul respectiv;

-descrierea regulilor după care se desfăşoară jocul, recurgându-se şi la demonstraţii efectuate de către participanţi;

-anunţarea condiţiilor de câştigare a jocului de mişcare respectiv, de realizare a eventualelor punctaje, ca şi penalizările, sancţiunile ce decurg din nerespectarea regulilor;

-comunicarea semnalelor de începere şi de încheiere a jocului, precum şi a semnelor de oprire ori sancţionare/validare a rezultatelor, în timpul desfăşurării jocului.

   Conducătorul jocului de mişcare, după ce a transmis participanţilor la joc principalele reguli după care se desfăşoară jocul de mişcare respectiv, pentru a verifica dacă a fost înţeles de către concurenţi, recurge la unele întrebări sau la efectuarea unei probe-test din desfăşurarea jocului respectiv.

  Cadrul didactic (profesor, educator, învăţător) care conduce jocul respectiv va veghea asupra desfăşurării corecte a acestuia, a execuţiei participanţilor, asupra modului în care aceştia respectă regulile stabilite. Acestea trebuie respectate cu stricteţe, nefiind admisă nici cea mai mică abatere. De asemenea, conducătorul jocului de mişcare va evita produ-cerea sau chiar va sancţiona eventualele încălcări ale regulilor de desfăşurare a jocului, actele de violenţă, tendinţa unora de a obţine victoria cu ori ce preţ, încălcând principiul fair-play-ului.

    Sancţiunile acordate de conducător vor trebui să fie prompte, prin atribuirea unor puncte negative, ori scăderea punctajelor echipei din care fac parte concurenţii care au comis abateri, mergând până la eliminarea temporară sau definitivă a jucătorilor care recidivează.

   La jocurile de mişcare ale copiilor, în special la cei de vârstă mică, se recomandă participarea efectivă a conducătorului. Pentru realizarea conducerii jocului, se pot folosi ca semnale fluierul, bătaia din palme sau cuvântul. În situaţiile în care se constată greşeli comune la toate echipele participante, se întrerupe jocul şi se dau noi explicaţii legate de greşelile comise, apoi se reia jocul.

 Desfăşurarea jocului de mişcare:

  Începerea jocului este determinată de natura acestuia. Astfel, semnalul dat de conducător marchează începutul jocului la cele în care se desfăşoară fără împărţirea pe echipe a participanţilor.

    La jocurile de mişcare la care participanţii sunt împărţiţi pe echipe, începerea desfăşurării jocului poate fi realizată astfel:

▪ conducătorul nominalizează echipa care începe prima. Pentru aceasta se poate aprecia, de exemplu, disciplina din timpul pregătirilor pentru joc;

▪ prin tragere la sorţi;

▪ câştigarea de către căpitanul echipei a unei întreceri cu celălalt/ ceilalţi căpitan (i) de echipă.

   Desfăşurarea jocului impune conducătorului ca pe tot timpul cât concurenţii participă la joc acesta va trebui să ţină seama de următoarele:

▪ să fie atent la evoluţia tuturor participanţilor;

▪ să fie imparţial în stabilirea rezultatelor;

▪ să evite producerea de accidente;

▪ să asigure un cadru de disciplină, dar să şi creeze o atmosferă destinsă, de bună dispoziţie şi de angajare a tuturor participanţilor la joc.

  Pe timpul desfăşurării jocurilor, ţinând seamă de faptul că majoritatea concurenţilor participă la acestea fără menajamente, conducă-torul trebuie să aibă în atenţie dozarea efortului participanţilor. Pentru realizarea unei judicioase dozări, se poate recurge la următoarele:

-modificarea dimensiunilor suprafeţelor de joc, prin mărirea sau micşorarea acestora;

-mărirea sau diminuarea duratei jocului, a numărului de repetări, a numărului de obstacole;

- micşorarea sau mărirea numărului de participanţi, de echipe, schimbarea formaţiilor de exersare;

-complicarea sau simplificarea regulilor de joc etc.

    De asemenea, conducătorul jocului va căuta să asigure ca durata sau numărul de repetări să permită participarea egală a jucătorilor şi, totodată, să ofere satisfacţie deplină echipelor (pentru afirmare sau revanşă). La jocurile de mişcare desfăşurate sub formă de ştafete, este recomandabil ca numărul de repetări să fie cel puţin egal cu numărul de echipe, iar la jocurile limitate în timp ca durată de desfăşurare, aceasta trebuie să fie aceeaşi pentru toate echipele participante. Durata unui joc pentru participanţii având vârsta de 7-8 ani (clasele I-II) poate fi de 5 -15 minute, iar pentru vârsta de 9-10 ani (clasele III-IV), între 10-25 minute.

   Încheierea jocului este bine să fie precedată de anunţarea, cu ceva timp înainte, a duratei care a mai rămas din desfăşurarea acestuia, ori a numărului de repetări sau execuţii pe care participanţii, echipele le mai au de efectuat. După încetarea jocului de mişcare, conducătorul anunţă câştigătorii sau rezultatul (punctaj obţinut) şi, urmărind scopul educativ, va face o scurtă analiză a comportării participanţilor la jocul de mişcare respectiv.

  La analiza jocului de mişcare, se impune evidenţierea greşelilor şi a rezultatelor obţinute de participanţi, precum şi a modului în care s-au respectat regulile, menţionându-se echipa care le-a respectat în cea mai mare măsură, concurenţii care s-au remarcat în mod deosebit.

 Recomandări metodice privind organizarea şi desfăşurarea jocurilor de mişcare:

  Pentru asigurarea unei eficienţe crescute a jocurilor de mişcare, cadrul didactic sau conducătorul jocului va trebui să ţină seama de următoarele cerinţe metodice, pedagogice:

 -alegerea jocului trebuie să fie în funcţie de vârsta şi sexul participanţilor, de particularităţile somato-funcţionale şi psihice ale elevilor, de nivelul lor de pregătire, de dezvoltare;

 -regulile jocului trebuie înţelese şi reţinute de către toţi participanţii la jocul de mişcare;

 -să se aibă în vedere condiţiile materiale şi climaterice în care se desfăşoară;

 -echipele să fie de valori apropiate sau egale ca număr al participanţilor;

 -în situaţiile în care desfăşurarea jocului de mişcare reclamă existenţa mai multor arbitri, aceştia vor fi nominalizaţi de către conducător din rândul elevilor scutiţi de la ora de educaţie fizică, sau a altor partici-panţi la aceste activităţi şi care nu participă la jocul de mişcare respectiv;

 - stimulare în permanenţă a spiritului competitiv în întrecerea dintre parteneri sau dintre grupurile aflate în joc;

-urmărirea dezvoltării spiritului sportiv, a fair-play-ului.

                                                                                                                       Prof. Tulea Daniel