duminică, 9 august 2020
joi, 6 august 2020
EVALUAREA RISCURILOR ÎN E.F.S.
PROCEDURĂ DE EVALUARE A RISCURILOR INTR-UN SPATIU -E.F.S.
SALA DE SPORT A ȘCOLII
I -Identificarea situațiilor de risc.
În urma inspecției s-a constatat următoarele situații de risc în sala de sport :
-Spațiul insuficient aerisit;
-Iluminatul foarte slab;
-Parchetul umed și deteriorat;
-Spaliarele insuficient fixate pe perete;
-Trambulina este ruptă;
-Aparatul de gimnastică pt. Sărit-capra, are un picior slăbit ;
-Coșurile de baschet se mișcă ;
-Saltelele sunt invechite și roase de timp;
II-Se decide cine și cum poate fi afectat:
Situațiile de risc grave identificate în sala de sport și prin care se poate periclita grav în primul rând ,integritatea corporală a elevilor prin accidentări destul de serioase ,prin :
-Luxații;
-Contuzii,
-Comoții cerebrale;
-Insuficientă oxigenare;
-Întindere musculare;
-Deteriorarea vederii la nivelul ochilor.
III-Se evaluează riscul și decide măsurile:
Măsurile pentru ameliorarea acestor riscuri cu grave consecințe asupra integrității corporale ale elevilor, sunt următoarele:
-S-a luat măsuri de a se aerisii spatiul înaintea fiecărei ore de educașie fizică și sport;
-S-a schimbat mai multe becuri, astfel încât vizibilitatea să fie la standarde optime;
-S-a uscat parchetul și lustruit;
-S-a reparat trambulina pentru sărituri ;
-S-a înlocuit piciorul slăbit la aparatul de gimnastică,
-S-a sudat și fixat pe panouri coșurile de baschet;
-S-a învelit saltelele cu huse specifice dimensiunii saltelelor.
-S-a înlocuit trusa medicală de prim ajutor.
IV- Constatări -înregistrate și aplicate:
-Verificarea și remedierea spațiului unde se lucrează;
-Ajustarea iluminatului în spatiul respectiv;
-S-a efectuat curățenie corespunzătoare și igienizare;
-Aerisirea corespunzătoare a spațiului din sala de sport înaintea orelor de sport.
V- Tot acest proces se va repeta.
Este necesară această inspecție inaintea fiecărei ore de educație fizică și sport, deasemenea într-o școală lecțiile de educație fizică diferă de la clasă la clasă, de la un elev la altul. Este lucru știut , faptul că o bază materială sportivă suferă transformări în timp prin deteriorare ,se uzează, se învechește sau se completează cu noi aparate și materiale sportive.
duminică, 2 august 2020
DOMENIUL E.F.S. ÎNTRE CONSERVATORISM ȘI INOVAȚIE
În expunerea de mai jos voi face o observație , o analiză și deasemenea voi face o propunere de a inova ,de a aduce unele completări literaturii de specialitate din domeniul E.F.S. -TEORIE/METODICĂ- ,acolo unde eu consider că îi mai lipsește unele aspecte foarte importante. Și voi începe cu calitatea motrică-îndemânarea ,care este prima dintr-un lung șir care v-a urma în ceea ce privește studiul,analiza,completare (inovații aduse)
CAPACITĂȚI COORDONATIVE (ÎNDEMÂNAREA)-Așa cum este în literatura de specialitate:
DEFINIŢIE:
"Capacitatea organismului uman de a efectua acte şi acţiuni motrice, mai ales în condiţii variate şi neobişnuite, cu eficienţă maximă şi cu consum minim de energie din partea executantului. " .După G. Cârstea.
ELEMENTELE COMPONENTE:
• capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia în întregime pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice;
• capacitatea de combinare a mişcărilor;
• capacitatea de diferenţiere a mişcărilor;
• echilibrul;
• precizia;
• capacitatea de orientare spaţială;
• capacitatea de orientare temporală, mai ales ritm şi tempo;
• amplitudinea, pe bază de mobilitate articulară - supleţe - elasticitate musculară;
• Ambidextria- capacitatea de a efectua actele şi acţiunile motrice cu orice membru superior sau inferior .
FORME DE MANIFESTARE:
a) Îndemânarea generală, care este necesară efectuării tuturor actelor şi acţiunilor motrice de către oameni ;
b) Îndemânarea specifică, care este caracteristică şi necesară celor ce practică diferite ramuri sau probe sportive;
c) Îndemânarea în regimul altor calităţi motrice: viteză, forţă şi rezistentă.
FACTORI DE CONDIŢIONARE:
• calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem;
• plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex, conform cu situaţiile noi intervenite;
• capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situaţiei;
• calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
• calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;
• capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi a celorlalte condiţii (reacţia adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici etc.);
• memoria de scurtă durată şi de lungă durată;
• gândirea de tip creativ;
• volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpânite de subiect;
• nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.
PROCEDEE METODICE DE DEZVOLTARE/EDUCARE:
a) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii constante, evident într-un număr mare de repetări şi într-un timp îndelungat. Prin "repetare" multiplă se înlătură contracţiile musculare inutile şi se ajunge la îndeplinirea condiţiilor pe
care le implică îndemânarea (mai ales eficienţă maximă şi consum minim de energie!);
b) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii complexe, în sensul creşterii dificultăţilor de execuţie comparativ cu condiţiile normale. Câteva exemple: îndepărtarea centrului de greutate al corpului executantului față de sol; execuţie cu segmentul corporal "neîndemânatic" şi în toate direcţiile; introducerea unor acte motrice sau acţiuni motrice suplimentare şi concomitente (întoarceri, aruncări şi prinderi de obiecte, sărituri etc.); creşterea numărului de mingi sau alte obiecte în efectuarea aceleiaşi mişcări; creşterea numărului de subiecţi pe acelaşi spaţiu de lucru etc.;
c) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii variabile, care să preîntâmpine orice situaţie viitoare posibilă. Câteva exemple: exersare în spaţii din aer liber şi din interior; exersare în săli de educaţie fizică şi sport cu dimensiuni mari şi în săli cu dimensiuni mici; exersare în săli de educație fizică şi sport cu luminozitate bună şi în săli cu luminozitate slabă; exersare pe suprafeţe diferite (parchet, zgură, ciment, linoleum, tartan, gazon, pământ etc.); exersare la momente diferite din zi (dimineaţa, la prânz, după amiaza, seara); exersare în prezenţa spectatorilor şi în absenţa acestora; exersare la altitudine mică, medie sau mare; exersare în condiţii atmosferice normale şi nefavorabile (ploaie, ninsoare, vânt puternic, ceaţă etc.) etc.
n OBSERVAȚIA ȘI PROPUNERE DE INOVAȚIE (de a aduce unele completări ):
1. Observația este în legătură cu asimilarea noțiunilor din domeniu.
După câte am observat, nu se asimilează ÎNCĂ bine această denumire de -CAPACITĂȚI COORDONATIVE- față de ÎNDEMÂNARE, cu toate că este același lucru. Deasemenea se înțelege cam greu notiunea în general de îndemânare, de aceea este foarte important să se țină cont de -ELEMENTELE COMPONENTE ale îndemânării, de aici se poate extrage adevărata accepțiune a acestei calități fără a amesteca sau confunda.
2. Inovația pe care vreau să o propun,și care se referă strict la teoria/metodologia literaturii de specialitate din domeniul Educație fizică și sport pe care eu unul o consider incompletă ,exemplu :-la calitatea motrică -ÎNDEMÂNARE- la METODICA DEZVOLTĂRII CALITĂȚILOR MOTRICE , ÎN SPEȚĂ -DEZVOLTAREA ÎNDEMÂNĂRII , SUNT EXPUSE TREI PROCEDEE METODICE DE DEZVOLTARE A ÎNDEMÂNĂRII .Eu aș veni cu niște completări (CU O INOVAȚIE) la aceste METODE ,și aș completa cu:
-METODA JOCULUI SPORTIV;
-METODA JOCULUI DE MIȘCARE;
-METODA ÎNTRECERII;
-METODA ȘTAFETEI.
Eu consider ca și aceste metode pe care le-am expus mai sus pot veni în completarea METODICII DE DEZVOLTAREA A CAL. MOTRICE-CAPACITĂȚI COORDONATIVE. Eu cel puțin practic aceste metode în procesul instructiv - educativ la școala unde activez, și mă mir că aceste metode încă nu au apărut sau încă nu apar în bibliografiile pentru examene (titularizare,grade) și nu numai.
sâmbătă, 1 august 2020
OBIECTIVELE EDUCAȚIEI FIZICE LA NIVELUL CICLULUI PRIMAR
În condițiile în care ciclul primar de învățământ, intersectează ciclurile curriculare al achizițiilor fundamentale și de dezvoltare, educației fizice îi revine sarcina de a contribui prin mijloace specifice la realizarea următoarelor obiective cadru (cf. Programei de educație fizică și sport pentru învățământul primar):
1. Menținerea stării optime de sănătate și creșterea capacității de adaptare la factorii de mediu.
2. Influențarea evoluției corecte și armonioase a organismului și dezvoltarea calităților motrice de bază.
3. Extinderea fondului propriu de deprinderi motrice de bază și specifice unor ramuri de sport.
4. Practicarea independentă a exercițiilor fizice și a diferitelor sporturi.
5. Manifestarea echilibrată a spiritului de echipă și de întrecere în funcție de un sistem de reguli acceptat.
Fiecare obiectiv cadru va fi abordat la nivelul claselor prin intermediul obiectivelor de referință. De exemplu, în concordanță cu primul obiectiv cadru, elevii vor dobândi cunoștințe cu ajutorul cărora să identifice principalii factori care asigură menținerea stării de sănătate, să cunoască reguli de igiena personală și colectivă, etc
Instruirea elevilor se poate proiecta și în funcție de ciclul curricular pe care îl parcurg elevii.
Pentru ciclul curricular al achizițiilor fundamentale (cls. I - II), atenția prof. se va orienta către: pentru domeniul motor, însușirea deprinderilor motrice de bază: locomotorii, nelocomotorii și de manipulare.:
-să se deplaseze cu spatele
-să schimbe rapid direcția de deplasare fără să se împiedice -să prindă cu două mâini o minge aruncată de la o distanță convenabilă.
-să identifice mișcări diferite (locomotorii, nelocomotorii, de manipulare) și să se folosească adecvat.
· pentru domeniul cognitive:
-să identifice și să utilizeze concepte legate de mișcare în situații diferite (noțiunile legate de spațiu, viteză, forță).
-să înțeleagă și să aplice concepte legate de efortul fizic și măsurile de proiecție ce se impun în cadrul lecțiilor de educație fizică
· pentru domeniul afectiv:
-să identifice comportamentele adecvate lecției de educație fizică. -să accepte reușitele și eșecurile înregistrate în diferitele situații de instruire specifice educației fizice.
Pentru debutul ciclului curricular de aprofundare, clasele III- IV, profesorul își va propune: pentru domeniul motor, stăpânirea tuturor deprinderilor de bază și utilitar aplicative;
-să execute combinații de mișcări de bază (alergare cu prindere sau evitare de obiecte).
-să fie capabili să execute efort continuu pe o durată determinată de timp pentru domeniul cognitive:
-să înțeleagă și să respecte regulile de joc
-să descrie efectele practicării exercițiilor fizice -să creeze exerciții de influențare selectivă
-să poată măsura frecvența cardiacă și să îi înțeleagă semnificația
· pentru domeniul afectiv– social:
-să identifice tipurile de exerciții care le aduc satisfacție -să identifice și să accepte diferențele dintre copii.
TERMINOLOGIE ÎN E.F.S.
SINTEZE
Pentru a fi ușor de înțeles de către cei care o folosesc, terminologia trebuie să îndeplinească o serie de cerințe:
MIȘCĂRILE au o serie de caracteristici cum ar fi:
- Amplitudinea mișcării Mărimea deplasării corpului sau segmentelor sale(a traiectoriei) între anumite repere, alese arbitrar, exprimate în grade și unități de măsură liniare.
- Direcțiile principale Prin intermediul acestora se precizează către unde se deplasează corpul sau segmentele sale. Acestea sunt: înainte, înapoi, lateral (stânga, dreapta), sus, jos. Pozițiile intermediare se referă la brațe: lateral-sus, lateral-jos, înainte-sus, înainte-jos, diagonal. Pozițiile oblice (se referă tot la brațe), reprezintă poziția brațelor luată între două poziții intermediare ale acestora: oblic-sus, oblic-jos etc.
- Planurile în care se desfășoară mișcările segmentelor corpului corespund planurilor anatomice: frontal dispus vertical paralel cu fruntea, sagital dispus vertical
(împarte corpul în partea stângă și partea dreaptă) și transversal dispus orizontal (împarte corpul în două: partea de sus și partea de jos).
- Axele În jurul axelor corpul efectuează mișcări de rotație. Aceste axe sunt: longitudinal și transversale.
- Tehnica mișcării -Reprezintă structura rațională a actului motric, corespunzătoare scopului urmărit.
- Tempoul mișcării- este caracteristica temporală a actului motric care indică cantitatea de elemente structurale ale acestuia, raportate la unitatea de timp.
- Ritmul mișcării– este tot o caracteristică temporală a actului motric și constă din accentuarea periodică, după anumite reguli, ale unora dintre elementele sale constitutive.
- Cadența. Succesiunea ritmică și uniformă a pașilor în mers și alergare, imprimată prin diferite modalități de semnalizare sonoră: prin fluier, numărătoare, bătăi din palme etc. Deplasarea în cadență se folosește în lecția de educație fizică sau
în dirijarea colectivelor cu ocazia demonstrațiilor sau a festivităților.
ACTUL MOTRIC- element de bază al mișcării omului
În educația fizică și activitatea sportivă se pune frecvent problema unui nivel superior al înzestrării și pregătirii, determinând astfel, un mod diferit de a privi psihomotricitatea la copii.
Noțiunea de mișcare are înțelesuri diferite, depinde de domeniul la care ne referim. În domeniul practicării exercițiilor fizice prin mișcare înțelegem schimbarea poziției unui segment al corpului față de alte segmente, sau a întregului corp fată de mediu în care se găsește.
Mișcarea omului poate fi ciclică, aciclică, voluntară, involuntară, automată, pasivă, activă, uniformă, accelerată, etc. Toate acestea sunt considerate tipuri sau genuri de mișcare umană. Mișcarea omului se concretizează în acte motrice, acțiuni motrice și activități motrice.
Definiția actului motric- element de bază al oricărei mișcări, efectuat în scopul adaptării imediate sau al construirii de acțiuni motrice. Termenul poate să indice și acte reflexe, instinctuale și automatizate. Un act motric special este exercițiul fizic.
Acte motrice simple: ridicarea unui braț, apăsarea pe trăgaci la tragere cu arma (biatlon).
Exercițiul fizic este definit drept un act motric repetat succesiv.
Mișcarea intră în viața copilului prin existența unui raport precis între sistemul de contracții și impresiile corespunzătoare.
Acțiunea motrică este un ansamblu de acte motrice astfel structurate încât realizează un tot unitar, în scopul îndeplinirii unor sarcini imediate. Acțiunea motrică este o deprindere, un mecanism de bază bine pus la punct (mersul, alergarea, săritura etc.).
Activitate motrică reprezintă un ansamblu de acțiuni motrice încadrate într-un sistem de idei, reguli și forme de organizare, în vederea obținerii unui efect complex.
Activitatea de educație fizică, antrenamentul sportiv, activitatea competițională, etc. sunt câteva exemple de activități motrice.
Deprinderea motrică- reprezintă actul sau acțiunea motrică ajunsă prin exersare la un grad înalt de automatizare, precizie și eficiență.
Aptitudinile motrice– apar ca o rezultantă a interacțiunii dispozițiilor ereditare cu condițiile educative deformare a acestora și activitatea subiectului. Aptitudinea este ereditate plus influența mediului (învăţare+acţionare+stimulare).
În literatura psihologică de specialitate se disting: aptitudini generale (inteligența, memorie, atenție, etc.); aptitudini specifice pentru domenii foarte precise (muzica, tehnica, sport). În cadrul aptitudinilor sportive întâlnim: aptitudini sportive generale (simțul orientării, dorința de întrecere, coordonarea, etc.); aptitudini sportive specifice practicări unei ramuri de sport.
PROGRAMA PT. EXAMENUL DE DEFINITIVAT ÎN ÎNV. -E.F.S.
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ŞTIINȚIFICE
P R O G R A M A
PENTRU EXAMENUL NAȚIONAL DE DEFINITIVARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
PROFESORI
DISCIPLINA DE EXAMEN:
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
2015
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa de perfecţionare prin definitivarea în învăţământ pentru cadrele didactice cu specialitatea Educaţie fizică şi sport a fost elaborată în vederea asigurării continuității în pregătirea specialiștilor. Conținutul programei a fost elaborat din perspectiva modelului competențelor în contextul creat de conceptul de dezvoltare cumulativă a nivelului de competență a personalului didactic. Tematica valorifică în acest cadru bibliografia consacrată și pe cea recentă oferind suportul necesar susținerii examenului de definitivare în învățământ.
Având în vedere faptul că definitivarea în învățământ reprezintă prima etapă a perfecționării profesionale, programa își propune realizarea următoarelor obiective:
1. Dezvoltarea competențelor de specialitate prin consolidarea, actualizarea și extinderea cunoștințelor teoretice și metodice.
2. Asigurarea fundamentării științifice a procesului de învățământ la Educație fizică și sport.
3. Promovarea experienței teoretice și aplicative din activitățile de educație fizică și sport.
4. Cunoașterea prevederilor documentelor oficiale din domeniul educației fizice și sportului școlar.
Competenţele generale dobândite de profesorii care promovează examenul de obţinere a definitivării în învățământ vizează:
Cunoașterea locului și rolului disciplinei Educație fizică și sport.
Aplicarea prevederilor documentelor oficiale care reglementează activitatea specifică disciplinei Educaţie fizică şi sport.
Proiectarea instruirii și evaluării în funcție de particularitățile conținuturilor de specialitate corelate cu cele ale elevilor.
Organizarea și conducerea eficientă a procesului de instruire la disciplina Educație fizică și sport.
Realizarea documentelor de planificare în acord cu cerințele specifice disciplinei Educație fizică și sport.
Competențele specifice dobândite de profesorii care promovează examenul de obținere a definitivării în învățământ vizează:
1. Utilizarea conceptelor domeniului în subsistemele educației fizice și sportului.
2. Înțelegerea și aplicarea prevederilor de ordin legislativ referitoare la disciplina Educație fizică și sport
3. Aplicarea cunoștințelor, deprinderilor și abilităților proprii educației fizice în funcție de particularitățile elevilor și/sau condițiilor didactice.
4. Aplicarea principiilor didactice, a metodelor și mijloacelor de instruire.
5. Proiectarea instruirii în concordanță cu necesitatea realizării competențelor elevilor, prevăzute de programele școlare pentru disciplina Educație fizică și sport.
6. Aplicarea criteriilor și probelor de evaluare la disciplina Educație fizică și sport.
7. Aplicarea cerințelor metodologice generale de realizare a planificării la disciplina Educație fizică și sport.
TEMATICA ȘTIINȚIFICĂ
I. TEORIA EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI
1. Concepte și noţiuni fundamentale în educaţie fizică şi sport: educaţie fizică, educaţie fizică adaptată, educație fizică incluzivă, sport, sport adaptat, capacitate motrică, aptitudini motrice, efort fizic, act motric, acţiune motrică, activitatea motrică, motricitate, psihomotricitate, performanţă, competiţie.
2. Funcţiile educaţiei fizice şi sportului; contribuţia educaţiei fizice şi sportului la realizarea obiectivelor generale ale educaţiei.
3. Raportul educație fizică – sănătate în concepție europeană.
4. Exercițiul fizic – definiție, structură, criterii de clasificare, taxonomia exercițiilor fizice.
5. Jocurile de mişcare în educaţie fizică şi sport: definire, caracteristici, tipologie.
6. Motricitatea la diferite vârste; stadiile dezvoltării motrice; aspecte psihogenetice şi psihodinamice ale dezvoltării motrice.
7. Efortul în educaţie fizică şi sport: definiție, caracteristici, tipuri de efort, parametri.
8. Densitatea lecției de educație fizică și sport: definiție, tipuri, caracteristici.
9. Sistemul de educaţie fizică şi sport din România: definiție, structură.
10. Olimpiada Națională a Sportului Școlar și Olimpiada Gimnaziilor - activități sportive extracurriculare
II. DIDACTICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
1. Competențele generale și specifice disciplinei Educație fizică și sport: definire, componente; contribuția educației fizice la realizarea competențelor cheie stabilite pentru sistemele de învățământ europene.
2. Programa de educaţie fizică şi sport: caracteristici, structură, conţinut (pe componentele procesului de învăţământ, la diferite clase).
3. Componentele procesului de învăţământ la educaţie fizică şi sport:
- cunoştinţe de specialitate: definiție, categorii;
- indici morfologici și funcţionali: definire, categorii;
- calități motrice/aptitudini motrice (viteza, capacitățile coordinative, forța, rezistența, mobilitatea): definiții, forme de manifestare, factori de condiționare, indicații metodice privind abordarea acestora la diferite vârste;
- deprinderi şi priceperi motrice: definiții, caracteristici, tipuri, etapele formării deprinderilor motrice;
- atitudini şi obişnuinţe specifice: definiții, categorii.
4. Particularităţile utilizării metodelor verbale (descrierea, explicația, conversația, povestirea) şi intuitive (demonstrația, conducerea prin mișcare, dirijarea observării execuției altor subiecți, folosirea mijloacelor intuitive), la diferite cicluri de învățământ.
5. Particularitățile utilizării jocurilor de mișcare în lecție de educație fizică; indicații metodice privind utilizarea jocurilor de mișcare; exemplificări de jocuri de mișcare pentru dezvoltarea calităților/aptitudinilor motrice, formarea deprinderilor motrice fundamentale, pregătitoare pentru jocuri sportive.
6. Dinamica și dirijarea efortului în lecția de educație fizică.
7. Modalități de optimizare a densității motrice în lecția de educație fizică, la diferite cicluri de învățământ; cauze care conduc la scăderea densității motrice.
8. Proiectarea didactică în educaţie fizică: definire, etape, operații specifice; proiectarea unităţilor de învăţare; metodologia elaborării proiectului didactic/planului de lecție.
9. Planificarea în educație fizică: definire, cerințe, tipuri de documente.
10. Evaluarea în educație fizică: definire, conținut, metode și criterii de evaluare; fișa individuală a elevului; metodologia evaluării la diferite cicluri de învăţământ.
11. Normativitatea în educaţie fizică: principii cu caracter general și specifice educației fizice, principii referitoare la organizarea instruirii, principii referitoare la metodologia instruirii; definire, caracteristici, particularități privind respectarea acestora la diferite cicluri de învățământ.
12. Bazele generale ale învăţării exerciţiilor de atletism. Schema tip a predării tehnicii exerciţiilor de atletism. Inițierea în atletism – școala atletismului
13. Particularităţile predării alergărilor, săriturilor şi aruncărilor din atletism în învăţământul primar, gimnazial şi liceal. Succesiunea modelelor operaţionale pentru însuşirea, în cicluri tematice, a probelor atletice prevăzute de programele şcolare.
14. Bazele tehnice şi metodice ale elementelor acrobatice şi săriturilor cu sprijin prevăzute de programele şcolare.
15. Metodica predării conținutului motric specific gimnasticii ritmice/aerobice în lecția de educație fizică, la diferite cicluri de învățământ.
16. Cerinţe metodice privind alcătuirea și predarea complexelor de influenţare generală, a programelor de dezvoltare fizică generală, de dezvoltare a coordonării şi educare a expresivităţii motrice folosind mijloace din gimnastica artistică, gimnastica ritmică, gimnastica aerobică, la diferite cicluri de învățământ.
17. Metodica predării conținutului tehnico-tactic al jocurilor sportive prevăzute de programele școlare, la diferite cicluri de învățământ.
18. Dezvoltarea calităţilor motrice (viteza, capacitățile coordinative, forța, rezistența, mobilitatea) în lecţia de educaţie fizică, prin mijloace specifice disciplinelor sportive.
Bibliografie
1. BARBU, C., STOICA, M., 2000. Metodica predării exerciţiilor de atletism în lecţia de educaţie fizică. Editura Printech, Bucureşti
2. 2. CĂTĂNEANU, S.M., UNGUREANU, A., 2011. Educație fizică și sportivă școlară – Teoria și metodica predării. Editura Universitaria, Craiova
3. CROITORU, D., ŞERBAN, M., 2002. Volei în şcoală. Editura Semne, Bucureşti
4. DĂIAN, G., SHAOO, M., 2011. Volei – teorie şi metodică. Editura Universitaria, Craiova
5. DRAGNEA, A, BOTA, A., 1999. Teoria activităților motrice. Editura Didactică și Pedagogică, București
6. DRAGNEA, A. (coord.), 2002. Teoria educaţiei fizice şi sportului. Editura FEST, Bucureşti
7. DRAGNEA, A. (coord.), 2006. Educație fizică și sport – teorie și didactică. Editura FEST, București
8. DRAGOMIR, P., SCARLAT, E., 2004. Educaţia fizică – repere noi, mutaţii necesare. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
9. EPURAN, M., STĂNESCU, M., 2013. Învățarea motrică – aplicații în activități corporale. Editura Discobolul, București
10. GHERVAN, P., 2014. Metodica handbalului în liceu. Editura Universităţii din Suceava
11. GHIȚESCU, I.G., BADEA, D., GRIGORE, G., 2011. Jocuri sportive. Editura Discobolul, București
12. GRIGORE, V., Gimnastica. Manual pentru cursul de bază. Editura Bren, Bucureşti, 2003
13. GRIGORE,V., NICULESCU, G., 2004. Gimnastica acrobatică. Elemente şi modele. Editura Bren, Bucureşti
14. GRIGORE, V., MANOS, M., 2011. Activități artistice sportive. Editura Discobolul, București
15. GRIGORE, G., DINȚICĂ, G., 2011. Metodica dezvoltării calităților motrice la copiii de 7 – 11 ani. Editura Discobolul, București
16. HANTĂU, C., 2000. Handbal. Editura Alpha, Buzău
17. HIDI, I., 1999. Gimnastica. Gimnastica de bază. Gimnastica în ramurile sportive. Editura ANEFS, Bucureşti
18. HIDI, I., DINA, L., CORLACI, I., 2010. Metodica dezvoltării fizice armonioase. Editura Discobolul, București
19. IGOROV-BOSSI, M, HANTĂU, C.,CARACAŞ, V., 2014. Fundamentele ştiinţifice al jocurilor sportive – Handbal, Editura BREN, Bucureşti
20. IVAN, C., STOICA, M., CIOBANU, C., 2010. Metodica formării deprinderilor motrice de bază. Editura Discobolul, București
21. MACOVEI, S., POPESCU, G., DINA, L., CORLACI, I., 2011. Didactica predării disciplinelor gimnice. Editura Discobolul, București
22. Metodologia organizării si desfăşurării activităţilor de educaţie fizică şi sport în învăţământul preuniversitar (OMECTS nr.3462/2012)
23. MOANȚĂ, A., 2005. Baschet – metodică. Editura Alpha, Buzău
24. MONEA, G., SABĂU, E. 2007. Atletism – tehnica și metodica probelor. Editura Bren, București
25. ORŢĂNESCU, C., 2006. Handbal. Instruirea tehnico - tactică de bază. Editura Universitaria, Craiova
26. ORŢĂNESCU, D., 2008. Mijloacele gimnasticii de bază. Editura Universitaria, Craiova
27. POPESCU, G., 2005. Gimnastica: pregătirii, educării, dezvoltării fizice generale. Editura Elisavaros, București
28. PREDESCU, T., MOANŢĂ, A., 2001. Baschetul în şcoală. Instruire – învăţare. Editura Semne, Bucureşti
29. Programele şcolare pentru educaţie fizică şi sport (învăţământul primar, gimnazial şi liceal)
30. RAŢĂ, G., 2008. Didactica educaţiei fizice şi sportului. Editura Pim, Iaşi
31. Regulamentul de organizare şi desfăşurare a competiţiei sportive şcolare „Olimpiada Gimnaziilor”. OMECS 4405/2015
32. Regulamentul de organizare şi desfăşurare a competiţiilor sportive şcolare. „Olimpiada Națională a Sportului Școlar”. OMECT 2880/2007
33. RINDERU, I., DRAGOMIR, M., ALBINĂ, A., 2003. Atletism. Editura Universitaria Craiova
34. SĂVESCU, I., 2011. Educatie fizica si sportiva scolara - ghid auxiliar. Proiectarea demersului didactic pentru clasele primare (I - IV) – metodologie. Editura Slim Art, Craiova
35. SĂVESCU, I., 2011. Educatie fizica si sportiva scolara - ghid auxiliar. Proiectarea demersului didactic pentru clasele de gimnaziu (V-VIII) – metodologie. Editura Slim Art, Craiova
36. Sistemul naţional şcolar de evaluare la educaţie fizică şi sport. Bucureşti, 1999
37. STĂNESCU, M., CIOLCĂ, C., URZEALĂ, C., 2004. Jocul de mișcare – metodă și mijloc de instruire în educație fizică și sport. Editura Cartea Universitară, București
38. STĂNESCU, M., 2012. Didactica educației fizice. Editura Universitară, București
39. STOICA, M., IVAN, C., 2011. Didactica predării atletismului. Editura Discobolul, București
40. TEODORESCU, S., BOTA., A., 2011. Orientări actuale în predarea educației fizice în învățământul primar. Editura Discobolul, București
41. TUDOR, V., 2000. Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare – componente ale capacității motrice. Editura Rai-Coresi, București
42. TUDOR, V., 2008. Evaluarea în educaţie fizică. Editura Printech Bucureşti
43. TUDOR, V., CIOLCĂ, C., 2010. Activități sportive extracurriculare. Editura Discobolul, București
Abonați-vă la:
Postări (Atom)