STÂND PE CAP DIN GHEMUIT
Descriere tehnică: stând: trecere în sprijin ghemuit, cu mâinile depărtate la lăţimea umerilor, urmată de aşezarea capului cu fruntea pe sol, formând cu palmele un triunghi echilateral. Printr-o uşoară împingere cu picioarele, corpul se răstoarnă, trecând în sprijin pe mâini şi pe cap, cu bazinul deasupra poligonului de susţinere. Urmează întinderea lentă a picioarelor spre verticală, fixând poziţia corpului, cu greutatea egal repartizată pe mâini şi pe cap(Fig. 1)
Revenirea se poate efectua prin coborârea picioarelor îndoite sau întinse, urmată de revenirea în stând, sau prin rostogolire înainte, care se realizează prin tragerea bărbiei în piept, concomitent cu gruparea corpului şi rularea pe spate în ghemuit.
FIG. 1
Metodica învăţării
Seria I:
- sprijin ghemuit: aşezarea mâinilor şi capului pe sol şi revenire;
- sprijin ghemuit: aşezarea mâinilor şi capului pe sol şi prin uşoară săltare, desprinderea picioarelor de pe sol, cu menţinerea echilibrului cu picioarele îndoite; revenire (la început cu ajutor);
- acelaşi exerciţiu, dar cu întinderea alternativă a picioarelor spre verticală şi revenire;
sprijin ghemuit cu spatele la scara fixă sau perete: urcarea alternativă a picioarelor, până ce corpul ajunge la verticală şi revenire.
Seria a II-a:
- sprijin ghemuit: stând pe cap cu sprijinirea spatelui şi a picioarelor la scara fixă sau perete;
- stând pe cap cu ajutor şi fără;
- introducerea elementului în combinaţii simple.
Ajutorul se acordă din lateral, cu o mână la nivelul bazinului, iar cealaltă la gleznă. Se ajută la ridicarea picioarelor şi fixarea poziţiei corpului la verticală.
Greşeli de execuţie: mâinile prea apropiate sau depărtate sau nerealizarea triunghiului de susţinere; aşezarea capului pe creştet, bărbia în piept; repartizarea inegală a greutăţii corpului pe mâini şi pe cap; corpul rămâne îndoit din articulaţiile coxo-femurale; elan prea mic sau prea mare, ceea ce face dificilă stabilirea echilibrului.
Prof. Tulea Daniel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu