TERMINOLOGIE ÎN E.F.S.

                                            

                                                                             SINTEZE 

 

Pentru a fi ușor de înțeles de către cei care o folosesc, terminologia trebuie să îndeplinească o serie de cerințe:

 

MIȘCĂRILE au o serie de caracteristici cum ar fi:

 Traiectoria mișcării, este caracteristica spațială a mișcării și constă din drumul parcurs de corp sau segmentele sale, între poziția inițială și cea finală. Se exprimă prin formă (rectilinie sau curbilinie), amplitudine și direcție.

 

- Amplitudinea mișcării Mărimea deplasării corpului sau segmentelor sale(a traiectoriei) între anumite repere, alese arbitrar, exprimate în grade și unități de măsură liniare.

 

- Direcțiile principale Prin intermediul acestora se precizează către unde se deplasează corpul sau segmentele sale. Acestea sunt: înainte, înapoi, lateral (stânga, dreapta), sus, jos. Pozițiile intermediare se referă la brațe: lateral-sus, lateral-jos, înainte-sus, înainte-jos, diagonal. Pozițiile oblice (se referă tot la brațe), reprezintă poziția brațelor luată între două poziții intermediare ale acestora: oblic-sus, oblic-jos etc.

 

- Planurile în care se desfășoară mișcările segmentelor corpului corespund planurilor anatomice: frontal dispus vertical paralel cu fruntea, sagital dispus vertical

 

(împarte corpul în partea stângă și partea dreaptă) și transversal dispus orizontal (împarte corpul în două: partea de sus și partea de jos).

 

- Axele În jurul axelor corpul efectuează mișcări de rotație. Aceste axe sunt: longitudinal și transversale.

 

- Tehnica mișcării -Reprezintă structura rațională a actului motric, corespunzătoare scopului urmărit.

 

- Tempoul mișcării- este caracteristica temporală a actului motric care indică cantitatea de elemente structurale ale acestuia, raportate la unitatea de timp.

 

- Ritmul mișcării– este tot o caracteristică temporală a actului motric și constă din accentuarea periodică, după anumite reguli, ale unora dintre elementele sale constitutive.

 

- Cadența. Succesiunea ritmică și uniformă a pașilor în mers și alergare, imprimată prin diferite modalități de semnalizare sonoră: prin fluier, numărătoare, bătăi din palme etc. Deplasarea în cadență se folosește în lecția de educație fizică sau

 

în dirijarea colectivelor cu ocazia demonstrațiilor sau a festivităților.

 

 

 

ACTUL MOTRIC- element de bază al mișcării omului

 În educația fizică și activitatea sportivă se pune frecvent problema unui nivel superior al înzestrării și pregătirii, determinând astfel, un mod diferit de a privi psihomotricitatea la copii.

 

Noțiunea de mișcare are înțelesuri diferite, depinde de domeniul la care ne referim. În domeniul practicării exercițiilor fizice prin mișcare înțelegem schimbarea poziției unui segment al corpului față de alte segmente, sau a întregului corp fată de mediu în care se găsește.

 

Mișcarea omului poate fi ciclică, aciclică, voluntară, involuntară, automată, pasivă, activă, uniformă, accelerată, etc. Toate acestea sunt considerate tipuri sau genuri de mișcare umană. Mișcarea omului se concretizează în acte motrice, acțiuni motrice și activități motrice.

 

Definiția actului motric- element de bază al oricărei mișcări, efectuat în scopul adaptării imediate sau al construirii de acțiuni motrice. Termenul poate să indice și acte reflexe, instinctuale și automatizate. Un act motric special este exercițiul fizic.

 

Acte motrice simple: ridicarea unui braț, apăsarea pe trăgaci la tragere cu arma (biatlon).

 

Exercițiul fizic este definit drept un act motric repetat succesiv.

 

Mișcarea intră în viața copilului prin existența unui raport precis între sistemul de contracții și impresiile corespunzătoare.

 

Acțiunea motrică este un ansamblu de acte motrice astfel structurate încât realizează un tot unitar, în scopul îndeplinirii unor sarcini imediate. Acțiunea motrică este o deprindere, un mecanism de bază bine pus la punct (mersul, alergarea, săritura etc.).

 

Activitate motrică reprezintă un ansamblu de acțiuni motrice încadrate într-un sistem de idei, reguli și forme de organizare, în vederea obținerii unui efect complex.

 

Activitatea de educație fizică, antrenamentul sportiv, activitatea competițională, etc. sunt câteva exemple de activități motrice.

 

Deprinderea motrică- reprezintă actul sau acțiunea motrică ajunsă prin exersare la un grad înalt de automatizare, precizie și eficiență.

 

Aptitudinile motrice– apar ca o rezultantă a interacțiunii dispozițiilor ereditare cu condițiile educative deformare a acestora și activitatea subiectului. Aptitudinea este ereditate plus influența mediului (învăţare+acţionare+stimulare).

 

În literatura psihologică de specialitate se disting: aptitudini generale (inteligența, memorie, atenție, etc.); aptitudini specifice pentru domenii foarte precise (muzica, tehnica, sport). În cadrul aptitudinilor sportive întâlnim: aptitudini sportive generale (simțul orientării, dorința de întrecere, coordonarea, etc.); aptitudini sportive specifice practicări unei ramuri de sport.