CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
21 iulie 2026
Probă scrisă EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT PROFESORI
Prof. Tulea Daniel
(”rezolvarea” este realizată prin citarea exactă a răspunsurilor din bibliografie. Candidații puteau folosi exprimare proprie și atingerea cuvintelor/conceptelor cheie pentru punctaj maxim)
SUBIECTUL I (30 de puncte)
I.1. a. Menționați un obiectiv cognitiv al educației fizice. (3 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 28):
♦ dezvoltarea capacităţii de a cunoaşte propria persoană, mediul ambiant, natural şi social (percepere, descoperire, redescoperire, înţelegerea informaţiilor sub diverse forme);
♦ dezvoltarea capacităţii de a analiza şi a interpreta elementele de conţinut, relaţiile care se stabilesc în procesul educaţiei fizice (generare de informaţii unice, convenţional acceptate, în care subiecţii respectă regula, principiul etc.);
♦ valorizarea efectelor pozitive ale educaţiei fizice (luarea unor decizii sau formularea unor judecăţi evaluative, conforme cu conţinuturile însuşite);
♦ dezvoltarea calităţilor atenţiei, memoriei, aspectelor intuitive ale gândirii, creativităţii (motrice), adică generare de informaţii variate, pornind de la aceleaşi date, originalitate sistem numeric şi cu atât mai puţin unui etalon, în sensul strict al termenului, exprimarea numerică caracteristică perceptivă.
□ la nivelul atenţiei:
♦ dezvoltarea calităţilor atenţiei (concentrare, distribuţie, volum)
□ la nivelul cunoaşterii logice:
♦ dezvoltarea memoriei mișcărilor şi a memoriei topografice;
♦ dezvoltarea inteligenţei motrice (practice);
♦ dezvoltarea unor aspecte ale gândirii (capacitate de anticipare, rapiditate, intuiţie, operativitate);
♦ dezvoltarea creativităţii motrice.
(Stănescu, M.,(2012), Didactica educației fizice, Editura Universitară, București, pag 103):
- să identifice și să utilizeze concepte legate de mișcare în situații diferite (noțiuni legate de spațiu, viteză, forță);
- să înțeleagă și să aplice concepte legate de efortul fizic și măsurile de protecție ce se impun în cadrul lecțiilor de educație fizică
I.1.b. Precizați un factor de condiționare a capacităților coordinative. (3 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 125):
1)de natură biologică:
- mobilitatea proceselor nervoase fundamentale excitaţia şi inhibiţia;
- viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
- calitatea analizatorilor implicaţi în recepţionarea informaţiilor;
- calitatea inervaţiei musculare;
- valoarea surselor energetice existente în organism;
2) de natură motrică:
- nivelul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice (viteza, forţa, rezistenţa, mobilitatea
şi combinaţiile dintre acestea);
- numărul şi complexitatea deprinderilor motrice stăpânite de subiect.
3) de natură psihologică:
- capacitatea de anticipare a desfăşurării mişcării;
- anticiparea evoluţiei viitoare a condiţiilor în care se execută mişcarea (sub formă de reflex sau de răspuns învăţat - stereotip sau mişcări automatizate);
- calitatea proceselor cognitive (percepţii, reprezentări);
- memoria (de scurtă şi lungă durată);
- gândirea, convergentă şi divergentă, dar mai ales gândirea creativă.
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag.66 ):
─ calitatea sistemului nervos central, capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem;
─ plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex, conform cu situaţiile noi intervenite;
─ capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situaţiei;
─ calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
─ calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;
─ capacitatea de anticipare a subiectului, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi al celorlalte condiţii (reacţia adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici etc.);
─ memoria de scurtă şi de lungă durată a subiectului;
─ gândirea subiectului, mai ales cea de tip creativ;
─ volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice pe care le stăpâneşte subiectul, deci experienţa motrică anterioară a acestuia;
─ nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice de bază ale executantului/subiectului.
I.1.c. Scrieți care ar trebui să fie, teoretic, suma procentelor densității motrice și densității pedagogice într-o lecție. (3 puncte)
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 97 ):
Teoretic, suma între densitatea motrică şi cea pedagogică trebuie să fie de 100%.
I.1.d. Menționați unul dintre avantajele stilului de predare direct. (3 puncte)
(Șerbănoiu, S.,(2004), Metodica educației fizice, Editura Cartea Universitară, București., pag. 110):
- eficiența exersării și scăderea șanselor de eroare a subiecților în executarea unei sarcini motrice;
- structurarea mediului de învățare permite un bun control al clasei sau grupului de subiecți, de aceea se recomandă pentru lucrul cu grupuri numeroase.
I.1.e. Numiți etapele formării deprinderilor motrice în cadrul procesului instructiv-educativ din educație fizică. (3 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 134 ): 1. Etapa iniţierii în bazele tehnice de execuţie a deprinderilor mortice; 2. Etapa fixării, a consolidării deprinderilor; 3. Etapa perfecţionării
I.2.a. Precizaţi ce tip de mijloc al educației fizice este exercițiul fizic. (2 puncte)
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 41): mijloc specific de bază
I. 2. b. Numiți două elemente ale conținutului exercițiului fizic. (4 puncte)
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 44): mișcările globale sau segmentare, efortul fizic, efortul psihic, mișcările corpului sau ale segmnentelor
I.2c. Clasificați exercițiile fizice după caracterul succesiunii mișcărilor componente. (6 puncte)
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 47): exerciţii fizice ciclice, exerciţii fizice aciclice şi exerciţii fizice combinate/mixte (ciclice şi aciclice);
I.3.a. Numiți trei instalații utilizate ca aparatură de specialitate în lecția de educație fizică. (3 puncte)
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 47): ”INSTALAŢII (porţi, panouri, groapa de sărituri, bară fixă, inele, parcursuri sau trasee aplicative “fixe” în aer liber, filee pentru volei sau tenis etc)”
SUBIECTUL II (30 de puncte)
II.1.a. Precizați două condiții pe care trebuie să le îndeplinească evidența. (6 puncte)
(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 139): să fie obiectivă (deci, adevărată, reală, corectă etc.); să fie realizată la timp, condiţie care implică consecvenţă şi sistematizare, organizare şi control.
II.1.b. Scrieți două tipuri de date cuprinse în evidența preliminară. (4 puncte)
(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 139): numărul, sexul, vârsta, nivelul de pregătire intelectuală, starea de sănătate etc. specifice subiecţilor.
II.1.c. Scrieți două tipuri de date cuprinse în evidența curentă. (4 puncte)
(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 139): absenţi şi prezenţi la activitate, scutiţi medical de zi sau pe anumite perioade, rezultate la probe de control, note curente şi periodice, rezultate competiţional–sportive, observaţii curente, etc.
II.1.d. Numiți un document de evidență la educație fizică. (1 punct)
(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 140): catalogul, caietul profesorului
II.2.a. Scrieți doi factori de tip muscular care condiționează viteza. (2 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 123): - tipul de fibre din structura muşchiului (cele albe favorizează producerea de acte şi acţiuni motrice rapide); - sursele de energie, substanţele fosfagene existente la nivel muscular (ATP, CP); - forţa musculară; - elasticitatea musculară.
II.2.b. Scrieți doi factori de tip nervos care condiționează viteza. (4 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 123): - rapiditatea cu care alternează procesele nervoase fundamentale pe scoarţa cerebrală: excitaţia şi inhibiţia; - coordonarea intramusculară - se referă la activarea unităţilor motorii cu o frecvenţă care să permită accelerarea contracţiei şi relaxării muşchilor implicaţi în mişcare; - coordonarea intermusculară - realizată de centrii motori şi reflectată în relaţia dintre muşchii agonişti şi antagonişti implicaţi în realizarea unei mişcări.
II.2.c. Menționați două cerințe de care se ține cont în vederea dezvoltării vitezei în cadrul educației fizice. (4 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 124):
- durata exerciţiilor de viteză trebuie să fie de circa 5 - 6 s până la maximum 40-43 s;
- pauzele dintre repetări trebuie să fie suficient de lungi pentru a permite revenirea funcţiilor vegetative, dar nu şi reducerea stării de excitabilitate optimă obţinută la nivelul scoarţei cerebrale ca urmare a lucrului cu viteză maximă;
- subiecţii trebuie să aibă structura exerciţiilor bine însuşită;
- exerciţiile pentru dezvoltarea vitezei se vor planifica la începutul lecţiilor, în condiţiile unui sistem nervos odihnit şi ale unui organism cu nivel optim de încălzire.
II.2.d. Pentru viteza de reacție:
- precizați două elemente de care viteza de reacție este dependentă; (2 puncte)
(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 58): apariţia excitaţiei în receptor sau receptori, transmiterea pe calea aferentă; analiza semnalului – care durează cel mai mult; transmiterea pe cale eferentă; excitarea muşchilor.
- numiți tipurile de reacții motrice; (2 puncte)
(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 58): simple și complexe
- nominalizați un tip de stimul la care se poate manifesta viteza de reacție. (1 punct)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 123): stimuli cutanați, sonori, vizuali
SUBIECTUL III (30 de puncte)
1. Scrieți patru exerciții fizice pentru dezvoltarea forței principalelor grupe musculare, aplicând procedeul în circuit.
a. acţiunea motrică a fiecărui exercițiu; 4 puncte
b. dozarea fiecărui exercițiu și a pauzei după fiecare exercițiu; 4 puncte
c. eşalonarea metodică a exerciţiilor în cadrul circuitului. 4 puncte
(Stănescu, M.,(2012), Didactica educației fizice, Editura Universitară, București, pag. 155):
Aspecte metodice:
”Denumirea procedeului este dată de modaliatea concretă de organizare a exersării, care presupune executarea succesivă a unor exerciții care să angreneze alternativ în efort toate grupele mari musculare. Pauzele dintre repetări, incomplete din punct de vedere al revenirii marilor funcțiuni ale organismului, trebuie să fie de circa 30-60 de secunde, iar între circuite 2-4 minute. Pentru educație fizică școlară se recomandă să se lucreze contratimp: 20” efort – 30” pauză, 30” efort – 30” pauză etc.”
Exemplu de circuit:
Atelier 1: Din stand, cu mâinile pe șolduri, genuflexiuni, 20”, p: 30”
Atelier 2: Din culcat facial, cu sprijin înainte pe mâini, îndoirea și întinderea brațelor, 20”, p:30”
Atelier 3: Din culcat dorsal, cu mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului la vertical, 20”, p: 30”
Atelier 4: Din atârnat cu fața la scara fixă, extensia trunchiului, 20”, p: 30”
Dozare: 2x, p: 2 minute între circuite
2. Creați un complex pentru dezvoltare fizică armonioasă, format din opt exerciţii executate liber, urmărind: 18 puncte
a. descrierea fiecărui exerciţiu; 8 puncte
b. dozarea fiecărui exercițiu; 8 puncte
c. eşalonarea metodică a exerciţiilor în complexul creat. 2 puncte
Aspecte metodice:
(Cârstea 2000, pag. 90):
Exersarea pentru optimizarea dezvoltării fizice/corporale. Acest tip de exersare se realizează, în special în veriga a III-a din lecţiile de educaţie fizică şi sport, dar şi pe parcursul altor verigi. În veriga a III- a din lecţie se exersează, întotdeauna, "complexe" formate din şase-opt exerciţii libere, cu obiecte (mingi, bastoane, corzi, eşarfe)sau cu partener (în perechi). Aceste exerciţii sunt în doi, patru sau opt timpi şi se adresează tuturor segmentelor corpului, într-o ordine relativă după regula de sus în jos" (adică se începe cu exerciţii pentru cap şi gât şi se termină cu exerciţii pentru membrele inferioare).
(Orțănescu Dorina 2008, pag. 65):
Un astfel de tip de complex va include exerciții selecționate după criteriul anatomic, dat fiind scopul lor, într-o ordine uzuală de ”sus în jos”, respectiv, un conținut orientativ alcătuit din: 1 exercițiu pentru segmentul cap-gât; 1-2 exerciții pentru segmentul brațe; 1-2 exerciții pentru segmentul brațe și picioare simultan; 3 exerciții de trunchi; 1 exerciții de ușoară forță abdominală; 1 exercițiu de ușoară forță spate; 1 exercițiu de ușoară forță brațe; 1 exercițiu de săltări sau sărituri simple pe loc; 1 exercițiu de educare a respirației.
Este de optat ca un complex să cuprindă un număr de 8-12 exerciții, fiecare repetat, pentru asigurarea influenței și obținerii efectelor programate, cel puțin 4x8 timpi, adică ½ din fraza muzicală de preferat în măsura 2/4. O astfel de dozare încadrează complexul în timpul alocat pe economia lecției, respectiv 5-7 minute. Structurile pot fi concepute pe 2, 4 sau 8 timpi, cu posibilitatea de a fi încadrate în fraza muzicală și obligativitatea respectării bilateralității, adică exersarea într-un sens va fi urmată de o exersare identică în sens opus. Pentru structurile simple este de optat o dozare mai mică, 2x8 timpi, iar pentru cele complexe, 8x8 timpi.
Exemplu din bibliografie (se observă că exemplul nu începe cu segmentul cap-gât, deci candidații care au conceput sau au învățat din bibliografie un asemenea complex nu ar trebui depunctați)
(V. Grigore, Gimnastică. Manual pentru cursul de bază, pag. 89):
. Stând
T1-2- ridicarea brațelor prin înainte sus
T3- îndoirea ușoară a genunchilor și coborârea brațelor lateral
T4- revenire
(4x4 timpi)
II. Stând
T1-2- fandare spre dreapta cu ridicarea bratelor lateral
T3-4- revenire
T5-8- idem spre stânga
(4x8 timpi)
III. Stând depărtat
T1-2- ridicarea brațelor prin înainte sus
T3-4- îndoirea trunchiului înainte, palmele pe sol
T5-6- extensia trunchiului și a capului, mâinile pe șolduri
T7-8- revenire
(4x8 timpi)
IV. Pe genunchi, pe călcâie așezat
T1- răsucirea trunchiului spre stânga cu ridicarea brațelor lateral
T2- arcuire
T3-4- aceeași mișcare spre dreapta
(4x4 timpi)
V. Culcat facial cu mâinile la ceafă
T1-2- extensia trunchiului cu întinderea brațelor lateral
T3-4- revenire
(4x4 timpi)
VI. Culcat dorsal, sprijin pe antebrațe
T1- îndoirea genunchilor la piept
T2- întinderea picioarelor în echer
T3- îndoirea genunchilor la piept
T4- revenire
(4x4 timpi)
VII. Stând
T1- săritură în stând depărtat cu ridicarea brațelor lateral
T2- revenire prin săritură
(8x2 timpi)
VIII. Stând
T1-4- ridicare pe vârfuri cu ridicarea brațelor prin lateral sus cu inspirație
T5-8- revenire cu expirație
(4x8 timpi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu