EXAMENUL NAŢIONAL PENTRU DEFINITIVARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 14 iulie 2026
Probă scrisă EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT PROFESORI
Prof. Tulea Daniel
(”rezolvarea” este realizată prin citarea exactă a răspunsurilor din bibliografie. Candidații puteau folosi exprimare proprie și atingerea cuvintelor/conceptelor cheie pentru punctaj maxim)
SUBIECTUL I (60 de puncte)
I.1. a. Numiți un document de evidență din educația fizică. (3 puncte)
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 140): catalogul, caietul profesorului
I.1.b. Precizți trei dintre caracteristicile deprinderilor motrice. (3 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 131):
1. Reprezintă componente ale conduitei voluntare a omului, fiind formate în mod conştient.
2. Reprezintă modificarea calitativă a execuţiilor obţinute ca urmare a exersării mişcărilor.
3. Sunt structuri de mişcări coordonate, constând din integrarea în sisteme motrice a unităţilor mai simple, însuşite anterior.
4. Au la bază educarea capacităţii de diferenţiere fină şi rapidă a indicatorilor care constituie elementele informaţionale senzorial-perceptive în dirijarea acţiunilor.
5. Se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaţie inversă.
6. Stabilitatea relativă în condiţii constante şi plasticitate în condiţii variabile.
7. Sunt condiţionate de factori obiectivi şi subiectivi: aptitudini motrice, motivaţia,
nivelul instruirii, aprecierea şi autocontrolul rezultatelor.
La aceste caracteristici mai putem adăuga faptul că automatizarea lor, completă sau parţială, permite economie de energie nervoasă şi îndreptarea atenţiei subiectului către rezultatul acţiunii motrice, şi nu pe derularea ei propriu-zisă.
I.1.c. Definiți capacitatea motrică. (3 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 4):
„Capacitatea motrică reprezintă ansamblul posibilităţilor motrice naturale şi dobândite prin care se pot realiza eforturi variate ca structură şi dozare”.
Sau
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 22):
”capacitatea motrică este un potenţial uman dinamic (progresiv sau regresiv) dat de unitatea dialectică dintre calităţile şi deprinderile sau priceperile motrice”.
I.1.d. Specificați trei factori de condiționare a calității motrice viteza. (3 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 123):
În cadrul factorului nervos sunt incluse:
- rapiditatea cu care alternează procesele nervoase fundamentale pe scoarţa cerebrală: excitaţia şi inhibiţia;
- coordonarea intramusculară - se referă la activarea unităţilor motorii cu o frecvenţă care să permită accelerarea contracţiei şi relaxării muşchilor implicaţi în mişcare;
- coordonarea intermusculară - realizată de centrii motori şi reflectată în relaţia dintre muşchii agonişti şi antagonişti implicaţi în realizarea unei mişcări.
Din cadrul factorului muscular fac parte:
- tipul de fibre din structura muşchiului (cele albe favorizează producerea de acte şi acţiuni motrice rapide);
- sursele de energie - substanţele fosfagene existente la nivel muscular (ATP, CP);
- forţa musculară;
- elasticitatea musculară.
Manifestarea vitezei depinde şi de un factor osos, respectiv de lungimea segmentelor şi înălţime.
Factorul psihic este reprezentat de capacitatea de concentrare a atenţiei, nivelul motivaţiei. Viteza depinde şi de nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice, cum ar fi forţa şi rezistenţa (reprezentând factorul motric).
Alţi factori condiţionali pentru manifestarea vitezei sunt vârsta şi genul (feminin, masculin) al subiecţilor.
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 61 ):
─ mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, care condiţionează alternanţa contracţiei şi relaxării muşchilor;
─ funcţionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv şi – mai ales – cutanat), în sens de nivel al acuităţii, fineţei şi preciziei acestora;
─ viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
─ viteza de contracţie a muşchilor inervaţi;
─ tipul fibrelor musculare care se contractă (fibrele albe sunt favorabile unei viteze bune, sunt fibre “rapide”);
─ valoarea surselor şi proceselor energetice, mai ales conţinuta în A.T.P. şi fosfocreatină al muşchilor;
─ nivelul de dezvoltare/educare al celorlalte calităţi motrice (mai ales forţă, dar şi îndemânare – condiţionată şi de lungimea pârghiilor implicate în efort, apreciindu–se că segmentele scurte favorizează o mai mare viteză – rezistenţă, elasticitate musculară, mobilitate articulară etc.).
I.1.e. Menționați unul dintre tipurile de exerciții fizice, în funcție de intensitatea efortului fizic. (3 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 29): exerciţii supramaximale, maximale, submaximale, medii.
I.2.a. Precizați tipurile de lecție clasificate în funcție de etapele formării deprinderilor motrice. (5 puncte)
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 86):
lecţii de învăţare sau de “iniţiere primară” ; lecţii de consolidare sau de fixare; lecţii de perfecţionare; lecţii de verificare; lecţii mixte/combinate
I. 2. b. Menționați cinci obiective ale verigii Influențarea selectivă a aparatului locomotor. (5 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 169): educarea atitudinii corporale corecte; stimularea tonicităţii şi troficităţii musculare; dezvoltarea armonioasă a tuturor segmentelor corporale; dezvoltarea mobilităţii articulare şi elasticităţii musculare; educarea actului respirator.
I.2c. Prezentați lecția de educație fizică desfășurată în aer liber pe timp friguros. (5 puncte)
(Dragnea, A., (coord.), (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie și didactică, Editura FEST, Bucureşti, pag. 169):
Practicarea exerciţiilor fizice în aer liber şi uneori în mijlocul naturii vine în întâmpinarea preocupărilor pe plan mondial în direcţia relaţiei individului cu mediul natural.
Organizarea cu prioritate a lecţiilor de educaţie fizică în aer liber constituie, chiar în sezonul rece, o recomandare şi o cerinţă fundamentală a păstrării sănătăţii şi călirii organismului.
Toţi specialiştii implicaţi în domeniul educaţiei fizice sunt de acord că lecţiile desfăşurate în aer liber aduc organismului beneficiile cele mai importante. Cu toate acestea, pentru desfăşurarea activităţii specifice în aer liber, în sezonul rece, este necesar să se îndeplinească următoarele condiţii:
• temperatura aerului să nu se situeze sub -10°C;
• umiditatea aerului să înregistreze valori cuprinse între 35 şi 65%;
• să nu se înregistreze precipitaţii, vânt puternic, nebulozitate sau poluarea aerului.
Din punct de vedere structural, aceste lecţii pot prezenta verigile cunoscute, dar condiţiile atmosferice şi vârsta colectivului impun durate diferite şi un conţinut modificat al fiecăreia.
Astfel, măsurile organizatorice de la debutul lecţiei şi aprecierile din finalul acesteia se recomandă a se desfăşura în interior, într-un timp cât mai scurt.
Pregătirea organismului pentru efort trebuie să înregistreze o durată mai mare, iar exerciţiile alese să permită o execuţie cât mai susţinută pentru a evita momentele statice. Din acelaşi considerent, în lecţie este indicat să se abordeze calităţi motrice precum viteza sau rezistenţa ale căror mijloace implică deplasare aproape continuă şi un tempou crescut în exersare.
Deprinderile şi/sau priceperile motrice trebuie să se afle într-o fază de consolidare sau perfecţionare, lucru care să permită o activitate fără întreruperi importante pentru explicaţii şi demonstraţii.
În măsura posibilităţilor, se recomandă instruirea în discipline sportive de iarnă precum patinajul, schiul sau sania.
În încheiere, menţionăm că eficienţa acestor lecţii implică o pregătire gradată şi o anumită frecvenţă a folosirii lor în decursul timpului.
I.3.a. Prezentați principalele modalități de dirijare a efortului în lecție, în funcție de momentul folosirii lor. (4 puncte)
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 96):
─ dirijarea/reglarea anticipată, realizată prin documentele de planificare;
─ dirijarea/reglarea concretă, realizată în lecţie, conform reacţiei subiecţilor la efortul fizic specific, această reacţie este evaluată după următoarele principale elemente: coloritul pielii, transpiraţia, respiraţia, gradul de coordonare a mişcărilor, precizia în efectuarea actelor şi acţiunilor motrice, atenţia etc., În această modalitate, dacă reacţia subiecţilor recomandă, trebuie să se facă modificări faţă de dirijarea anticipată, cel puţin sub aspectele duratei pauzei între repetări şi naturii acesteia (mai mare, mai mică, activă, pasivă).
I.3.b. Prezentați parametrul efortului care determină densitatea motrică (6 puncte)
(Cârstea, Gh., (1993), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universul, Bucureşti, pag. 109):
Volumul efortului raportat la durata integrală a lecției determină două tipuri de densitate (implicit densitatea motrică)
(Şerbănoiu, S., (2004), Metodica educaţiei fizice, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, pag. 100):
Volumul reprezintă cantitatea totală de repetări apreciată prin: distanțe parcurse, greutăți ridicate, timp de lucru (efectiv și pauze), execuții parțiale sau integrale ale unui exercițiu, execuții ale structurilor tehnico-tactice, acțiuni complexe, număr de lecții.
I.3.c. Prezențați tipul de densitate determinat de intensitatea și complexitatea efortului (5 puncte)
(Cârstea, Gh., (1999), Educaţie fizică – fundamente teoretice și metodice, Casa de editură Petru Maior, Bucureşti, pag. 97 ):
Este vorba despre densitatea funcţională, care nu are o formulă specială de calcul şi care rezultă din evoluţia valorilor frecvenţei cardiace (F.C.) şi frecvenţei respiratorii (F.R.) pe parcursul lecţiei. În fond, această evoluţie a valorilor celor doi parametrii funcţionali fundamentali (mai ales F.C.) ne dă curba efortului sau dinamica în lecţia respectivă.
I.4. Coloana A cuprinde criterii de clasificare a metodelor de instruire în educație fizică și sport, iar coloana B metode de instruire clasificate în funcție de aceste criterii. (15 puncte)
a. după modul de utilizare a informației | 1. predare; învățare; fixare; consolidare; verificare și apreciere |
b. după extensia sferei de aplicare | 2. algoritmice; euristice; modelare |
c. după funcția didactică | 3. generale; particulare; relația efort-odihnă; parte-întreg |
d. după modul de administrare a experienței | 4. analitice, variabile, libere |
e. după formele de organizare a activității | 5. individuale; frontale; pe grupe omogene; pe cupluri; pe compartimente |
| 6. verbale; nonverbale |
a – 6; b – 3; c – 1; d – 2; e – 5.
SUBIECTUL II (30 de puncte)
1.Scrieți patru exerciții pentru dezvoltarea vitezei de reacție, clasa la alegere, precizând: (12 puncte)
a. descrierea fiecărui exercițiu; (4 puncte) b. dozarea efortului pentru fiecare exercițiu; (4 puncte)
c. formația de lucru pentru fiecare exercițiu. (4 puncte)
(Răspunsurile la acest item pot fi date folosind o plajă foarte largă de discipline sportive: atletism (alergări, sărituri, aruncări) și jocuri sportive putând acționa asupra membrelor inferioare dar și membrelor superioare sau a trunchiului.
Exemple:
(BARBU, C., STOICA, M., 2000. Metodica predării exerciţiilor de atletism în lecţia de educaţie fizică. Editura Printech, Bucureşti, pag. 77)
Viteza de reacție (constituie problema startului întâlnit în cadrul alergărilor de viteză):
· Reacție cu executarea globală a startului de jos, la un semnal sonor
· Din ghemuit, cu spatele spre direcția de alergare, la semnal sonor, ridicare rapidă, întoarcere și alergare 10-20 m
· Din poziția ”gata” desprinderea rapidă a mâinilor de pe sol
(MONEA, G., SABĂU, E. 2007. Atletism – tehnica și metodica probelor. Editura Bren, București, pag. 231)
Viteza de reacție (la starturile de jos și din picioare):
· Executarea (repetare) globală a startului, la comandă
· Executarea (repetarea) fracționată a startului, liber și la comandă din:
- stând pe piciorul puternic, flexat în sprijin la perete, extensie rapidă a acestuia
- stând în sprijin înclinat la perete, ridicarea rapidă a genunchiului piciorului (care se trage primul la ieșirea din blocul de start)
- din poziția de start ”gata”, desprinderea rapidă a mâinilor de pe sol
- start de jos – cu lansare 3-5-7 m
· Întreceri (starturi cu parteneri – la comandă)
(GRIGORE, G., DINȚICĂ, G., 2011. Metodica dezvoltării calităților motrice la copiii de 7 – 11
ani. Editura Discobolul, exercițiile I-IV):
Clasa a IV-a, 20 de elevi
I.a. Descrierea exercițiului: elevii se deplasează, fiind atenți la semnalul profesorului, la care vor
reacționa astfel:
- la un sunet al fluierului, poziția ghemuit
- la două, stând pe un picior
- la bătaie din palme, sprijin pe palme și vârful picioarelor
b. Dozare: 45”, pauză activă: mers 45”
c. Coloană câte unul
II.a. Descrierea exercițiului: deplasare în jurul terenului, la semnal, întoarcere cu fața spre interiorul
terenului și alergare de viteză până la latura opusă. (nu se va da comandă cînd se află elevi pe turnantă)
b. Dozare: 2 x, pauză activă: mers 1ʾ
c. Coloană câte unul
III.a. Descrierea exercițiului: deplasare în jurul terenului, la un fluierat schimbarea direcției de deplasare,
la două, alergare cu genunchii sus, la trei, sărituri pe un picior. (4 secunde alergarea cu genunchii sus și
săriturile)
b. Dozare: 45”, pauză activă: mers 1ʾ
c. Coloană câte unul
IV.a. Descrierea exercițiului: elevii se deplasează, urmărindu-l cu privirea pe profesor, când acesta ridică
brațul drept, elevii se opresc în poziția ghemuit, când profesorul ridică brațul stâng, elevii se opresc în
stând pe un picior, când profesorul ridică ambele brațe, elevii iau poziția culcat facial, sprijin pe palme
și vârful picioarelor.
b. Dozare: 45”, pauză activă: mers 45”
c. Coloană câte unul
2. Crearea unei structuri de cinci exerciții, eșalonate metodic, pentru învățarea unei deprinderi motrice sportive care este planificată a se desfășura în aer liber, clasa la alegere (18 puncte)
a. câte 1 punct pentru descrierea a fiecărui exercițiu (5 x 1 punct = 5 puncte)
b. câte 1 punct pentru precizarea dozării efortului pentru fiecare exercițiu (5 x 1 punct = 5 puncte)
d. 3 puncte pentru eșalonarea metodică corectă a exerciţiilor în structură
(Răspunsurile la acest item pot fi date folosind o plajă foarte largă de discipline sportive: atletism (alergări, sărituri, aruncări) și jocuri sportive.
Exemplu deprinderea motrică săritura in lungime cu elan procedeul ghemuit care se află in programa școlară la clasele a III-a și a IV-a)
(adaptare după MONEA, G., SABĂU, E. 2007. Atletism – tehnica și metodica probelor, Editura Bren, București, pag. 124):
(Sursa bibliografică prezintă 10 exerciții pentru învățarea acestei deprinderi, existând multe și
pentru aterizare în secțiunea școala aterizării. Succesiunea metodică prezentată în această sursă este următoarea: ”
- bătaia – cu accent pe impulsie, respectiv avântare
- zborul – cu accent pe legare cu bătaia
- elanul – cu accent pe legarea cursivă de bătaie
- aterizarea – cu accent pe legarea și valorificarea zborului
Specificăm faptul că aterizarea s-a învățat/ consolidat la școala săriturii, în etapele precedente”.)
Clasa a III-a – Săritura în lungime cu elan procedeul ghemuit
1.Acțiunea motrică: săritură în lungime de pe loc cu desprindere de pe un picior și aterizare pe
două, la groapa cu nisip
Dozare: 5 x, pauză pasivă 45”
Formație de lucru: două coloane
2.Acțiunea motrică: elan 5-7 pași, sărituri cu grupare în zbor, cu bătaie pe plan înălțat
Dozare: 5 x, pauză pasivă 1ʾ
Formație de lucru: coloană câte unul
3.Acțiunea motrică: elan 5-7 pași, sărituri cu grupare și apucarea genunchilor în zbor, cu bătaie pe
plan înălțat
Dozare: 5 x, pauză pasivă 1ʾ
Formație de lucru: coloană câte unul
4.Acțiunea motrică: elan 7-9 pași, sărituri cu bătaie liberă
Dozare: 5 x, pauză pasivă 1ʾ
Formație de lucru: coloană câte unul
5.Acțiunea motrică: elan 7-9 pași, sărituri cu bătaie in zonă limitată (1 m)
Dozare: 5 x, pauză pasivă 1ʾ
Formație de lucru: coloană câte unul
Exemplu baschet – demarcajul (adaptare după MOANȚĂ, A., 2005. Baschet – metodică. Editura Alpha, Buzău, pag.65):
1. Pornire bruscă – oprire – sprint - schimbare de direcție scurtă – piruetă – sprint - oprire, la semnal auditiv
Dozare: 2 x L terenului de baschet, pauză pasivă: așteparea în coloană
Formații de lucru: linie de 5 elevi
2. Alergare – piruetă - prindere – aruncare la coș
Dozare: 5 x, pauză pasivă: așteptarea în coloană
Formații de lucru: coloană câte unul la un panou (6 panouri) , un pasator cu schimbul după aruncare;
3. Grupe de 3 elevi, unul în posesia mingii, ceilalți în relația atacant-apărător. Jucătorul în atac la fiecare demarcare va primi mingea
Dozare: 1 x 3 min, pauză activă: dribling – pase, 3 minute (în timpul așteptării pentru intrarea la panou)
Formații de lucru: grupe de 3 elevi la un panou (6 panouri)
4. Joc 5 x 5 la două panouri cu temă: fără dribling
Dozare: 2 x 3 min, pauză pasivă 3 min
Formații de lucru: 6 echipe la 4 panouri (joc prin rotație)
5. Joc 5 x 5 la două panouri cu temă: aruncarea la coș se execută numai precedată de demarcaj
Dozare: 2 x 3 min, pauză pasivă 3 min
Formații de lucru: 6 echipe la 4 panouri (joc prin rotație)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu