MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

                                                                

EVALUAREA RISCURILOR ÎN E.F.S.

             

       

 PROCEDURĂ DE EVALUARE A RISCURILOR INTR-UN SPATIU -E.F.S.

                                                     SALA DE SPORT A ȘCOLII

                                         

 I -Identificarea situațiilor de risc.

În urma inspecției s-a constatat următoarele situații de risc în sala de sport :

-Spațiul insuficient aerisit;

-Iluminatul foarte slab;

-Parchetul umed și deteriorat;

-Spaliarele insuficient fixate pe perete;

-Trambulina este ruptă;

-Aparatul de gimnastică pt. Sărit-capra, are un picior slăbit ;

-Coșurile de baschet se mișcă ;

-Saltelele sunt invechite și roase de timp;

II-Se decide cine și cum poate fi afectat:

 Situațiile de risc grave identificate în sala de sport și prin care se poate periclita grav în primul rând ,integritatea corporală a elevilor prin accidentări destul de serioase ,prin :

-Luxații;

-Contuzii,

-Comoții cerebrale;

-Insuficientă oxigenare;

-Întindere musculare;

-Deteriorarea vederii la nivelul ochilor.

 III-Se evaluează riscul și decide măsurile:

 Măsurile pentru ameliorarea acestor riscuri cu grave consecințe asupra integrității corporale ale elevilor, sunt următoarele:

-S-a luat măsuri de a se aerisii spatiul înaintea fiecărei ore de educașie fizică și sport;

-S-a schimbat mai multe becuri, astfel încât vizibilitatea să fie la standarde optime;

-S-a uscat parchetul și lustruit;

-S-a reparat trambulina pentru sărituri ;

-S-a înlocuit piciorul slăbit la aparatul de gimnastică,

-S-a sudat și fixat pe panouri coșurile de baschet;

-S-a învelit saltelele cu huse specifice dimensiunii saltelelor.

-S-a înlocuit trusa medicală de prim ajutor.

IV- Constatări -înregistrate și aplicate:

-Verificarea și remedierea spațiului unde se lucrează;

-Ajustarea iluminatului în spatiul respectiv;

-S-a efectuat curățenie corespunzătoare și igienizare;

-Aerisirea corespunzătoare a spațiului din sala de sport înaintea orelor de sport.

V- Tot acest proces se va repeta.

Este necesară această inspecție inaintea fiecărei ore de educație fizică și sport, deasemenea într-o școală lecțiile de educație fizică diferă de la clasă la clasă, de la un elev la altul. Este lucru știut , faptul că o bază materială sportivă suferă transformări în timp prin deteriorare ,se uzează, se învechește sau se completează cu noi aparate și materiale sportive.

     

                                          

DOMENIUL E.F.S. ÎNTRE CONSERVATORISM ȘI INOVAȚIE

   În expunerea de mai jos voi face o observație , o analiză și deasemenea voi face o propunere de a inova ,de a aduce unele completări literaturii de specialitate din domeniul E.F.S.  -TEORIE/METODICĂ- ,acolo unde eu consider că îi mai lipsește unele aspecte foarte importante. Și voi începe cu calitatea motrică-îndemânarea ,care este prima dintr-un lung șir care v-a urma în ceea ce privește studiul,analiza,completare (inovații aduse) 

CAPACITĂȚI COORDONATIVE (ÎNDEMÂNAREA)-Așa cum este în literatura de specialitate:

DEFINIŢIE:

"Capacitatea organismului uman de a efectua acte şi acţiuni motrice, mai ales în condiţii variate şi neobişnuite, cu eficienţă maximă şi cu consum minim de energie din partea executantului. " .După G. Cârstea.

ELEMENTELE  COMPONENTE:

• capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia în întregime pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice;

• capacitatea de combinare a mişcărilor;

• capacitatea de diferenţiere a mişcărilor;

• echilibrul;

• precizia;

• capacitatea de orientare spaţială;

• capacitatea de orientare temporală, mai ales ritm şi tempo;

• amplitudinea, pe bază de mobilitate articulară - supleţe - elasticitate musculară;

• Ambidextria-  capacitatea de a efectua actele şi acţiunile motrice cu orice membru superior sau inferior .

FORME DE MANIFESTARE:

a) Îndemânarea generală, care este necesară efectuării tuturor actelor şi acţiunilor motrice de către oameni ;

b) Îndemânarea specifică, care este caracteristică şi necesară celor ce practică diferite ramuri sau probe sportive;

c) Îndemânarea în regimul altor calităţi motrice: viteză, forţă şi rezistentă.

FACTORI DE CONDIŢIONARE:

• calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem;

• plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex, conform cu situaţiile noi intervenite;

• capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situaţiei;

• calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;

• calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;

• capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi a celorlalte condiţii (reacţia adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici etc.);

• memoria de scurtă durată şi de lungă durată;

• gândirea de tip creativ;

• volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpânite de subiect;

• nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.

PROCEDEE METODICE DE DEZVOLTARE/EDUCARE:

a) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii constante, evident într-un număr mare de repetări şi într-un timp îndelungat. Prin "repetare" multiplă se înlătură contracţiile musculare inutile şi se ajunge la îndeplinirea condiţiilor pe

care le implică îndemânarea (mai ales eficienţă maximă şi consum minim de energie!);

b) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii complexe, în sensul creşterii dificultăţilor de execuţie comparativ cu condiţiile normale. Câteva exemple: îndepărtarea centrului de greutate al corpului executantului față de sol; execuţie cu segmentul corporal "neîndemânatic" şi în toate direcţiile; introducerea unor acte motrice sau acţiuni motrice suplimentare şi concomitente (întoarceri, aruncări şi prinderi de obiecte, sărituri etc.); creşterea numărului de mingi sau alte obiecte în efectuarea aceleiaşi mişcări; creşterea numărului de subiecţi pe acelaşi spaţiu de lucru etc.;

c) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii variabile, care să preîntâmpine orice situaţie viitoare posibilă. Câteva exemple: exersare în spaţii din aer liber şi din interior; exersare în săli de educaţie fizică şi sport cu dimensiuni mari şi în săli cu dimensiuni mici; exersare în săli de educație fizică şi sport cu luminozitate bună şi în săli cu luminozitate slabă; exersare pe suprafeţe diferite (parchet, zgură, ciment, linoleum, tartan, gazon, pământ etc.); exersare la momente diferite din zi (dimineaţa, la prânz, după amiaza, seara); exersare în prezenţa spectatorilor şi în absenţa acestora; exersare la altitudine mică, medie sau mare; exersare în condiţii atmosferice normale şi nefavorabile (ploaie, ninsoare, vânt puternic, ceaţă etc.) etc.

n OBSERVAȚIA ȘI  PROPUNERE DE INOVAȚIE (de a aduce unele completări ):

1. Observația este în legătură cu asimilarea noțiunilor din domeniu.

După câte am observat, nu se asimilează ÎNCĂ bine această denumire de -CAPACITĂȚI COORDONATIVE- față de ÎNDEMÂNARE, cu toate că este același lucru. Deasemenea se înțelege cam greu notiunea în general de îndemânare, de aceea este foarte important să se țină cont de -ELEMENTELE COMPONENTE ale îndemânării, de aici se poate extrage adevărata accepțiune a acestei calități fără a amesteca sau confunda.

2.  Inovația  pe care vreau să o propun,și care se referă strict la teoria/metodologia literaturii de specialitate din domeniul Educație fizică și sport pe care eu unul o consider incompletă ,exemplu :-la calitatea motrică -ÎNDEMÂNARE-  la METODICA DEZVOLTĂRII  CALITĂȚILOR MOTRICE , ÎN SPEȚĂ -DEZVOLTAREA ÎNDEMÂNĂRII , SUNT EXPUSE TREI PROCEDEE METODICE DE DEZVOLTARE A ÎNDEMÂNĂRII .Eu aș veni cu niște completări (CU O INOVAȚIE) la aceste METODE ,și aș completa cu:

-METODA JOCULUI SPORTIV;

-METODA JOCULUI DE MIȘCARE;

-METODA ÎNTRECERII;

-METODA ȘTAFETEI.

Eu consider ca și aceste metode pe care le-am expus mai sus pot veni în completarea METODICII DE DEZVOLTAREA A CAL. MOTRICE-CAPACITĂȚI COORDONATIVE. Eu cel puțin practic aceste metode în procesul instructiv - educativ la școala unde activez, și mă mir că aceste metode încă nu au apărut sau încă nu apar în bibliografiile pentru examene (titularizare,grade) și nu numai.

                                       

                                     

OBIECTIVELE EDUCAȚIEI FIZICE LA NIVELUL CICLULUI PRIMAR

        

În condițiile în care ciclul primar de învățământ, intersectează ciclurile curriculare al achizițiilor fundamentale și de dezvoltare, educației fizice îi revine sarcina de a contribui prin mijloace specifice la realizarea următoarelor obiective cadru (cf. Programei de educație fizică și sport pentru învățământul primar):

1. Menținerea stării optime de sănătate și creșterea capacității de adaptare la factorii de mediu.

2. Influențarea evoluției corecte și armonioase a organismului și dezvoltarea calităților motrice de bază.

3. Extinderea fondului propriu de deprinderi motrice de bază și specifice unor ramuri de sport.

4. Practicarea independentă a exercițiilor fizice și a diferitelor sporturi.

5. Manifestarea echilibrată a spiritului de echipă și de întrecere în funcție de un sistem de reguli acceptat.

Fiecare obiectiv cadru va fi abordat la nivelul claselor prin intermediul obiectivelor de referință. De exemplu, în concordanță cu primul obiectiv cadru, elevii vor dobândi cunoștințe cu ajutorul cărora să identifice principalii factori care asigură menținerea stării de sănătate, să cunoască reguli de igiena personală și colectivă, etc

Instruirea elevilor se poate proiecta și în funcție de ciclul curricular pe care îl parcurg elevii.

Pentru ciclul curricular al achizițiilor fundamentale (cls. I - II), atenția prof. se va orienta către: pentru domeniul motor, însușirea deprinderilor motrice de bază: locomotorii, nelocomotorii și de manipulare.:

-să se deplaseze cu spatele

-să schimbe rapid direcția de deplasare fără să se împiedice -să prindă cu două mâini o minge aruncată de la o distanță convenabilă.

-să identifice mișcări diferite (locomotorii, nelocomotorii, de manipulare) și să se folosească adecvat.

· pentru domeniul cognitive:

-să identifice și să utilizeze concepte legate de mișcare în situații diferite (noțiunile legate de spațiu, viteză, forță).

-să înțeleagă și să aplice concepte legate de efortul fizic și măsurile de proiecție ce se impun în cadrul lecțiilor de educație fizică

· pentru domeniul afectiv:

-să identifice comportamentele adecvate lecției de educație fizică. -să accepte reușitele și eșecurile înregistrate în diferitele situații de instruire specifice educației fizice.

Pentru debutul ciclului curricular de aprofundare, clasele III- IV, profesorul își va propune: pentru domeniul motor, stăpânirea tuturor deprinderilor de bază și utilitar aplicative;

-să execute combinații de mișcări de bază (alergare cu prindere sau evitare de obiecte).

-să fie capabili să execute efort continuu pe o durată determinată de timp pentru domeniul cognitive:

 -să înțeleagă și să respecte regulile de joc

-să descrie efectele practicării exercițiilor fizice -să creeze exerciții de influențare selectivă

-să poată măsura frecvența cardiacă și să îi înțeleagă semnificația

·         pentru domeniul afectiv– social:

-să identifice tipurile de exerciții care le aduc satisfacție -să identifice și să accepte diferențele dintre copii.

                      

                                          

TERMINOLOGIE ÎN E.F.S.

                                            

                                                                             SINTEZE 

 

Pentru a fi ușor de înțeles de către cei care o folosesc, terminologia trebuie să îndeplinească o serie de cerințe:

 

MIȘCĂRILE au o serie de caracteristici cum ar fi:

 Traiectoria mișcării, este caracteristica spațială a mișcării și constă din drumul parcurs de corp sau segmentele sale, între poziția inițială și cea finală. Se exprimă prin formă (rectilinie sau curbilinie), amplitudine și direcție.

 

- Amplitudinea mișcării Mărimea deplasării corpului sau segmentelor sale(a traiectoriei) între anumite repere, alese arbitrar, exprimate în grade și unități de măsură liniare.

 

- Direcțiile principale Prin intermediul acestora se precizează către unde se deplasează corpul sau segmentele sale. Acestea sunt: înainte, înapoi, lateral (stânga, dreapta), sus, jos. Pozițiile intermediare se referă la brațe: lateral-sus, lateral-jos, înainte-sus, înainte-jos, diagonal. Pozițiile oblice (se referă tot la brațe), reprezintă poziția brațelor luată între două poziții intermediare ale acestora: oblic-sus, oblic-jos etc.

 

- Planurile în care se desfășoară mișcările segmentelor corpului corespund planurilor anatomice: frontal dispus vertical paralel cu fruntea, sagital dispus vertical

 

(împarte corpul în partea stângă și partea dreaptă) și transversal dispus orizontal (împarte corpul în două: partea de sus și partea de jos).

 

- Axele În jurul axelor corpul efectuează mișcări de rotație. Aceste axe sunt: longitudinal și transversale.

 

- Tehnica mișcării -Reprezintă structura rațională a actului motric, corespunzătoare scopului urmărit.

 

- Tempoul mișcării- este caracteristica temporală a actului motric care indică cantitatea de elemente structurale ale acestuia, raportate la unitatea de timp.

 

- Ritmul mișcării– este tot o caracteristică temporală a actului motric și constă din accentuarea periodică, după anumite reguli, ale unora dintre elementele sale constitutive.

 

- Cadența. Succesiunea ritmică și uniformă a pașilor în mers și alergare, imprimată prin diferite modalități de semnalizare sonoră: prin fluier, numărătoare, bătăi din palme etc. Deplasarea în cadență se folosește în lecția de educație fizică sau

 

în dirijarea colectivelor cu ocazia demonstrațiilor sau a festivităților.

 

 

 

ACTUL MOTRIC- element de bază al mișcării omului

 În educația fizică și activitatea sportivă se pune frecvent problema unui nivel superior al înzestrării și pregătirii, determinând astfel, un mod diferit de a privi psihomotricitatea la copii.

 

Noțiunea de mișcare are înțelesuri diferite, depinde de domeniul la care ne referim. În domeniul practicării exercițiilor fizice prin mișcare înțelegem schimbarea poziției unui segment al corpului față de alte segmente, sau a întregului corp fată de mediu în care se găsește.

 

Mișcarea omului poate fi ciclică, aciclică, voluntară, involuntară, automată, pasivă, activă, uniformă, accelerată, etc. Toate acestea sunt considerate tipuri sau genuri de mișcare umană. Mișcarea omului se concretizează în acte motrice, acțiuni motrice și activități motrice.

 

Definiția actului motric- element de bază al oricărei mișcări, efectuat în scopul adaptării imediate sau al construirii de acțiuni motrice. Termenul poate să indice și acte reflexe, instinctuale și automatizate. Un act motric special este exercițiul fizic.

 

Acte motrice simple: ridicarea unui braț, apăsarea pe trăgaci la tragere cu arma (biatlon).

 

Exercițiul fizic este definit drept un act motric repetat succesiv.

 

Mișcarea intră în viața copilului prin existența unui raport precis între sistemul de contracții și impresiile corespunzătoare.

 

Acțiunea motrică este un ansamblu de acte motrice astfel structurate încât realizează un tot unitar, în scopul îndeplinirii unor sarcini imediate. Acțiunea motrică este o deprindere, un mecanism de bază bine pus la punct (mersul, alergarea, săritura etc.).

 

Activitate motrică reprezintă un ansamblu de acțiuni motrice încadrate într-un sistem de idei, reguli și forme de organizare, în vederea obținerii unui efect complex.

 

Activitatea de educație fizică, antrenamentul sportiv, activitatea competițională, etc. sunt câteva exemple de activități motrice.

 

Deprinderea motrică- reprezintă actul sau acțiunea motrică ajunsă prin exersare la un grad înalt de automatizare, precizie și eficiență.

 

Aptitudinile motrice– apar ca o rezultantă a interacțiunii dispozițiilor ereditare cu condițiile educative deformare a acestora și activitatea subiectului. Aptitudinea este ereditate plus influența mediului (învăţare+acţionare+stimulare).

 

În literatura psihologică de specialitate se disting: aptitudini generale (inteligența, memorie, atenție, etc.); aptitudini specifice pentru domenii foarte precise (muzica, tehnica, sport). În cadrul aptitudinilor sportive întâlnim: aptitudini sportive generale (simțul orientării, dorința de întrecere, coordonarea, etc.); aptitudini sportive specifice practicări unei ramuri de sport.

                             

 

 

 

CAPACITĂȚI COORDONATIVE(ÎNDEMÂNAREA)-SINTEZE