1. Vârsta antepubertară (şcolară mică-clasele I-V; 6-11 ani);
2. Vârsta pubertară (şcolară mijlocie-clasele V-IX; 11-14 ani);
3. Vârsta postpubertară (şcolară mare-clasele IX-XII; 14-18; are 3 subetape: preadolescenţa (14-16 ani), adolescenţa (16-18 ani), adolescenţa prelungită (18-25 ani)
² VÂrsta antepubertară (şcolară mică-clasele I-V; 6-11 ani);
l Particularităţi morfologice (somatice):
-Procesul creşterii cunoaşte o scădere a ritmului la debutul şcolarităţii mici, el intensificându-se la sfârşitul ciclului primar
- Din punct de vedere al greutăţii corporale, se înregistrează o creştere de aproximativ 10kg., copilul de 10 ani având o greutate aproximativă de 30 kg
-Din punct de vedere al înălţimii, creşterea este de aproximativ 20 cm, copilul de 10 ani având o înălţime de 130 – 132 cm. Pană la 10 ani, diferentele intre sexe nu sunt mari.
-La fete incepe o accelerare a cresterii datorită aparitiei pubertătii, se inregistrează dezvoltarea intregului organism, accentuanduse in acelasi timp diferentele de sex ; cresterea membrelor inferioare se opreste inainte de pubertate, deci trunchiul devine mai lung.
-La băieti cresterea membrelor inferioare continuă pană la 15 ani, trunchiul devenind mai scurt. Membrele inferioare cresc mult la 12 ani.
- creste rezistenta si duritatea oaselor, ceea ce va conduce la cresterea rezistentei la tractiune, presiune si răsucire.
- La inceputul perioadei (6-7 ani) ritmul de crestere este mai rapid , ulterior (8-11 ani) acesta se incetineste mai ales in sfera somatica (cresterea taliei).
- se înregistrează creşterea masei musculare generale.
- Pe fondul general al dezvoltării somatice a organismului din această perioadă, poziţiile greşite din băncile şcolii sau ghiozdanele prea grele şi poziţionate incorect, pot determina deformări ale sistemului osos, mai ales la nivelul coloanei vertebrale.
l Particularităţi funcţionale:
Aparatul cardio-vascular:
Aparatul cardio-vascular - cordul reacționează puternic, dar neeconomic la efort, irigatia coronariana este bogata;
- mecanismele de reglare sunt inca slabe pana la 7 ani , fiind mai adecvate la solicitarile usoare .
Aparatul respirator:
-Toracele devine asemanator cu cel al adultului ca forma, nu insa si ca dimensiuni ;
- diametrul transversal si cel anteroposterior sunt mai mari ca la adult.
- Coastele iau o directie descendenta, nemaifiind atat de orizontalizate.
-Plamanii incep sa se asemene ca structura cu plamanii de adult inca de la 7 ani, dar volumul este mic ; datorita acestui fapt , capacitatea de efort creste , insa fara prea multa eficienta .
-Muschii respiratori accesorii (abdominali, marele dintat, scalenii, pectoralii , sternocleidomastoidienii) , insuficient dezvoltati, nu pot asigura marirea corespunzatoare a volumului toracelui in efort, amplitudinea miscarilor respiratorii fiind din aceasta cauza relativ mica .
-Capacitatea de efort creste, insă este departe de a atinge valorile maxime
Sistem nervos:
- Activitatea S.N.C. se perfectionează. Creierul este aproape ca la adult ca greutate, insa din punct de vedere functional dezvoltarea nu este completa ; aria motrica corticala se apropie de maturatie fiind complet dezvoltata abia la 13-14 ani. In aceasta perioada fenomenul cel mai izbitor este lipsa echilibrului dintre procesele corticale fundamentale, remarcandu-se o predominanta a excitatiei . -Inhibitia de diferentiere este slab dezvoltata si ingreuiaza fixarea corticala a elementelor nou receptionate .
Aparatul endocrin:
-este perioada în care predomină acţiunea unor glande ca: timusul şi tiroida; epifiza şi hipofiza;
l Particularităţi psihice:
· Pe plan intelectual:
-Memoria, mult solicitată în activitatea de joc, sub formele sale predominante la această vârstă: cea mecanică şi cea involuntară;
· Pe plan senzorial:
- simţul tactil pierde teren în favoarea celui auditiv şi vizual; se realizează o colaborare între tactil şi vizual;
- sub aspect auditiv, se perfecţionează auzul fonematic, muzical şi abilitatea de a recunoaşte şi repera obiecte după sunetul pe care îl emit;
- solicitările intense realizate pe baza jocului generează achiziţii sub raport perceptiv; percepţia are câteva note distincte: are încărcătură afectivă, reflectă mai uşor culoarea şi forma decât volumul, apar greutăţi în recepţionarea relaţiei dintre parte şi întreg, apar achiziţii noi în percepţia spaţiului şi timpului;
- în domeniul reprezentărilor se produc modificări calitative;
l COMPORTAMENTUL motric:
-Masa musculară se dezvoltă relativ lent, tonusul muscular are valori mai reduse, ceea ce favorizează efectuarea unor mişcări cu amplitudine în diverse articulaţii.
- Forţa musculară este relativ redusă, iar menţinerea echilibrului necesita un efort suplimentar
-Motricitatea este debordantă, capacitatea de învăţare motrică - remarcabilă, dar posibilităţile de fixare a mişcărilor noi sunt reduse. Doar repetarea sistematică integrează si stabilizează structura nouă în repertoriul motric al copilului.
-Alergarea are un aspect apropiat de cel optim; odată cu creşterea şi cu îmbunătăţirea repartiţiei de forţe, deplasarea verticală a centrului general de greutate creşte, ceea ce corespunde unei mai mari extensii a piciorului de impulsie.
-La începutul perioadei (7 ani), copilul are dificultăţi de plasare în spaţiu în raport de traiectoria mingii.
-La 9-11 ani deplasările la minge sunt mai sigure şi se caracterizează prin menţinerea stabilităţii posturale verticale.
Săritura în lungime
- la 7 ani se manifestă tendinţa de modificare a ritmului, insuficient structurată însă.
- la 9 ani copilul începe să conştientizeze necesitatea ruperilor de ritm, variind accelerarea cu decelarea.
- la 11 ani, se atinge o formă eficienta, în sensul realizării unei curse uniform accelerate şi anticipării reglării fuleului înainte de prag (din timp şi în mod precis).
- Coordonarea ochi-mână permite controlul şi perfecţionarea gesturilor
-Aprecierea corectă a poziţiei segmentelor şi corpului în spaţiu
-Este prezentă orientarea spaţio- temporală în coordonarea mişcărilor
-Asimetria funcţională este moderată ca intensitate
u Aplicatii practice:
Se insistă asupra unei tinute corecte, insusirea unui ritm corect al miscării;
- se recomandă atentie la dezvoltarea musculaturii extensoare a spatelui si gatului.
- rezistenta la efort static este mică; efortul dinamic este favorizat de gradul mai mare al fortei;
- eforturile de forTă si de rezistenTă nu sunt recomandate.
² Vârsta pubertară (şcolară mijlocie-clasele V-IX; 11-14 ani)
l Particularităţi morfologice (somatice):
- ritm accentuat al dezvoltării somatice (în special între 12-14 ani)
- – datorită acceleraţiei, are loc o creştere în înălţime, creşterea se semnalizează mai ales la nivelul membrelor inferioare apoi la cele superioare (anvergura depăsind cu 2- 4cm inăltimea), apărând uneori dizarmonii;
- trunchiul este lung, toracele îngust, abdomenul supt;
- datorită instalării mai rapide a pubertăţii la fete ,acestea au valori superioare ale creşterii în înălţime şi greutate;
- sistemul articular este slab;
- ca aspect puberul are o alură caricaturală;
l Particularităţi funcţionale:
Aparatul cardio-vascular:
- între 13-14 ani, aparatul cardio-vascular se dezvoltă în ritm accelerat;
- vasele sanguine cresc în diametre;
- inima creşte în volum şi greutate;
- totuşi întregul sistem manifestă disponibilităţi reduse şi o mare labilitate;
- circulaţia periferică este încă imperfectă;
- sunt frecvente stările de oboseală, rezistenţă scăzută la effort, palpitaţii;
- F.C.- la 13 ani ajunge la 82 pul./min –B. ; 88 pul./min.-F.
- T.A. este mică 90-100/40-50, în efort 150-160;
Aparatul respirator:
- organele din cutia toracică sunt puţin dezvoltate, ceea ce creează dificultăţi în adaptarea la efort;
- căile respiratorii cresc în lungime şi diametre, asigurând un debit de aer relativ mare;
- plămânii cresc în greutate şi volum după 12 ani, ritmul cel mai accelerat fiind în jurul vârstei de 14 ani;
- între12-16 ani creşte debitul pulmonar cu 50%, creşte diametrul alveolelor şi sporeşte elasticitatea paeretelui pulmonar;
- la 12 ani capacitatea vitală(CV) este de 2000 cm3, iar la 15 ani ajunge la 3000 cm3;
- F.R. scade la 20res/min.- la 13 ani iar la 15 ani-la 18 res/min.;
Sistem nervos:
- volumul creierului creşte puţin, se adâncesc circumvoluţiunile, se înmulţesc fibrele de asociaţie sporind conexiunile dintre diferite zone;
- celulele corticale se diferenţiază şi se perfecţionează;
- se remarcă marea plasticitate a S.N.C-sub raport funcţional;
- predomină excitaţia asupra inhibiţiei şi iradierea asupra concentrării;
Aparatul endocrin:
- fenomenul principal este intrarea în acţiune a glandelor endocrine;
- apare diferenţierea dintre sexe – accentuarea caracteristicilor sexuale;
l Particularităţi psihice:
- întreaga activitate nervoasă superioară şi psihică se dezvoltă rapid;
- asistăm la o scădere a pragurilor senzoriale şi producerea unei erotizări a tuturor simţurilor;
- individul are o capacitate suplimentară în a percepe culorile, se dezvoltă spiritul de observaţie, persistă încă iluziile perceptive;
- se stabilizează câmpul vizual şi cromatic;
- procesele gândirii: analiza, sinteza, generalizarea, sistematizarea, abstractizarea, se perfecţionează, asigurând rezolvarea unor situaţii problematice;
- memoria devine logică; -observaţia devine selectivă; - voinţa se dezvoltă şi astfel răzbeşte cu mai multă uşurinţă greutăţile;
- se formează convingeri, se elaborează idei, concepţii personale despre lume şi viaţă;
- este vârsta la care se recurge încă la modele, care sunt idealizate;
l COMPORTAMENTUL motric:
- datorită plasticităţii scoarţei cerebrale şi a mobilităţii proceselor nervoase superioare: excitaţia şi inhibiţia, este posibilă dezvoltarea/educarea unor aptitudini motrice:- V.-la 12 ani- fete; la 13 ani- la băieţi;
- datorită dezvoltării aparatului locomotor se dezvoltă şi indemanarea.- pubertatea fiind vârsta îndemânării;
- la vârsta de 12-13 ani, simţul orientării în spaţiu se apropie de cel al adultului;
- la 12-13 ani, fete şi 13-14 ani, băieţi, scade nivelul mobilităţii;
- prin îmbunătăţirea calităţii muşchilor, creşte şi forţa în regim de viteză(detenta, puterea);se măreşte şi capacitatea de efort static, moderat la băieţi;
- capacitatea de rezistenţă este scăzută şi trebuie luate măsuri pentru îmbunătăţirea ei; se va acţiona asupra R în regim de F.; R. în regim de V.;
- la această vârstă, băieţii preferă exerciţiile de forţă, fetele preferă exerciţiile expresive, executate pe muzică;
- din punct de vedere al deprinderilor motrice: -alergarea, cea mai des folosită, volumul ei scăzând odată cu înaintarea în vârstă; -aruncarea, mai accesibilă băieţilor, mai ales azvârlire, fetele folosind împingerea; -săritura are bătaia puternică dar zborul redus;
- Această etapă este favorabilă învăţării majorităţii deprinderilor motrice specifice ramurilor şi probelor sportive, precum şi pentru optimizarea indicilor calităţilor motrice.
u Aplicatii practice
- la această varstă este suficient dezvoltat substratul nervos si locomotor necesar invătării motrice complexe si se pot efectua eforturi de viteză pe distante scurte, săriturile, aruncările cu materiale sportive corespunzătoare, jocurile sportive, alternate cu pauze de odihnă mai lungi
- În privinţa aruncărilor, acestea sunt accesibile în mod deosebit băieţilor care spre sfârşitul ciclului gimnazial deprind bine mişcarea de azvârlire, în timp ce fetele efectuează mai bine prin împingere.
-Săriturile nu se execută cu eficienţă corespunzătoare, bătaia este puternică, zborul nefiind pe măsura acesteia. Se impune astfel lucru pentru dezvoltarea detentei la membrele inferioare, necesară la săriturilor în lungime, înălţime, pe aparate şi peste aparate. Important în efectuarea lor este coordonarea dintre mişcările segmentelor corpului, precum şi pentru învăţarea aterizărilor elastice.
La acest ciclu de învăţământ există mari disponibilităţi în ceea ce priveşte însuşirea unor procedee specifice ramurilor de sport şi mai ales jocurilor sportive. Deci, învăţarea rapidă a unor ramuri de sport constituie o sarcină prioritară a educaţiei fizice.
- sunt indicate exercitiile fizice cu structuri diferite ale miscării si cu caracter variat al efortului neuromuscular.
² Vârsta postpubertară (şcolară mare-clasele IX-XII; 14-18).
l Particularităţi morfologice (somatice):
-Oasele îsi continua cresterea în lungime si în aceasta perioada, dar cu un ritm lent, în special spre sfârsitul ei. În schimb, procesul de îngrosare, mai ales pe seama compactei, este foarte intens în perioada postpubertara.
-Mobilitatea pasiva si activa a segmentelor coloanei vertebrale atinge valorile maxime la începutul perioadei postpubertare dupa care se stabilizeaza sau se reduce.
-Dezvoltarea cutiei toracice în întregime este în strânsa corelatie cu dezvoltarea plamânilor, a ficatului si cu adoptarea pozitiilor de stând si sezând.
- oasele si-au dobândit forma si dimensiunile lor definitive la sfârsitul perioadei scolare, postpubertare, urmând ca sudarea centrilor de osificare primari cu cei secundari sa aiba loc mai târziu, între 20-25 de ani.
-Talia creste în special datorita dezvoltarii mai accentuate a trunchiului.
- Între 16-18 ani creste în medie doar 1-2 cm pe an, fata de etapa pubertara, când se înregistreaza 4-6 cm pe an.
l Particularităţi funcţionale:
Aparatul cardio-vascular:
- Aparatul cardiovascular isi accelereaza vascularizarea.
- Volumul si greutatea miocardului cresc , mai ales cordul stang.
- Arterele si venele mari ating aproape dimensiunile de la adult
- Creste economia functiilor de efort si adaptarea la efort.
- Frecventa cardiaca si tensiunea arteriala la elevii de vârsta postpubertara prezinta valori apropiate de cele ale adultilor.
în clasa a X-a, valorile sunt:
FC repaus - 70 batai/min.
TA - 96/54
în clasa a XII - a, valorile sunt:
FC repaus - 64 batai/min.
TA - 102/58
Aparatul respirator:
-Aparatul respirator , morfologic , se apropie de situatia de la adult dar functional este inca departe si isi continua dezvoltarea.
-In aceasta perioada se constata dezvoltarea laringelui precum si sporirea numarului de fibre elastice pulmonare.
-frecventa respiratorie scade, in timp ce amplitudinea miscarilor respiratorii creste, capacitatea vitala
sporeste, consumul maxim de oxigen creste considerabil (Frecventa respiratorie are valori de 20-22 la fete si 18-20 la baieti)
Sistem nervos:
- SNC si analizatorii în perioada postpubertara se prezinta atât morfologic cât si functional, la un nivel apropiat de cel al adultilor. Echilibrul între excitatia si inhibitia corticala este mult îmbunatatit, ceea ce favorizeaza formarea si pastrarea timp îndelungat a legaturilor temporare necesare formarii deprinderilor de miscare.
-Mobilitatea functionala crescuta a proceselor nervoase fundamentale favorizeaza dezvoltarea vitezei si a îndemânarii, în timp ce plasticitatea corticala ridicata asigura o mare capacitate de imprimare e noilor engrame. Totusi, atât SNC, cât mai ales analizatorii, sunt mai putin rezistenti la excitatii prelungite si prea intense, oboseala centrala si periferica instalându-se mai usor la elevii de vârsta postpubertara, în comparatie cu adultii.
l Particularităţi psihice:
- adolescenta realizeaza în limitele sale definitorii profilul personalitatii umane, fiind perioada încheierii studiilor de baza si începutul calificarii profesionale, în etapa tineretii se realizeaza integrarea profesionala si sociala a individului.
-Tineretul a fost întotdeauna generatia receptiva la nou, preocupata de propria situatie si devenire.
l COMPORTAMENTUL motric:
-Din punct de vedere motric, " vârsta scolara mare " este propice unei cresteri logice a capacitatii de a se executa sarcini motrice cu indici crescuti ai calitatilor motrice. Baietii au disponibilitati mai mari.
- În privinta vitezei, se limiteaza suportul fiziologic al dezvoltarii vitezei de baza (a vitezei pure), obtinându-se, totusi, o usoara crestere a indicilor acesteia.
-Se constata o îmbunatatire simtitoare a capacitatilor de coordonare, în consecinta, cresterea nivelului de îndemânare.
-Pâna la 17 ani nu sunt diferente în privinta îndemânarii între baieti si fete, dupa aceasta vârsta fetele devenind mai îndemânatice. Apare posibilitatea limitarii mai precise a efortului pe anumite segmente si grupe musculare, pe baza inhibitiei de diferentiere, mult îmbunatatita la aceasta vârsta.
-Mobilitatea articulara scade, mai pregnant la baieti.
-Eforturile de rezistenta sunt foarte bine raportate acum, indicii ei fiind mai buni la baieti decât la fete.
-Forta, pe baza hipertrofiei musculare (mai accentuata la baieti), poate fi dezvoltata sub toate formele sale de manifestare.
u Aplicatii practice
- Se pune accent pe viteza de repetitie, de executie si de deplasare. Este favorizata, în ultima parte a perioadei, si dezvoltarea vitezei în regim de rezistenta, prin alergari pe 200-400 m.
-La vârsta postpubertară efortul în lecția de educație fizică se poate realiza prin: exerciții de viteză; exerciții de rezistență si forță (efortul să fie corespunzător dozat ) care sunt folosite în funcție de nivelul de dezvoltare morfologică si capacitatea motrică reală a subiecților; folosirea unor intervale de refacere mai mari pentru odihnă între eforturi si limitarea încordărilor mari si repetate (contracții izometrice funcționale
BIBLIOGRAFIA SELECTATĂ
1. Dragnea, A.,(coord.), (2002), Teoria educației fizice și sportului, Editura FEST, București.
2. Dragnea, A.,(coord.), (2006), Educație fizică și sport – teorie și didactică, Editura FEST, București.
3. Dragnea, A., Bota, A., (1999), Teoria Activităților Motrice, Editura Didactică și Pedagogică, București.
4. Epuran, M., Stănescu, M., (2013), Învățarea motrică – aplicații în activități corporale, Editura Discobolul, București.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu