DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR MOTRICE (VITEZA, CAPACITĂȚILE COORDINATIVE, FORȚA, REZISTENȚA, MOBILITATEA) ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ, PRIN MIJLOACE SPECIFICE DISCIPLINELOR SPORTIVE.
MIJLOACE UTILIZATE PENTRU DEZVOLTAREA CALITĂȚII MOTRICE VITEZĂ
(DRAGNEA, A. (coord.), 2006. Educație fizică și sport – teorie și didactică. Editura FEST, București, pag. 149):
În lecţia de educaţie fizică, metodele pentru dezvoltarea calităţilor motrice se aplică cu unele particularităţi faţă de antrenamentul sportiv.
Acestea privesc numărul de repetări, dozarea încărcăturilor, toate influenţate de locul de desfăşurare a activităţii.
Principalele procedee metodice folosite pentru dezvoltarea vitezei sunt:
- efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri maximale, utilizând condiţii de exersare obişnuite;
- efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri submaximale, utilizând condiţii de exersare îngreunate;
- efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri supramaximale, utilizând condiţii de exersare uşurate;
- efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri alternative, maximale şi submaximale.
(TUDOR, V., 2000. Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare – componente ale capacității motrice. Editura Rai-Coresi, București, pag. 39)
Metodologia dezvoltării vitezei
Pornindu-se de la premisa că viteza este o calitate motrică care are un coeficient de heritabilitate (ereditate) de 0,90, ceea ce înseamnă că este foarte mult condiționată genetic, și luând în calcul și aformațiile lui Filin (1975) care spune că prin antrenament, viteza se poate îmbunătăți doar cu 20%, educarea vitezei constituie în metodica educației fizice și în cea a antrenamentului sportiv o problemă foarte delicată.
Metoda principală pentru dezvoltarea diferitelor forme de manifestare a vitezei este metoda exersării.
Se pune însă problema: ”Ce se exersează și în ce condiții, ca să se realizeze o educare a vitezei ?”
Încercăm în continuare să oferim câteva răspunsuri; mai întâi la întrebarea: ”Ce se repetă?” Se repetă exerciții specifice identice sau foarte apropiate ca structură de activitatea motrică în care dorim să dezvoltăm viteza mișcărilor.
La întrebarea: ”Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească exercițiile de viteză?” am putea răspunde că exercițiile de viteză trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
a) structura exercițiului respectiv să permită execuția în viteză submaximală, maximală sau supramaximală a exercițiului respectiv
b) exercițiul să fie bine însușit în prealabil pentru ca atenția să poată fi concentrată asupra execuției rapide și nu asupra controlului mișcării
c) viteza să nu scadă din cauza oboselii (V.M. Zațiorski, 1998)
d) un exercițiu pentru viteză să aibă o durată optimă în raport cu vărsta și gradul de pregătire. Un exercițiu cu o durată mai lungă decât dea optimă, va avea ca efect dezvoltarea rezistenței (D. Harre, 1973). Exercițiile de viteză, de regulă, au o durată între 5-6 sec, până la 40-43 sec.
Se mai pune și întrebarea: ”În ce condiții se repetă exercițiile de viteză?”
• exercițiile pentru educarea vitezei trebuie aplicate în condițiile unui sistem nervos odihnit și optim excitat (G. Schomolinscky, D. Hare, 1986)
• imediat cum începe să apară oboseala, se recomandă încetarea lucrului
În decursul timpului s-au cristalizat următoarele procedee metodice pentru dezvoltarea vitezei:
1. Exersarea unor acte sau acțiuni motrice în tempouri maximale, folosindu-se condiții normale de lucru
2. Exersarea unor acte sau acțiuni motrice în tempouri supramaximale, în condiții ușurate
3. Exersarea unor acte sau acțiuni motrice în tempouri submaximale (85-90%) în condiții îngreuiate
4. Exersarea unor acte sau acțiuni motrice în tempouri alternative, submaximale și maximale.
N. Ozolin (1972) sistematizează metodele pentru dezvoltarea vitezei în următorul mod:
1. Metoda exercițiului ”din mers” (această metodă presupune parcurgerea unei distanțe în viteză maximă, după un elan prealabil; spre exemplu, alergarea lansată)
2. Metoda întrecerii cu ”handicap” sau egalizare”, care asigură condiții egale de întrecere între concurenți cu posibilități diferite; această metodă presupune calcularea corectă a handicapului.
3. Metoda ștafetelor și jocurilor, care urmărește dezvoltarea vitezei prin exersarea pe un fond emoțional favorabil, apelând la ”spiritul emulativ al fiecărui subiect”
4. Metoda întrecerii, alți autori o mai numesc și metoda competițională
5. Metoda repetărilor în tempouri submaximale, maximale și supramaximale (metoda pe care am prezentat-o anterior). În literatura de specialitate se mai întâlnesc referiri și la o altă metodă, numită metoda fracționată, care constă în abordarea analitică și în condiții ușurate a repetării acțiunii prin influiențarea analitică a fiecărui element de care depinde manifestarea vitezei maxime din cadrul acțiunii respective.
De mare importanță considerăm că este stabilirea unui raport între durata efortului, intensitatea efortului și pauza dintre repetări. În acest sens prezentăm tabelul realizat de V.I. Platonov în 1980
OBIECTIV TIP DE EXERCIȚII | TIMP DE LUCRU (SEC) | INTENSITATE (%) | PAUZĂ (SEC) |
Viteza absolută | 5-10 15-20 15-30 | 90-100 95-100 90-95 | 40-90 40-60 30-45 |
Exerciții de start | 5-6 | 95-100 | 40-120 |
Tabelul nr.4 Raportul dintre obiectiv (tipul de exerciții), durata efortului, intensitate și pauză (V.I. Platonov, 1980, citat de A. Dragnea 1991)
Pauzele între și după eforturile de viteză pot fi active sau pasive, dar ele au ca principal obiectiv o refacere a organismului în proporție de 90-100%; dacă nu se realizează această refacere, atunci s-ar putea să obținem în loc de dezvoltarea vitezei, dezvoltarea rezistenței.
Dezvoltarea vitezei de reacție. Pentru dezvoltarea vitezei de reacție, de regulă, se folosește și se exersează ”reacția” la diferite semnale (sonor, tactil, vizual) și, de cele mai multe ori (dar nu este întodeauna obligatoriu), trecerea în alergare accelerată pe distanțe scurte 10-15 m.
Pentru ca varietatea și eficiența exersării să crească, de asemenea, se mai folosesc și diferite poziții de plecare, cum ar fi: culcat facial sau dorsal, sprijin ghemuit, așezat, fandat înainte, așezat cu spatele la direcția de alergare etc.)
Pentru dezvoltarea vitezei de reacție a anumitor segmente se mai pot folosi și alte mijloace, care, în principiu, se bazează tot pe reacția la diferiți stimuli, fără însă a mai fi urmate de alergare.
În continuare, vom prezenta câteva mijloace pentru dezvoltarea vitezei de reacție. Spre exemplu:
- ghemuit, cu spatele la direcția de alergare, la un semnal sonor întoarcere și alergare pe 10 m, tempo 100%, dozare 2 – 4x; pauză 1 min, pasivă; formații de lucru 6 linii de câte 5
- doi parteneri, față în față, unul dintre parteneri are un baston de capete apucat. Celălalt se află cu mâna la 15 cm deasupra bastonului; partenerul cu bastonul poate da drumul bastonului oricând dorește, celălalt trebuie să prindă bastonul înainte ca acesta să atingă solul. Tempo 100%, dozare 10 – 15x (după care se schimbă rolurile), pauza între repetări 15” (pasivă), formația de lucru: 15 perechi așezate în linie.
Dezvoltarea vitezei de execuție. Pentru dezvoltarea vitezei de execuție, de regulă, se repetă în condițiile procedeelor metodice menționate mai sus, fie diferite acte motrice singulare (vezi repetarea procedeelor tehnice din lupte, judo, etc.), fie executarea unor fragmente ale unor acte sau acțiuni motrice (spre exemplu, în cadrul alergătorilor de garduri, se lucrează analitic pentru dezvoltarea vitezei piciorului de atac, a vitezei piciorului-remorcă; a vitezei flexiei trunchiului pe piciorul de atac, etc.) sau în cazul aruncărilor (se lucrează analitic pentru viteza elanului, a săltării la greutate, a piruetei la disc și ciocan și pentru viteza impulsului final)
Dezvoltarea vitezei de repetiție. Pentru dezvoltarea acestui tip de viteză, se urmărește, în special, creșterea frecvenței mișcărilor; spre exemplu: frecvența loviturilor în box; frecvența văslirii în canotaj și înot; frecvența pașilor în probele de alergare, etc.
Formarea și dezvoltarea capaacității de accelerare. Mai întâi se realizează în prealabil formarea simțului accelerării, care reprezintă finețea angajării, în mod progresiv, a forței de impulsie, a frecvenței și amplitudinii mișcărilor, în condiții de relaxare perfectă. După formarea simțului accelerării se urmărește dezvoltarea capacității de accelerare. După aceea, se urmărește educarea capacității de relaxare.
Dezvoltarea vitezei de deplasare. Dezvoltarea vitezei de deplasare este influiențată direct de ameliorarea vitezei de accelerare, dar o importanță majoră o reprezintă formarea raportului optim între frecvența și lungimea pasului. Dezvoltarea vitezei de deplasare se poate realiza prin alergări între 20 și 100 m și nu numai.
Exemplu:
- alergare pe 60 m cu plecare din start de jos, tempo 100% , dozare 2 – 4x, pauză 2ʾ (mers cu scuturarea brațelor și picioarelor); formația de lucru: 6 linii a căte 5 (dar formațiile pot varia în funcție de condiții)
Problema dezvoltării vitezei capătă aspecte de diferențiere majoră în cele două activități motrice fundamentale, adică în educația fizică și în antrenamentrul sportiv specializat.
În educația fizică, dezvoltarea vitezei se poate face în toate subsistemele, dar în mod special în subsistemul educației fizice a tinerei generații, unde educația fizică are un caracter obligatoriu, cu un număr de lecții (1-3) pe săptămână stabilit de factorii de decizie.
Dezvoltarea vitezei în lecțiile de educație fizică școlară poate îmbrăca următoarele aspecte metodice:
- viteza se poate dezvolta în orice perioadă a anului, fie că se lucrează afară, în aer liber, fie că se lucrează în interior, în sală
- viteza poate fi programată ca primă temă de lecție și i se va acorda 10 – 15 minute, în funcție de numărul de teme din lecția respectivă
- este recomandabil ca viteza să fie programată în sisteme de lecții formate din 10 – 12 lecții
- mijloacele folosite pentru dezvoltarea vitezei în lecțiile de educație fizică trebuie să fie adaptate la condițiile materiale și la particularitățile morfo-funcționale ale subiecților
În antrenamentul specializat, pentru dezvoltarea vitezei, condițiile sunt cu totul altele, și anume:
- subiecți cu un nivel bio-motric bun sau foarte bun
- condiții materiale mai bune
- mijloacele care pot fi folosite pentru dezvoltarea vitezei au caracter mai specializat
- timp suficient care poate fi acordat pentru dezvoltarea vitezei
- reguli metodice mult mai riguros respectate
Totuși, antrenamentului specializat pentru dezvoltarea vitezei, în special a vitezei de deplasare, trebuie să i se acorde o atenție deosebită, deoarece dacă nu se respectă riguros condițiile și regulile menționate anterior, se poate instala ”bariera de viteză”.
Termenul de ”barieră de viteză” este o denumire convențională dată fenomenului de stabilizare a vitezei mișcărilor în procesul instruirii. J. Weineck (1983) o mai numește ”stabilizarea vitezei gestului”.
Acest fenomen mai este întâlnit și sub denumirea de ”plafonare”.
Instalarea barierei de viteză reprezintă un proces fiziologic normal, bazat pe o stereotipie creată la nivelul scoarței cerebrale.
În procesul de antrenament specializat pentru dezvoltarea vitezei, trebuie să se urmărească ca instalarea baierei de viteză să se realizeze cât mai târziu, și nicidecum în perioada de formare.
Pentru practica instruirii în dezvoltarea vitezei, se pun următoarele probleme:
1) evitarea instalării premature a barierei de viteză
2) distrugerea barierei de viteză
3) stingerea barierei de viteză
Instalarea prematură a barierei de viteză constituie o consecință a pregătirii specializate timpurii. Evitarea instalării premature a barierei de viteză, se poate asigura cu condiția să nu se abuzeze de lucru în regim de viteză maximă.
Distrugerea barierei de viteză. Dacă totuși bariera de viteză s-a instalat, pentru distrugerea ei se urmărește crearea unor condiții care ușurează, ajută și stimulează viteza mișcărilor, făcând posibilă depășirea vitezei ”maxime stabilizate”.
Se pot folosi:
• lucru analitic pe secvențe mici, cu viteză maximă, iar apoi, revenirea la execuția globală
• alergarea la vale, aruncări cu obiecte ușoare
• alergări cu handicap și alergări cu antrenare mecanică
Stingerea barierei de viteză. Aceasta se poate realiza pe calea întreruperii totale a lucrului de viteză la care s-a produs stabilizarea vitezei.
ATLETISM
(STOICA, M., IVAN, C., 2011. Didactica predării atletismului. Editura Discobolul, București, pag. 18):
Particularitățile dezvoltării vitezei la nivelul elevilor din ciclul gimnazial
Viteza – se urmărește dezvoltarea tuturor formelor sale de manifestare:
- la clasele a V-a și a VI-a, ponderea este dată de formele elementare ale vitezei: reacție execuție, repetiție
- la clasele a VII-a și a VIII-a, pe lângă formele elementare, apar și formele combinate: viteza de accelerare și viteza de deplasare
Exercițiile de viteză se efectuează în serii scurte și un număr redus de serii, mai ales când se administrează viteză maximă:
- se recomandă la alergări, 3-4 repetări în 2-3 serii, distanța de lucru 30-40 m, iar volumul pe lecție 180-240 m
- la sărituri și aruncări folosim o succesiune de 6-8 repetări în 2-3 serii
Recomandăm pauze pasive de 3-4 minute între repetări și pauze active de 5-7 minute între serii.
Ciclul liceal
- toate exercițiile se execută în tempo maxim, serii mici (2-4), 3-4 repetări
- între repetări, pauze scurte (2-3 minute), între serii pauze active, ceva mai lungi (2-4 minute)
- alergările cu intensitate maximă se execută pe distanțe de 40-60 m
- într-o lecție nu se depășesc:
- 200 – 250 m – clasele a IX-a și a X-a
- 300 – 350 m – clasele a XI-a și a XII-a
(BARBU, C., STOICA, M., 2000. Metodica predării exerciţiilor de atletism în lecţia de educaţie fizică. Editura Printech, Bucureşti, pag. 77):
Viteza de reacție (constituie problema startului întâlnit în cadrul alergărilor de viteză):
Ø Reacție cu executarea globală a startului de jos, la un semnal sonor
Ø Din ghemuit, cu spatele spre direcția de alergare, la semnal sonor, ridicare rapidă, întoarcere și alergare 10-20 m
Ø Din poziția ”gata” desprinderea rapidă a mâinilor de pe sol
Viteza de repetiție (exprimată în frecvența pașilor și implicată în viteza de accelerare și viteza de deplasare):
Viteza de accelerare:
Ø Joc de gleznă cu accelerare până la tempoul maxim, pe distanța de 20-30 m
Ø Alergare cu genunchii sus în accelerare până la tempoul maxim, pe distanța de 20-30 m
Ø Lansări de la start, de sus, cu accelerare până la tempoul maxim, pe distanța de 30-50 m
Ø Lansări de la start, de jos, cu accelerare până la tempoul maxim, pe distanța de 10-50 m
Viteza de deplasare:
Ø Alergare cu joc de glezne, cu start lansat, tempo maxim, pe distanța de 20-30 m
Ø Alergare cu genunchii sus, cu start lansat, tempo maxim, pe distanța de 15-20 m
Ø Alergare cu genunchii sus, pe loc, cu tempo maxim, timp de 4-6 secunde
Ø Alergare cu start lansat, tempo maxim, pe distanța de 20-50 m
(MONEA, G., SABĂU, E. 2007. Atletism – tehnica și metodica probelor. Editura Bren, București, pag. 231):
Formele de manifestare ale vitezei în atletism sunt: viteza de reacție, viteza de execuție, viteza de accelerare, viteza de deplasare.
Viteza de reacție (la starturile de jos și din picioare):
Metoda utilizată: metoda repetării și metoda întrecerii
Ø Executarea (repetare) globală a startului, la comandă
Ø Executarea (repetarea) fracționată a startului, liber și la comandă din:
- stând pe piciorul puternic, flexat în sprijin la perete, extensie rapidă a acestuia
- stând în sprijin înclinat la perete, ridicarea rapidă a genunchiului piciorului (care se trage primul la ieșirea din blocul de start)
- din poziția de start ”gata”, desprinderea rapidă a mâinilor de pe sol
Ø Educarea și perfecționarea capacității de apreciere corectă a microintervalelor temporale, specifice startului de jos, prin următoarea succesiune:
- atletul execută mișcarea și i se comunică timpul realizat
- atletul execută mișcarea și tot el apreciază timpul realizat
- atletul execută mișcarea în viteze prestabilite, impuse de antrenor
- start de jos – cu lansare 3-5-7 m
Ø Executarea (repetarea) unor structuri preparatorii (set anticipativ); starturi de jos cu ”răstimp” diferit între comenzile gata și pocnet, cu concentrarea atenției fie la semnalul sonor (reacție de tip senzorial), fie pe declanșarea rapidă a mișcării (reacție de tip motor)
Ø Întreceri (starturi cu parteneri – la comandă)
Viteza de execuție
Metodele utilizate: repetare analitică și repetare globală
La alergările de garduri:
Ø Exersare analitică rapidă prin:
- acțiunea piciorului de atac, executată din stând, din alergare cu joc de glezne, alergare cu genunchii sus, alergare accelerată (pe lângă garduri, peste garduri cu lucrul foarte rapid al atacului)
- acțiunea piciorului remorcat executată din stând, din alergare cu joc de glezne, alergare cu genunchii sus, alergare accelerată (pe lângă garduri, peste garduri cu lucrul foarte rapid al atacului)
- acțiunea brațelor la momentul trecerii peste gard, din așezat, din stând
Ø Exersare globală rapidă – pasul peste gard prin trecere cu un pas (gardurile apropiate pentru a obliga la un singur pas între ele), deplasare în ritm lent între garduri, urmată de execuția rapidă a pasului peste gard).
La sărituri (unde valoarea săriturii depinde în foarte mare măsură de bătaie – faza cea mai importantă):
Ø Exersare analitică:
- concentrarea execuțiilor pe viteza impulsiei la bătaie
- concentrarea execuției pe viteza avântării piciorului liber
Ø Exersare globală:
- execuție rapidă a bătăii (integral)
- execuție rapidă a mișcărilor (pașii) din faza de zbor
- execuție rapidă a mișcărilor din faza aterizării
La aruncări (unde valoarea aruncării depinde foarte mult de viteza inițială – viteza de eliberare imprimată obiectului la părăsirea mâinii):
Ø Exersare analitică:
- pentru elan (săltarea liniară rapidă, la aruncarea greutății)
- viteză optimă în acțiunea finală a brațului de aruncare (tracțiunea – biciuirea, la aruncarea suliței sau mingii de oină, împingerea la aruncarea greutății)
Ø Exersare globală:
- repetarea elanurilor în execuție rapidă, fără obiect
- aruncări cu intensitate maximă a obiectelor mai ușoare decât cele de concurs.
Viteza de accelerare
Metoda utilizată: metoda repetării
Ø Executarea (repetarea) alergării cu viteze progresive până la maxim, după următoarea succesiune:
- 40 m alergare accelerată (80% 90% 100%)
- 60 m alergare accelerată (80% 90% 100%)
- 80 m alergare accelerată (80% 90% 100%)
- 100 m alergare accelerată (80% 90% 100%)
- 120 m alergare accelerată (80% 90% 100%)
apoi:
Ø Executarea (repetarea) alergării cu viteză maximă, pe distanțe în descreștere:
- 50 m alergare accelerată (100%)
- 40 m alergare accelerată (100%)
- 30 m alergare accelerată (100%)
- 20 m alergare accelerată (100%)
Viteza de deplasare
Metoda utilizată: metoda repetării
Ø Exersare (repetare) rapidă a unor variante de alergare, cu influiență în fortificarea articulară:
- alergare cu joc de glezne 2 x 20 m
- alergare cu genunchii sus 2 x 20 m
- alergare cu pendularea gambelor înapoi 2 x 20 m
- alergare cu pendularea gambelor înainte 2 x 20 m
Ø Exersare (repetare) rapidă în scopul lungirii pasului de alergare:
- pași săltați
- alergare cu genunchii sus (amplu)
- sărituri peste garduri
- pași săltați legați cu alergare
- alergare în pantă ușoară, cu accent pe impulsie
Ø Exersare (repetare) rapidă cu scopul măririi frecvenței pașilor de alergare:
- alergare cu joc de glezne, frecvență maximă 20-30 m
- alergare cu genunchii sus, frecvență maximă 20-30 m
- alergare la vale continuată cu alergare pe plat 20-30 m
Ø Exersări (repetare) de alergări executate în tempo maxim
Ø Alergări cu start lansat (20 – 50 m)
Ø Întreceri (30-50-80-100 m)
GIMNASTICĂ
(HIDI, I., 1999. Gimnastica. Gimnastica de bază. Gimnastica în ramurile sportive. Editura ANEFS, Bucureşti, pag. 49):
Mijloacele folosite la dezvoltarea vitezei sunt cele din categoria exercițiilor de dezvoltare fizică generală, a celor aplicativ – utilitare, jocuri de mișcare și acrobatice. Pe întreg parcursul execuției trebuie păstrată viteza maximă.
BASCHET
(MOANȚĂ, A., 2005. Baschet – metodică. Editura Alpha, Buzău, pag. 186):
Exerciții pentru dezvoltarea vitezei de execuție a deplasărilor specifice
§ Deplasare pe traseul micului maraton (98 m) în viteză maximă. Jucătorul parcurge traseul executând schimbările de direcție întodeauna cu fața spre aceeași latură a terenului pentru exersarea schimbării de direcție cu și pe piciorul drept și pe piciorulul stâng (stâng – drept, drept – stâng)
Scop: dezvoltarea vitezei în regim de rezistență; exersarea schimbărilor de direcție
Durata: 20-24 sec
Caracterul efortului: anaerob lactacid
§ Aceeași execuție poate fi realizată și pe traseul marelui maraton.
Durata: 26-28 sec
Caracterul efortului: anaerob lactacid
§ Într-un pătrat cu laturile de 5/5 m, elevul execută deplasării specifice în poziție fundamentală cu pas adăugat lateral astfel:
1 - Deplasare cu pas adăugat oblic înainte
2 – 4 – deplasare cu pas adăugat lateral
3 – deplasare cu pas adăugat lateral, oblic înapoi.
Elevul execută traseul de 3 ori consecutiv
Scop: dezvoltarea vitezei în regim de rezistență; exersarea deplasării cu pas adăugat lateral
Durata: 20 sec
Caracterul efortului: anaerob lactacid
Indicații metodice: exercițiul se poate desfășura sub formă de concurs între doi elevi
Variantă: elevul execută la capătul fiecărei linii de deplasare o săritură.
§ Elevul execută deplasare cu pas adăugat în poziție fundamentală astfel:
1 – 4 deplasare cu pas adăugat oblic înainte
2 – 5 deplasare cu pas adăugat cu spatele
3 – 6 deplasare cu pas adăugat lateral
Scop: dezvoltarea vitezei în regim de rezistență
Durata: 8-9 sec
Caracterul efortului: anaerob lactacid
§ ”Brăduțul” – elevul parcurge traseul astfel:
Varianta 1
- pe diagonale sprint
- pe linii paralele cu linia de fund – deplasare cu pas adăugat lateral
Varianta 2
- pe diagonale, deplasare cu pas adăugat oblic înainte
- pe liniile paralele cu linia de fund, deplasare cu pas adăugat lateral
Varianta 3
- pe diagonale, deplasare cu pas adăugat oblic înainte
- pa liniile paralele cu linia de fund, sprint
Scop: dezvoltarea vitezei înm regim de rezistență; exersarea elementelor tehnice de deplasare în teren
Caracterul efortului: anaerob lactacid
§ Elevii se află aliniați la linia de fund a terenului. La semnal (sonor sau vizual), se execută sprint până la linia de aruncări libere.
Scop: dezvoltarea vitezei de reacție și a vitezei de deplasare pe distanțe scurte
Caracterul efortului: anaerob alactacid.
§ Elevul execută deplasare în poziție fundamentală, cu pas adăugat conform traseului
Scop: dezvoltarea vitezei de reacție și a vitezei de deplasare pe distanțe scurte
Caracterul efortului: anaerob alactacid
§ Elevii se află aliniați la linia de fund și se deplasează conform traseului
Varianta 1
- 1-3-5 sprint
- 2-4-6 retragere cu spatele
Varianta 2
- 1-3-5 sprint
- 2-4-6 deplasare cu pas adăugat cu spatele
Scop: dezvoltarea vitezei specifice în regim de rezistență; exersarea elementelor specifice de deplasare
Durata: varianta 1, 14-16 sec
Caracterul efortului: anaerob lactacid
§ Joc: care echipă se aliniază mai repede. Elevii împărțiți în mai multe echipe, fiecare cu un loc bine stabilit. Elevii aleargă prin sală, la un moment ales de profesor, se numără până la trei, timp în care fiecare echipă se retrage la locul ei prin alergare cu spatele
§ Doi elevi se află în jurul cercului central. Prin deplasare în poziție fundamentală, cei doi elevi încearcă să se prindă unul pe celălalt. La semnal se schimbă sensul de deplasare.
Scop: dezvoltarea vitezei de deplasare specifice apărătorului; dezvoltarea vitezei de reacție; repetarea pasului adăugat lateral
Durata: 20-30 sec
Caracterul efortului: anaerob alactacid
· Culegerea mingilor ce se rostogolesc, precedate de sprint
· Fotbal și baschet cu mingea de rugby
· Exerciții complexe cu desfășurare pe tot terenul, executate în viteză maximă
· Ștafete cu diferite deplasări
· Ștafete cu dribling
Exerciții pentru dezvoltarea vitezei de reacție
· Elevii aleargă prin sală și la semnal execută întoarcere și se deplasează până la perete în sprint sau prin alergare laterală, pas adăugat, cu joc de brațe sau cu schimbări de direcție
· Elevii se deplasează (mers sau alergare) și la semnal (bătaie din palme, fluier etc.) se vor așeza într-o formație dinainte stabilită (perechi, șiruri, linii, semicerc, pătrat sau chiar posturile pe care joacă de obicei în atac) în poziție fundamentală și vor executa joc de brațe și picioare
· Elevii se deplasează iar la semnale diferite vor executa mișcări diferite, dinainte stabilite ca: pivotare, joc de brațe și picioare, alergare laterală, sprint, retragere cu spatele, sărituri etc.
· Alergare normală, la fluier alergare cu spatele, la semnal – oprire, la două semnale – săritură
· ”Comandă inversă”: ”toți elevii aleargă”(ei vor sări); ”toți elevii pasează” (ei vor dribla); ”toți jucătorii driblează” (ei vor sări)
· Elevii se deplasează și la un moment dat, profesorul trebuie să strige o cifră iar elevii trebuie să se adune în grupe de 3,4,5 (în funcție de cifra strigată) prin sprint, alergare laterală, pas adăugat înainte sau înapoi, sărituri pe un picior.
· Elevii cu fața la perete, la semnal se întorc, ridică mingea de pe sol și pornesc în dribling spre coșul opus, aruncă la coș cu obligativitatea de a înscrie coș. Ultimul elev care înscrie coș execută 5 flotări.
· Idem, la semnal elevul preia mingea, driblează, pasează la perete sau cu un alt coechipier, se întoarce în dribling și așează mingea la punctul fix. Ultimul elev execută 10 sărituri cu genunchii la piept.
· Idem, la semnal se întorc, aleargă până la centru, așează mingea pe sol, efectuează un număr îndicat de profesor de sărituri, ridică mingea de pe sol, driblează înapoi și așează mingea la punctul fix. Ultimul elev execută trei sprinturi.
· Pase sau aruncarea mingii la perete în cercul indicat de către profesor (pe perete sunt mai multe cercuri numerotate și profesorul indică unde se aruncă mingea)
· ”Cursa pe numere” – folosind sprintul, pasul adăugat sau driblingul. Elevii se află în șir, în așezat, numerotați în adâncime. Profesorul strigă un număr, elevii respectivi se ridică, execută sprint până la o linie trasată pe sol, se întorc la locul lor și se așează pe sol. Echipa a cărui elev revine primul în poziția inițială, acumulează un punct. Câștigă echipa care ajunge prima la 10 puncte.
· Pase în doi din alergare, la fluier se schimbă sensul alergării
· Elevii în cerc, în pătrat sau pe două linii față în față, pasează cu două mâini de la piept, la un fluier schimbă și pasează cu o mână de la umăr, la două fluiere execută pasa cu pământul, la bătaie din palmă execută pasa cu două mâini de deasupra capului
· Elevii sunt culcați cu fața la podea, mâinile sunt lipite de corp. La semnal se ridică și aleargă, la al doilea semnal se culcă din nou și execuția continuă în același mod
· Același exercițiu, dar de data aceasta, elevii se află cu picioarele pe linia de start și execută sprint până la o linie situată la 15-20 m și se așează în poziția de start
· Elevii sunt în poziția de culcat dorsal, mâinile încrucișate pe piept și capul pe linia de start. La semnal, se ridică, se întorc și aleargă. La al doilea semnal se culcă din nou și execuția continuă în același mod
· Același exercițiu, dar de data aceasta se desfășoară sub formă de concurs pe o distanță de 15-20 m
· Elevii pleacă de la linia de fund la semnalul profesorului, la al doilea semnal, se opresc și execută de 5 ori: genoflexiune, săritură, ghemuire, săritură cu brațele sus, apoi exercițiul continuă
· Elevii în perechi, cu o minge. Elevul fără minge stă cu spatele la elevul cu minge. Odată cu pasa elevul fără minge trebuie să se întoarcă pentru a primi mingea, iar cel care pasează se întoarce cu spatele spre coechipierul lui. Exercițiul continuă cu creșterea treptată a ritmului
· Elevii stau la linia de fund cu spatele spre teren. Profesorul se află la linia de aruncări libere cu 2, 3 mingi și rostogolește o minge pe sol și strigă numele unui elev. Cel care și-a auzit numele se întoarce, vede unde este mingea, aleargă, o prinde și o așează lângă profesor și se întoarce la locul lui. Ritmul crește treptat.
· Profesorul stă în mijlocul terenului cu o coardă în mână. Elevii stau în cerc în jurul profesorului, la capătul corzii. Profesorul se învârte 360°, menținând coarda întinsă la aproximativ 50 cm de sol. Elevii trebuie să sară pentru a nu fi loviți de coardă. Ritmul crește treptat.
· Pase la panourile reflexe
· Pase la panoul de baschet cu mingea de rugby
Exerciții pentru dezvoltarea vitezei de execuție a paselor, driblingului și aruncărilor la coș
· Execuții rapide de pase, aruncări, dribling, opriri, pivotări etc. inttr-un tim prestabilit
· Execuții rapide de pase etc. – cine termină mai repede 10, 15, 20 de execuții – pe perechi sau în șiruri
· Cine termină mai repede 5, 10 sărituri la panou – individual, pe perechi sau echipe
· Cine efectuează mai multe sărituri cu atingerea unui punct fix intr-un minut sau două
· Pasă la perete urmată de întoarcere, sărituri sau genufexiuni în unitate de timp
· Pase și aruncări la coș, utilizând mai multe mingi (4 elevi și două mingi); elevii așezați în cerc, pătrat sau triunghi, pasează cu 2 sau 3 mingi. Aruncări repetate primind mingea de la doi jucători.
· ”Pasa la căpitan” – 2 sau mai multe șiruri, fiecare cu mingea, pasează și se deplasează la coada șirului.
· Deplasare în dribling între două jaloane situate la distanța de 8-10 m, într-un timp prestabilit. ”Cine parcurge o distanță mai mare” (în 5”)
· Concurs sau ștafetă: cine execută mai repede structura:
- dribling – oprire și două pase la perete
- alergare cu pas adăugat înainte și înapoi
- sprint – două sărituri la panou – retragere cu spatele
· Suveică simplă
· Suveică dublă
· Pase în 2 sau 3 pe lungimea sălii, dus-întors, fără și cu schimb de locuri
· Concurs sau ștafetă cu dribling și pasă. Elevul execută dribling în viteză până la o linie trasată pe sol, pasează cu un coechipier, revine în dribling și transmite mingea următorului jucător din șir.
· Același lucru cu dribling printre jaloane
· ”Cursa pe numere”, pe perechi. La strigarea numărului, elevii respectivi pornesc în alergare, pasând mingea până la capătul terenului și înapoi.
· Aruncări la coș din dribling, plecând de la 6-8 m (sunt permise n umai 3 driblinguri)
· Joc pe suprafață limitată 5x5 – ”Cine execută mai multe pase consecutive”
· Joc 5x5 fără dribling – obligă jucătorul să execute pase rapide și aruncări la coș
· Joc 5x5 pe ½ de teren și fără dribling (elevii sunt obligați să se deplaseze, să paseze și să arunce la coș)
· Diferite parcursuri aplicative în care se include executarea unui număr de pase, dribling, alergare cu spatele și laterală, săritură etc.
· De-a lungul terenului se așează: o ladă, o ștachetă aflată la 40 cm înălțime, 4 jaloane aflate la 1,5 m unul de altul. Elevul stă pe linia de fund cu o minge. La semnal, pornește în dribling, sare peste ladă ținând mingea în mâini, driblează din nou, trece pe sub ștachetă, dribleză din nou, trece încrucișat printre jaloane, driblează până la panou și aruncă la coș de 3 ori de pe partea dreaptă și de 3 ori de pe partea stângă
· Elevii sunt așezați în formație ca în desen. La centrul terenului, la 1 m distanță de linia laterală sunt așezate două jaloane. Mingile sunt la elevii din căciulă. Elevii de pe colț execută sprint, primesc mingea de la cei din căciulă și aruncă la coș din alergare sau din săritură, execută sprint sau deplasare cu pas adăugat și reiau execuția. Mingea este recuperată de către pasator care schimbă locul cu pasatorul de la colșul opus. Elevii execută 10 aruncări la coș după care schimbă locul cu pasatorul.
Scop: dezvoltarea vitezei de execuție și de deplasare în regim de rezistență; repetarea aruncărilor la coș și a paselor în regim de efort specific
Durata: 60-70 sec
Caracterul efortului: anaerob lactacid
· Doi elevi sunt situați pe partea dreaptă în dreptul liniei de centru și un elev este situat simetric pe partea stângă. Alți doi elevi se află sub coș, fiecare cu câte o minge, cu rol de pasatori și recuperatori. Elevii de la centru sprintează, primesc mingea, aruncă la coș și sprintează în partea opusă
Scop: dezvoltarea vitezei în regim de rezistență; repetarea aruncărilor la coș și a paselor în regim de efort specific
Durata: 60-90 sec
Caracterul efortului: mixt
· Un elev se află la linia de fund a terenului de baschet, celălalt, cu minge, în prelungirea liniei de aruncări libere, în dreptul semicercului de 6, 25 m. Elevul de la linia de fund execută sprint pe traseul indicat, primește mingea și execută aruncare la coș
Variante: deplasarea elevului se va face alternativ: sprint-alergare cu spatele; finalizarea se poate realiza prin diferite aruncări la coș: din alergare, din săritură
Scop: dezvoltarea vitezei de deplasare în regim de rezistență specifică; repetarea aruncărilor la coș în regim de efort specific
Durată: 10-12 sec
Caracterul efortului: anaerob lactacid
· Un elev se află sub coș pe post de pasator și recuperator. Executantul se află în colțul terenului și sprintează pe traseul indicat. Când ajunge în colțul terenului, primește mingea, execută o aruncare la coș din săritură, apoi repetă traseul în sens opus
Variante:
- elevul poate folosi și alte posibilități de finalizare: depășire, aruncare la coș cu depășirea panoului, încercare de slam-dunk
- elevul care aruncă la coș este și recuperator
- la panoul opus celui care se face aruncarea după sprint, se execută 3-5 sărituri cu desprindere de pe două picioare, cu atingerea panoului
- 2 jucători pornesc simultan din cele 2 colțuri ale terenului, execută traseul de 2-3 ori. ”Care jucător execută mai repede traseul, cu un procentaj mai bun în aruncările la coș”
Scop: dezvoltarea vitezei de deplasare în regim de rezistență; repetarea aruncărilor la coș în regim de efort specific
Durata: 15-20 sec.
Caracterul efortului: anaerob alactacid.
· Sub coș se află un elev pe post de pasator și recuperator.Executantul primește pasa în punctul 1, execută aruncare la coș din săritură – sprint până la linia laterală din partea opusă- sprint până la punctul 2- aruncare la coș din săritură- sprint până la linia laterală în partea opusă- sprint până la punctul 3, aruncare la coș din săritură
· Grupe de 3 cu o minge. Mingea se află la jucătorul din centru, care pasează cu cei din lateral, deplasându-se conform figurii. Finalizarea se execută din alergare. Se schimbă locurile după fiecare execuție
Variantă: exercițiul se desfășoară între 2 grupe pe cele 2 jumăătți de teren. Prima grupă care reușește 6 coșuri câștigă.
· Grupe de 3 cu o minge. Profesorul pasează jucătorului central, care declanșează desfășurarea exercițiului, cu jucătorii laterali deplasându-se conform figurii. Mingea revine de fiecare dată jucătorului din centru. Înainte de aruncare se efectuează maxim 5 pase. Finalizarea se execută din alergare. După fiecare repetare, jucătorii își schimbă locul.
· Grupe de 3 cu o minge, jucătorii așezați pe culoarul central și cele laterale.În prelungirea liniei de aruncări libere, la 2 metri distanță față de linia laterală, se află 2 jaloane. Mingea pleacă de la jucătorul central B, care pasează unui jucător lateral A, revine mingea prin pasă la B care pasează jucătorului C pentru aruncare la coș. Exercițiul se reia în sensul opus cu jucătorii pe noile posturi: A pasează lui C, C pasează lui A, A pasează lui B care aruncă la coș.
HANDBAL
(ORŢĂNESCU, C., 2006. Handbal. Instruirea tehnico - tactică de bază. Editura Universitaria, Craiova, pag. 177):
Viteza se manifestă sub trei forme: viteza de reacție, viteza de execuție și viteza de repetiție.
Viteza de reacție reprezintă viteza cu care organismul uman răspunde la anumiți stimuli și care se măsoară prin timpul de reacție. Timpul de reacție este timpul scurs de la apariția stimulului și până la efectuarea răspunsului motor.
Viteza de execuție este viteza cu care se execută un act motric. Timpul scurs de la începerea și până la sfârșitul unei mișcări reprezintă viteza de execuție (prinderea mingii, pasarea mingii, aruncarea la poartă etc.)
Viteza de execuție este determinată de nivelul tehnicii, de nivelul celorlalte calități motrice în special de forță.
Viteza de repetiție este viteza de repetare a unor mișcări ciclice reprezentate de deplasarea în teren. Astfel mai poate fi numită și viteza de deplasare. Viteza de repetiție poate fi definită și ca frecvența cu care se pot repeta mișcările într-un interval de timp. Viteza de repetiție este determinată de mobilitatea proceselor nervoase, de alternanța proceselor de excitație cu cele de inhibiție. Este condiționată de tempoul și ritmul de execuție, cu cât acestea sunt mai mari, cu atât viteza este mai mare.
Exerciții:
- Schimbări bruște de direcție, din mers sau din alergare, la semnal
- Alergare cu spatele, întoarcere, alergare
- Efectuarea unor acțiuni rapide din ghemuit sau din culcat
- Ștafete: cursa perechilor, ultimii doi aleargă etc.
- Jocuri de mișcare: crabii și creveții, aleargă după minge, leapșa în doi etc
- Alergări cu accelerări pe distanțe de 15 – 30 m
- Alergări cu schimbarea consecutivă a ritmului de deplasare: 20 m alergare în tempo ¼ + 15 m alergare în tempo ¾ + 15 m alergare în tempo 2/4 + 20 m alergare în tempo 4/4 + 20 m alergare liber
- Repetarea aruncărilor la poartă și a combinațiilor tehnico-tactice în 4-6 serii
- Atac pozițional după aruncare la poartă, repliere în viteză maximă
- Contraatac executat cu viteză maximă
- În apărare jucătorii se deplasează în poziție fundamentală, la semnal, se pleacă pe faza a doua
- Pase în doi cu deplasare în viteză maximă
- Pase în trei cu schimb de locuri efectuate cu viteză maximă
VOLEI
(CROITORU, D., ŞERBAN, M., 2002. Volei în şcoală. Editura Semne, Bucureşti, pag. 90):
Viteza este o calitate motrică de bază, a cărei dezvoltare trebuie urmărită sub toate formele ei de manifestare (viteză de reacție, de execuție și de deplasare).
Suportul material al vitezei îl constituie forța. Astfel, forța musculară dezvoltată în regim de viteză, favorizează mișcările precise și rapide.
Etapele de dezvoltare ale vitezei sunt:
- însușirea corectă a mișcării în viteză mai mică
- executarea mișcării în viteză mare
- executarea mișcării în condiții neobișnuite și în viteză mare
Principalele grupe de mijloace pentru dezvoltarea vitezei sunt:
- jocurile de mișcare (ștafete, trasee combinate) și jocurile sportive
- exercițiile din atletism, în principal din alergările de viteză și sărituri
- exercițiile speccifice, cu sau fără minge
- metoda de pregătire cu repetări
În cadrul procesului de instruire se va pune accent pe dezvoltarea vitezei până la vârsta de 16 ani. Ulterior, această calitate se îmbunătățește mai greu, ceea ce nu exlude necesitatea perfecționării ei în continuare.
(CROITORU, D., ŞERBAN, M., 2002. Volei în şcoală. Editura Semne, Bucureşti, pag. 109):
Metoda cu repetări – se folosește în special în cadrul antrenamentelor tehnico-tactice. Această metodă prevede un număr mic de repetări, executate în viteză maximă, cu pauze lungi în care se introduc ușoare exerciții de relaxare, specifice și nespecifice.
Printre mijloacele utilizate se includ exercițiile de deplasare în teren, atacul și mijloacele nespecifice care cuprind exerciții axate pe îmbunătățirea vitezei în zonele slab solicitate (sprinturi scurte, starturi, sărituri pe unul sau pe ambele picioare etc.)
Dozarea efortului se realizează prin:
- creșterea numărului de repetări
- creșterea numărului de serii
Pentru un exercițiu se vor utiliza 4-12 serii a 4-8 repetări, cu o pauză de 1-3 minute între serii. Dacă obiectivul propus este dezvoltarea vitezei, se poate folosi o pauză mare de 3 minute, iar dacă se urmărește dezvoltarea c.m. combinate viteză-forță (și rezistență), pauza se va reduce la 1 minut.
(GRIGORE, G., DINȚICĂ, G., 2011. Metodica dezvoltării calităților motrice la copiii de 7 – 11 ani. Editura Discobolul, București, pag. 69):
La clasele din învățământul primar, se prevede dezvoltarea tuturor formelor de manifestare ale vitezei: viteză de reacție, de execuție și de repetiție, în relație directă cu însușirea bazelor generale ale mișcării, orientarea în spațiu, perceperea ritmului, însușirea unor deprinderi și priceperi motrice și practicarea unor jocuri de mișcare ce solicită această calitate.
Principala cale pentru dezvoltarea vitezei, este folosirea în efectuarea unor exerciții și activități, a vitezelor și eforturilor mari, în condițiile unor sarcini (încărcări) relativ mici.
a) Exerciții de dezvoltare fizică generală, executate în ritm rapid, timp de 5-10 secunde: întinderi, îndoiri, rotari etc. Dezvoltă viteza de execuție și viteza de repetiție, precum și simțul ritmului. Pe parcursul execuției se va mări treptat ritmul.
b) Exerciții din grupa acțiunilor de front și formații, efectuate la comenzi directe, comenzi date prin surprinder, comenzi inverse:
· În mod deosebit schimbările de formații
· Refacerea formației în alte zone ale spațiului de lucru
· Schimbările de direcții în deplasare
· Luarea unor poziții etc, efectuate la comenzi directe, comenzi date prin surprindere, comenzi inverse
Influiențează favorabil viteza de reacție și viteza de execuție, precum și concentrarea atenției.
c) Ștafete și jocuri de mișcare care solicită atenție și reacții prompte la diferite semnale (vizuale, sonore, tactile) dinainte stabilite sau date prin surprindere. Dezvoltă viteza de reacție, decizia, capacitatea de anticipare, viteza de repetiție.
d) Exerciții și jocuri cu mingea (aruncări, prinderi, loviri, evitări):
· Aruncări și prinderi efectuate rapid
· Loviri cu mingea și evitarea lovirii
· Prinderea mingii sau a unor obiecte aruncate în sus
· Prinderea unor mingi ricoșate din zid
· Pasarea și prinderea a două trei mingi (introduse în circuit) în diferite formații (în 2, câte 4, pe două rânduri față în față etc.)
Dezvoltă toate formele de manifestare a vitezei în condiții complexe.
e) Starturi la comenzi directe, la comenzi date prin surprindere, la semnal sonor sau vizual, din diferite poziții:
· Stând
· Culcat
· Cu fața sau cu spatele spre direcția de deplasare
· Din alergare ușoară pe loc etc.
Dezvoltă viteza de reacție și viteza de repetiție.
f) Sărituri variate cu bătaie pe unul sau ambele picioare
Dezvoltă viteza de execuție și viteza în combinație cu forța
g) Exerciții din școala alergării implicate în alergarea de viteză
· Pasul de accelerare
· Pasul lansat de viteză
· Startul de jos etc.
h) Exerciții și activități care solicită echilibrul (restabilirea echilibrului)
Dezvoltă viteza de reacție și de execuție la semnale motrice, perfecționează precizia proprioceptorilor și dezvoltă simțul ritmului.
i) Exerciții și acțiuni din jocurile sportive:
· Pase rapide în doi
· Aruncări rapide la poartă
· Lovituri de atac
· Preluări
· Marcaj
· Demarcaj
· Repliere rapidă
j) Jocuri sportive bilaterale, realizate în condiții rapide, dar cu reguli simplificate.
Detalierea unor mijloace utilizate pentru dezvoltarea vitezei:
Ø Parcurgerea unor distanțe cu viteză maximă
Ø Alergare de viteză cu tragerea partenerului de mână, apoi schimbarea locurilor
Ø Alergare în tempo variat: accelerare, alergare din inerție, accelerare, alergare din inerție
Ø Elevii, aflați în linie, de deplasează în poziția ghemuit. La semnal se ridică brusc și efectuează alergare de viteză până se aude un al doilea semnal, când trebuie să se ghemuiască din nou
Ø Joc de glezne cu accelerare progresivă până se ajunge la tempo maxim, 10, 20, 30, 40 m
Ø Alergare accelerată cu schimbarea direcției de deplasare, înainte-înapoi, la semnal vizual sau auditiv
Ø Alergare cu schimbarea ritmului conform bătăii din palme
Ø Deplasare cu spatele, la semnal întoarcere și alergare de viteză până la un anumit punct stabilit
Ø Alergare în lateral cu trecerea piciorului din spate, flexat din genunchi peste cel de dinainte
Ø Din joc de glezne, la semnal - alergare de viteză, la următorul semnal – joc de glezne
Ø Alergare în zig zag și atingerea cu mâna a unor semne desenate pe sol la o distanță de 2 m unul de celălalt
Ø Alergare cu pași adăugați în lateral și genunchii semiîndoiți
Ø Elevii așezați în linie pe un rând, sunt numerotați în grupe de câte 8 (sau alt număr, în funcție de efectivul clasei, așa încât să fie grupe egale). Profesorul dă comanda ”cerc”, ”triunghi”, ”linie” etc.; la comanda respectivă, elevii (pe grupe), trebuie să formeze cât mai repede și mai corect forma geometrică anunțată de profesor. După ce profesorul stabilește care grupă a câștigat întrecerea respectivă, clasa revine la formația inițială. Câștigă grupa desemnată de cele mai multe ori victorioasă.
Ø Pe perechi, stând față în față (la distanță de 1,5 – 2 m), fiecare elev ține un baston lateral dreapta în poziție verticală, cu un capăt sprijinit pe sol, celălalt capăt ținut cu mâna dreaptă. La semnalul profesorului se dă drumul la baston și se aleargă pentru a-l prinde pe cel al partenerului, înainte să cadă. Indicație: nu se împinge bastonul ci se încearcă păstrarea acestuia în echilibru.
Ø Elevii dispuși în formație de cerc, fiecare având un număr, profesorul sau un alt elev stă în mijlocul cercului ținând un baston în poziție verticală, cu un capăt sprijinit pe sol, celălalt capăt ținut cu mâna. Profesorul strigă un număr și în același timp eliberează bastonul. Elevul căruia îi corespunde numărul respectiv trebuie să prindă bastonul înainte ca acesta să cadă.
Ø Pe perechi stând față în față, un elev ține un baston (orizontal) de capete. Celălalt elev stă cu mâinile deasupra bastonului la 20 cm. Când dorește, primul elev dă drumul la baston, iar celălalt trebuie să îl prindă înainte ca acesta să cadă.
Execuții inițiate la semnal sonor
Gruparea și regruparea în diferite formații indicate prin surprindere
· Colectivul aliniat în coloană câte doi, profesorul aflat în fața coloanelor se deplasează, se întoarce brusc iar elevii trebuie să se alinieze foarte repede în spatele (sau în fața profesorului, în funcție de regula stabilită)
· Clasa este dispusă pe două linii față în față la o distanță de 10 m. La semnal, elevii din ambele linii, traversează terenul aliniindu-se unii în locul celorlalți; grupa care se aliniază mai repede câștigă întrecerea.
· Alergare de viteză pe 15-20 m, la semnal, din diferite poziții: stând, ghemuit, așezat încrucișat, culcat dorsal, culcat facial, stând cu spatele la direcția de deplasare.
· Alergare de viteză pe 15-20 m, la semnal, precedată de diferite sarcini: joc de glezne pe loc, genuflexiuni, sărituri cu genunchii sus.
· Alergare ușoară, la semnalul profesorului, ridicarea unui genunchi la piept (se alternează genunchiul)
· Deplasare cu spatele, la semnal întoarcere și alergare de viteză
· Elevii grupați câte doi unul în spatele celuilalt, la semnalul profesorului, primii pornesc în alergare de viteză, la al doilea semnal pornesc următorii, care încearcă să îî prindă pe primii.
· Colectivul clasei așezat pe două linii față în față, la 15-20 m, fiecare linie având elevii numerotați câte patru. La strigarea de către profesor a unui număr, elevii respectivi își schimbă locurile cu viteză maximă.
Luarea unor poziții (corpul integral sau diferite segmente) la semnal sonor stabilit diferențiat pentru fiecare poziție:
· Elevii se deplasează în coloană câte doi, fiind atenți la semnalul profesorului, la care vor reacționa astfel:
- la un sunet al fluierului, poziția ghemuit
- la două, stând pe un picior
- la bătaie din palme, sprijin pe palme și vârful picioarelor
· Alergare ușoară în jurul terenului, la semnal, întoarcere cu fața spre interiorul sălii sau al terenului și alergare de viteză până la latura opusă.
· Joc ”statuile”: elevii aleargă cât mai variat pe terenul de joc și execută diferite mișcări, fiecare după imaginația sa. La semnalul profesorului, rămân nemișcați în poziția în care au fost surprinși. După câteva secunde, timp în care profesorul stabilește cea mai frumoasă ”statuie”, jocul se reia. Câștigă elevul care execută de mai multe ori cea mai frumoasă ”statuie”.
· Alergare ușoară în jurul terenului, la un fluierat schimbarea direcției de deplasare, la două, alergare cu genunchii sus, la trei, sărituri pe un picior.
Execuții inițiate la semnal vizual
· Elevii se deplasează în coloană câte doi, urmărindu-l cu privirea pe profesor, când acesta ridică brațul drept, elevii se opresc în poziția ghemuit, când profesorul ridică brațul stâng, elevii se opresc în stând pe un picior, când profesorul ridică ambele brațe, elevii iau poziția culcat facial, sprijin pe palme și vârful picioarelor.
· Câte doi față în față la distanță de câțiva metri, unul dintre elevi are o minge, el execută o lovire a mingii în sol, pentru a ricoșa pe verticală, urmată de schimbarea locurilor elevilor și prinderea în aer a mingii ricoșate, de către partener.
· Colectivul în formație de cerc, cu două mingi ținute de elevi aflați față în față, pase intr-un sens cu scopul ca prima mige să nu fie ajunsă de a doua.
· Fiecare elev are câte o minge. Aruncarea mingii în sus, înainte ca aceasta să atingă solul, elevul aleargă câțiva pași pentru a atinge cu mâna un reper dinainte stabilit, apoi revine pentru a prinde mingea.
· Colectivul este împărțit în două echipe așezate intercalat, într-un singur cerc. La centrul cercului, căpitanii celor două echipe stau spate în spate. La semnalul profesorului, căpitanii dau pase la coechipieri în mare viteză. Când mingea pasată de o echipă reușește să o ajungă din urmă pe cealaltă, echipa respectivă a câștigat jocul.
· Câte doi față în față, unul dintre elevi ține bastonul în sprijin vertical în lateral și îi dă drumul, celălalt elev trebuie să prindă bastonul înainte ca acesta să atingă solul. Se schimbă mâna cu care se ține bastonul, precum și distanța dintre cei doi elevi.
Execuții inițiate la semnal tactil
· ”Lupta cocoșilor”- din ghemuit, stând într-un picior etc., împingeri cu palmele.
· ”Leapșa dirijată” – elevii se răspândesc pe terenul de joc, desemnându-se un prinzător, acesta anunță cu voce tare și fixează modul în care urmează să alerge atât el cât și ceilalți participanți la joc. De exemplu: deplasări prin sărituri pe ambele picioare, alergare cu genunchii întinși, sărituri ca broasca etc. Elevul care este atins cu palma de prinzător, schimbă locul cu acesta. Câștigă elevii care nu devin niciodată prinzători.
· ”Leapșa la genunchi” – pe perechi, față în față, cu genunchii flexați. Fiecare încearcă să atingă genunchii partenerului. Pentru fiecare atingere se primește câte un punct . Câștigă cel care a fost atins de mai puține ori.
· ”Leapșa pe palmă” – pe perechi față în față, despărțiți de o linie, înapoia fiecărui elev, la 7-8 m, se trasează o linie de salvare. Unul dintre jucători îl atinge cu palma pe adversar, după care fuge până la linia de salvare. Dacă înainte de a trece această linie este atins cu palma de adversar, pierde un punct; dacă nu este atins, câștigă un punct și jocul se reia de la linie. Se joacă contratimp.
· Elevii așezați în formație de cerc, la 2 m unul de celălalt. Un elev aleargă în jurul cercului și la un moment dat, îl atinge cu palma pe unul dintre elevii din cerc. Acesta aleargă în sens învers celui care l-a atins. Cel care ajunge primul la locul rămas liber câștigă. Jocul se continuă în același mod.
Ștafete
· Alergare de viteză 15 m, ocolirea unui jalon, revenire și predarea ștafetei.
· Alergare printre 4-5 obstacole așezate la 2 m unul de celălalt, ocolirea unui obiect și întoarcere pe lângă obstacole.
· Alergare cu trecere peste 5 obstacole așezate la 2-3 m distanță între ele, ocolirea unui jalon și întoarcere în alergare pe lângă obstacole.
· Alergare cu o minge în brațe, așezarea acesteaia într-o cutie, poziționată la o distanță de 20 m, întoarcere în alergare de viteză și predarea ștafetei următorului elev; acesta aleargă fără minge până la coș, o ridică și se întoarce în alergare cu mingea în brațe, predând-o următorului elev din coloană.
· Alergare în dribling cu mâna dreaptă, ocolirea unui jalon situat la 15-20 m și întoarcere în dribling cu mâna stângă.
· ”Ștafeta în pătrat”: elevii grupați în 4 colțuri ale terenului cu o minge medicinală la centru; la semnal aleargă concomitent câte unul din fiecare grupă, ocolesc celelalte 3 colțuri ale terenului, se duc la centru și ating mingea cu palma, după care se întorc la șir și predau ștafeta.
· ”Culesul cartofilor”: copiii stau în coloană câte unul în spatele unei linii, primii din fiecare echipă având 3-4 jaloane de plastic. În fața fiecărei echipe, pe o distanță de 5-8 m, se găsesc niște spații dinainte marcate cu cretă. La semnalul profesorului, primii din fiecare echipă aleargă până la primul semn unde lasă un jalon, urmează următorul semn unde lasă al doilea jalon și așa mai departe până când așează toate jaloanele, apoi se întorc după reperul de la capătul cursei și adună toate jaloanele, predându-le următorului. Câștigă jocul echipa care termină prima de parcurs traseul. Distanța dintre spațiile de ”plantare” a jaloanelor este de circa 2 m. Jocul poate fi repetat de 2-3 ori.
· ”Cursa cu cercul”: copiii stau în coloană câte unul în spatele unei linii, primii având cîte un cerc în mână. La semnal, primii din fiecare echipă, pornesc în alergare, conducând cercul cu mâna până la un jalon pe care il ocolesc, iar la întoarcere vor conduce cercul cu cealaltă mână. Se predă cercul următorului elev. Câștigă echipa care termină prima de parcurs traseul.
· ”Ștafetă folosind driblingul”: jucătorii dispuși pe 2-3-4 șiruri, în funcție de efectivul clasei, față în față la distanță de 20-30 m. Jucătorii din față pleacă în dribling spre șirurile din partea opusă, iar de la jalon pasează mingea primilor jucători de la șirurile din partea opusă, care continuă jocul. Jocul continuă până când fiecare jucător a condus mingea. Câștigă echipa care execută mai repede și mai corect.
· ”Cărăușul”: elevii așezați în coloane câte unul, înapoia unei linii trasate cu creta pe sol. În fața fiecărei coloane, la distanța de 10-15 m, se găsește un elev din grupa respectivă. La semnalul de începere a jocului, acest elev aleargă la șir, îl ia de mână pe primul din grupă și aleargă la locul de unde a plecat; odată ajunși, primul elev care fugice la șir, rămâne pe loc, iar celălalt se înapoiază la echipa sa și îl aduce pe al doilea din șir și tot așa până când este transportată toată echipa. Câștigă cei care au terminat primii.
· ”Buchețelele”: elevii aleargă de voie prin sală (sau pe teren). Când profesorul strigă un număr, elevii se grupează conferm numărului respectiv (ex: profesorul spune 3, elevii se grupează câte 3). În urma grupării, elevul sau elevii care nu reuțesc să se alăture unui grup, vor ieșii din joc sau vor efectua anumite sarcini dinainte stabilite.
· ”Cine ajunge primul”: jucătorii sunt așezați în formație de cerc la distanță de 2 m unul de celălalt, un jucător aleargă în jurul cercului și la un moment dat, îl atinge cu mâna pe unul dintre colegi; cel atins iese din cerc și aleargă în sens invers. Cine ajunge primul la locul rămas liber câștigă, iar celălalt continuă jocul în același mod (ocupând locul rămas liber).
· ”Cursa pe numere în stea”: elevii se așează pe grupe în coloană câte unul, sub formă de stea și se numerotează. Profesorul strigă un număr, elevii cu numărul respectiv ies din grupă și aleargă o dată în jurul cercului, revenind la locul lor. Cel care a venit primul la loc, câștigă un punct pentru echipa sa. La sfârșitul jocului învinge echipa care acumulează mai multe puncte.
· ”Prinde bastonul”: elevii sunt așezați în cercuri mici și numerotați. În centrul fiecărui cerc, un elev ține cu mâna de capătul superior un baston așezat vertical pe sol. Acesta strigă un număr, lasă bastonul și aleargă către cerc. Cel strigat trebuie să alerge repede și să prindă bastonul înainte ca acesta să cadă pe sol. Câștigă cel care nu scapă bastonul pe sol niciodată pe parcursul jocului.
· ”Colțurile colorate”: profesorul stabilește culoarea fiecărui colț din sală (sau teren), de exemplu: alb, roșu, negru, verde. Când profesorul strigă o anumită culoare, toți elevii trebuie să alerge cât mai repede la colțul căreia îi corespunde culoarea respectivă. Elevul care ajunge ultimul execută o anumită sarcină stabilită de profesor înainte de începerea jocului (de preferat ca sarcinile să fie hazlii)
Variantă de execuție: se schimbă culorile colțurilor cu denumirea unor țări, continente, animale
· ”Atenție la fluier”: componenții echipelor stau în coloană câte unul. Conducătorul jocului stabilește că, la un semnal cu fluierul, copiii să execute două genoflexiuni, la două semnale, toți trebuie să mențină poziția drepți, iar la trei semnale să execute 4 sărituri pe loc. Elevii care greșesc sunt eliminați din joc. Jocul se desfășoară rapid, iar ordinea semnalelor trebuie să îi surprindă pe copii.
· ”Imitarea mișcării partenerului”: câte doi față în față, un elev execută anumite mișcări, iar partenerul său încearcă să îl imite.
· ”Ferește coarda”: un elev se învărtește cu o coardă pe care o ține de un capăt. Ceilalți elevi trebuie să sară peste coardă. Cel care este atins de coardă iese din joc.
· ”Vânătoarea cu obstacole”: elevii se răspândesc pe un teren asemănător celui de volei. Jucătorii (cu excepția a 2-3), își desenează cu creta pe sol un cerc mic pe care nu au voie să îl părăsească și pasează între ei o minge, căutând să îi lovească pe cei 2 sau 3 elevi care circulă între ei. După câteva minute, se schimbă jucătorii. Câștigă cei care nu sunt loviți sau care au mai puține lovituri.
· ”Mingea obligă”: jocul se desfășoară pe un teren limitat, sub formă de ”leapșa”. Un elev are o minge (urmăritul), iar alt elev il urmărește să il atingă cu mâna. Pentru a scăpa de urmărire, cel cu mingea o pasează altuia, care este obligat să o primească, devenind urmărit. Dacă elevul cu minge a fost atins, acesta ia locul celui care trebuie să își prindă colegii. După însușirea corectă a regulilor jocului, se pot utiliza 2-3 mingi.
· ”Bate din palme”: elevii formează un cerc în centrul căruia se află conducătorul jocului. Acesta pasează mingea la întâmplare, iar cel care o primește este obligat să bată din palme, înainte de a o prinde. Dacă nu bate din palme, sau scapă mingea este eliminat. Câștigă cel care rămâne ultimul în joc.
· ”Găsește-ți cuibul”: pe suprafața terenului de joc se desenează diferite cercuri mici, cu 5-6 mai puține decât numărul elevilor. Copiii aleargă pe terenul de joc iar la semnalul profesorului, ei caută să se așeze cu tălpile într-un cerculeț. Cei care nu au reușit vor fi penalizați. După mai multe repetări, vor fi desemnați câștigători elevii care nu au nici o penalizare. Pentru a diversifica jocul, profesorul poate folosi alte comenzi: deplasarea să se facă prin săritură pe două picioare sau pe un picior, cu mâinile la spate, cu ochii închiși etc.
· ”Găsește-ți casa”: elevii, împărțiți în grupe egale (aproximativ 6), formează mai multe cercuri, fiecare având în centru câte un obiect diferit (minge medicinală, de volei, de baschet, de fotbal, un fanion etc.). La semnalul profesorului, elevii se prind de mâini și se învârtesc în jurul obiectului. La următorul semnal, elevii își dau drumul la mâini și aleargă spre exterior 3 pași, după care iau poziția ghemuit, cu spatele la obiect și cu ochii închiși. În acest timp, profesorul, ajutat de încă 2-3 elevi, schimbă locul obiectelor. La comanda ”găsește-ți casa”, elevii trebuie să se grupeze cât mai rapid în jurul obiectului propriu. Câștigă elevii care se grupează cel mai repede.
· ”Caută perechea”: elevii sunt dispuși în grupe de câte 5-7 (număr impar), în formație de cerc. La primul semnal al profesorului, elevii, ținându-se de mâini încep să se învârtească. La următorul semnal își dau drumul la mâini și se îmbrățișează câte doi. De fiecare dată un elev rămâne fără pereche și va trebui să îndeplinească o sarcină stabilită de profesor.
· ”Podul”: elevii, pe perechi față în față, cu brațele ridicate, de palme apucat, așezați pe două coloane. La semnalul profesorului, ultimele perechi din fiecare coloană aleargă, ținându-se de mâini prin tunelul format de coechipieri, până ajung în față, unde i-au și ele aceeași poziție. Câștigă echipa care revine mai repede cu toate perechile în formația inițială.
· ”Urmează căpitanul”: elevii împărțiți în 2-3 echipe, în formație de cerc. Fiecare echipă are un căpitan în centrul cercului. Căpitanul aleargă în jurul cercului și atinge din când în când un jucător care trebuie să îl urmeze pe căpitan. După ce căpitanul a adunat câțiva jucători după el, profesorul strigă ”gata”. În acest moment, fiecare jucător caută să găsească cât mai repede un loc rămas liber pe circumferința cercului. Elevul care nu reușește să găsească un loc liber, devine căpitan și jocul se reia. Câștigă elevii care nu au fost niciodată căpitani.
· ”Zi și noapte”: efectivul clasei este împărțit în două echipe egale ca număr, dispuse în linie pe un rând, înapoia liniilor care delimitează ”locul de salvare”. O echipă primește numele ”zi”,cealaltă echipă, ”noapte”. La comanda profesorului, ambele echipe pornesc în alergare ușoară, una spre cealaltă. La un moment dat, profesorul strigă numele unei echipe, de exemplu ”noapte”!. Componenții echipei strigate, aleargă înapoi spre ”locul de salvare”, fiind urmăriți de cealaltă echipă, ”zi”. Elevii care sunt prinși sau atinși de componenții echipei adverse, sunt luați ”ostatici” și trec de partea echipei respective. Când jumătate din efectivul unei echipe a trecut de partea celeilalte echipe, jocul se întrerupe și este declarată câștigătoare echipa care are cei mai mulți jucători.
· ”Labirintul”: copiii așezați în coloană de gimnastică, pe 4-5 rânduri, se țin de mâini, formând culoarele ”labirintului”. Doi copii sunt plasați în părțile laterale ale coloanei. La semnalul profesorului, unul dintre elevi, aleargă după celălalt, încercând să îl prindă pri aceste culoare. Când ”urmăritorul” se apropie mult de cel urmărit, profesorul dă semnalul de întoarcere la dreapta sau la stânga, iar copiii care formează labirintul își dau drumul la mâini și se întorc corespunzător comenzii, apucându-se din nou de mâini, pentru a forma culoarele labirintului. Prin aceste întoarceri se interpun lanțurile de brațe dintre urmăritor și urmărit, care nu au voie să treacă pe sub ele. Dacă urmăritorul reușește să îl prindă pe cel urmărit, rolurile se schimbă și jocul reîncepe. În caz contrar, jocul continuă în aceeași formație sau se pot schimba cei doi elevi cu alții.
· ”Fuga prin tunel”: elevii sunt așezați în formație de cerc, câte doi, față în față, ținându-se de mâini, cu brațele întinse înainte-sus formând un tunel. Un copil, fără pereche, rămâne în afara cercului. La semnalul de începere a jocului, copilul care nu are pereche, aleargă în jurul cercului și lovește cu mâna o pereche. Aceștia trebuie să alerge, unul într-o parte, altul în partea opusă, pe sub tunel, în timp ce jucătorul fără pereche le-a ocupat locul celor care aleargă. Elevul care ajunge primul la locul inițial face pereche cu jucătorul care i-a atins, iar celălalt continuă jocul.
· ”Mănușa”: elevii sunt împărțiți în două echipe, așezați față în față, la distanța de 8-10 metri una de cealaltă. Înaintea fiecărei echipe se trasează o linie pe sol. La mijlocul terenului se așează o ”mănușă” pe sol. Fiecărui jucător (din fiecare echipă) îi corespunde un număr. Profesorul strigă un anumit număr. Elevii din cele două echipe, cu numărul respectiv, se apropie de centrul terenului și încearcă să ia ”mănușa”, fără să fie atins sau prins de adversar. Dacă trece linia care delimitează terenul echipei lui, fără să fie atins de urmăritor, câștigă un punct pentru echipa lui. Jocul continuă în același fel până ce toți elevii efectuează alergarea. Echipa care are mai multe puncte, este declarată câștigătoare.
· ”Iepurele fără vizuină”: copiii sunt răspândiți pe tot terenul, câte 2, ținându-se de mâini. Profesorul alege un ”iepure” și un ”lup”, pe care îi așează în colțuri opuse. ”Lupul” aleargă după ”iepure”, iar acesta se strecoară în mijlocul unei perechi, prinzând un copil de mâini. Perechea acestuia este obligată să fugă și să se așeze în mijlocul altei perechi. Dacă ”lupul” prinde un ”iepuraș”, acesta devine ”lup” și jocul continuă.
· ”Rațele și vânătorii”: se aleg patru vânători care stau față în față, doi câte doi, la o distanță de 10-15 m. Ceilalți elevi stau la mijloc și încearcă să se ferească de minge, pentru a nu fi loviți de vânători. Cel lovit de minge iese din joc sau devine el vânător. Dacă un jucător reușește să prindă mingea, fără să o scape, el câștigă o viață. Pentru a îngreuna jocul, se mai poate introduce o minge.
· ”Vânătoarea de iepuri”: pe marginea terenului sunt plasați 6 jucători (vânători), 3 pe o latură, 3 pe cealaltă latură, față în față. Ceilalți jucători (iepurii), trebuie să traverseze terenul în fugă, fără a fi loviți de vânători. Câștigă jucătorul care reușește să treacă fără să fie atins.
· ”Mingea călătoare”: colectivul este dispus pe două rânduri față în față, cu interval de un braț între jucători. Distanța dintre cele două rânduri va fi de 3 m. La semnal. Primul jucător va preda mingea jucătorului din dreapta sa. Mingea va fi transmisă în continuare spre dreapta, din om în om până când ajunge la ultimul jucător. Jocul se poate opri aici și câștigă echipa care termină prima de transmis mingea, sau poate continua, ultimul jucător, după ce a primit mingea, aleargă prin spatele formației și se așează în poziția de prim jucător din stânga. În acest caz, jocul continuă până când un jucător greșește (scapă mingea) sau o echipă are avans de un tur față de ceilalți.
· ”Scapă de minge”: colectivul formează un cerc cu distanța de 2-3 m distanță între elevi. La semnal, ei încep să paseze mingile (2-3) la colegii din partea stângă. Elevul la care o minge o ajunge pe cealaltă, primește o pedeapsă simbolică sau iese din joc.
· ”Lupta pentru ținerea mingii”: se împarte clasa în două echipe care se împrăștie pe tot terenul. Una dintre echipe începe să paseze mingea, iar cealaltă încearcă să recupereze migea. Cei care pasează au voie să facă trei pași cu mingea, trei driblinguri, sau pasează de pe loc. Câștigă echipa care reușește cele mai multe pase fără a pierde mingea.
· ”Vânătoarea”: se aleg trei vânători, iar restul colectivului se împrăștie pe tot terenul. Cei trei trebuie să lovească cu mingea cât mai mulți jucători. Ei au voie să paseze și să facă maxim 3 pași cu mingea. Jucătorii atinși de minge ies din joc. Se pot folosi două mingi și patru vânători.
· ”Mingea roșie și mingea galbenă”: jucătorii sunt așezați în formație de cerc, în stând depărtat cu mâinile înainte. Copiii vor număra din doi în doi. Primul copil primește mingea roșie, iar cel de lângă el pe cea galbenă. Numerele 1 formează o echipă, iar numerele 2 o altă echipă. La comandă, mingea roșie este transmisă spre dreapta din doi în doi, iar mingea galbenă spre stânga din doi în doi. Câștigă echipa a carei minge a ajuns prima la copilul de unde a plecat.
· ”Ștafetă cu mingea la picior”:
a) ștafeta se desfășoară cu 2-3-4 echipe. În funcție de efectiv. La semnal, primii jucători din fiecare echipă aleargă la mingea situată la 2 m în fața echipei, preiau, conduc mingea, ocolesc un jalon aflat la o distanță prestabilită, conduc mingea înapoi și predau ștafeta următorului jucător. Câștigă echipa care termină prima corect.
b) Identic ca varianta a) doar că de la capătul traseului mingea se pasează următorului coleg, apoi prin alergare se trece la coada șirului.
· ”Vânătoarea de cerbi”: se trasează un cerc cu diametrul de 8-12 m, iar clasa se împarte în două sau patru echipe, în funcție de efectiv. Una dintre echipe se plasează în cerc (cerbii), iar cealaltă în jurul lui (vânătorii). Vânătorii pasează de la unul la altul și la momentul prielnic, încearcă să lovească un cerb, cel mai rău plasat. După 3-5 minute se schimbă rolurile. Câștigă echipa care vânează cei mai mulți cerbi.
· ”Șoarecele și pisica”: jucătorii formează un cerc cu fața spre interior și se apucă de mâini. Cercul are 1-2 porți (acolo se lasă o trecere, nefiind prinși de mâini). În cerc se află un jucător care este ”șoarecele”, iar în afară altul, ”pisica”. Pisica încearcă să prindă șoarecele. Jucătorii din cerc ușurează fuga ”șoarecelui”, permițându-i intrarea sau ieșirea din cerc prin ridicarea brațelor. ”Pisica” poate intra sau ieși din cerc numai folosind cele două porți existente. Dacă ”pisica” a prins ”șoarecele”, altă pereche începe jocul. Dacă un timp de 1-2 minute, pisica nu reușește să prindă șoarecele, conducătorul jocului poate schimba rolurile celor care aleargă, sau poate numi altă pereche.
· ”Toți deodată”: jucătorii pe mai multe grupe, în formație de șir, având câte un obstacol în față, la 7-8 m distanță. La semnal, grupele cu toți componenții deodată, aleargă, ocolesc obstacolul și revin pe vechiul loc. Grupa care se aliniază mai repede câștigă întrecerea.
Variante: se pot așeza pe traseu mai multe obstacole pentru a fi ocolite (alergare șerpuită).
· ”Numerele aleargă”: elevii, numerotați câte doi, sunt așezați pe o linie, cu fața la profesor; la un semnal, ambii execută alergare de viteză, până la un reper dinainte stabilit, apoi continuă alergarea numai cei care poartă numărul strigat de profesor, iar ceilalți rămân pe loc câteva secunde, după care, la semnalul profesorului aleargă și ei, căutând să îi prindă din urmă pe ceilalți. Când reușește să își prindă din urmă partenerul, câștigă un punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu