CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
15 iulie 2025
Probă scrisă EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
PROFESORI
Varianta 3
· Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu.
· Timpul de lucru efectiv este de patru ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
1. Răspundeți, pe foaia de concurs, următoarelor cerințe: 15 puncte
a. Definiți educația fizică. 3 puncte
(Cârstea 1999, pag. 13):
În lucrarea “Terminologia educaţiei fizice şi sportului” se prezintă următoarea definiţie pentru educaţia fizică, “activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor de practicare a exerciţiilor fizice în scopul măririi în principal (n,n. – deci nu exclusiv!) a potenţialului biologic al omului în concordanţă cu cerinţele sociale”. Educaţia fizică este o activitate deliberat construită şi desfăşurată în principal pentru “perfecţionarea dezvoltării fizice” şi “perfecţionarea capacităţii motrice (mai ales generale)”
Au mai aborbat acest subiect :
-(Dragnea 2006, pag. 9).
b. Enumerați cele trei tipuri de mijloace specifice ale educației fizice și sportului. 3 puncte
(Dragnea 2006, pag. 29):
Mijloace specifice sunt: exerciţiul fizic, procedee de refacere a capacităţii de efort şi
aparatura de specialitate.
Au mai aborbat acest subiect :
-(Cârstea 1993, pag. 40).
c. Precizați trei dintre elementele de referință avute în vedere în formularea idealului educației fizice
și sportului. 3 puncte
(Cârstea 1999, pag. 28):─ dezvoltarea fizică/corporală armonioasă; ─ calităţile motrice de bază (V.Î.R.F.); ─ deprinderile şi priceperile motrice de bază şi utilitar–aplicative; ─ deprinderile şi priceperile motrice specifice unor probe şi ramuri sportive; ─ cunoştinţele şi tehnicile individuale sau de microgrup privind autoorganizarea, autoconducerea şi autoevaluarea practicării exerciţiilor fizice; ─ calităţi, trăsături şi comportamente pozitive pe planurile moral, inteletual, estetic, tehnico–profesional etc., ale personalităţii umane.
d. Specificați trei dintre caracteristicile deprinderilor motrice. 3 puncte
Cârstea,Gh.,(2000),Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura AN-DA, București, pag.67:
• Se însuşesc în practica vieţii, mai ales în copilărie, sau în procese de instruire special organizate
(educaţie fizică, antrenament sportiv etc.).
• Deprinderile motrice se însuşesc prin repetări multiple, care au ca rezultat formarea legăturilor
temporale, a stereotipurilor dinamice şi - ca atare - a reflexelor condiţionate.
• Deprinderile motrice sunt elemente ale activităţii voluntare umane, consolidându-se şi perfecţionându-se neuniform
• După ce se consolidează, deprinderile motrice se execută cu indici superiori de precizie, stabilitate, cursivitate, expresivitate, coordonare, uşurinţă şi rapiditate, toate pe fondul unui consum minim de energie.
• În faza for superioară de însuşire, când se vorbeşte de "măiestrie" motrică, conduc la formarea
unor senzaţii complexe, denumite expresiv "simţuri" (simţul mingii, simţul apei, simţul zăpezii, simţul
ştachetei etc.).
• Unele elemente sau părţi ale deprinderilor motrice se pot automatiza.
• Elementele componente ale unei deprinderi motrice se înlănţuiesc logic.depind unele de altele,
se combină raţional.
• Deprinderile motrice sunt unice şi ireversibile,
Au mai aborbat acest subiect :
-Dragnea, A.,(coord.), (2006), Educație fizică și sport – teorie și didactică, Editura FEST, București, pag. 130;
-Tudor,V.,(2001), Evaluarea în educație fizică, Editura Printech, București, pag.91.
e. Numiți o formă de manifestare a calității motrice viteza. 3 puncte
(Dragnea 2006, pag. 121): viteza de reacție, viteza de execuție, viteza de repetiție, viteza de deplasare, viteza de accelerare
(Cârstea 1999, pag. 55): viteza de reacție sau viteza reacției motrice, viteza de execuție, viteza de repetiție, viteza de deplasare, viteza în regimul altor calități motrice, viteza uniformă și neuniformă,
2. Metodele de instruire din educație fizică și sport contribuie la îndeplinirea obiectivelor.
15 puncte
a. Menționați două metode verbale folosite în educație fizică și sport. 4 puncte
(Cârstea 2000, pag. 84 ): expunerea verbală, conversația, brainstormingul, studiul individual
(Dragnea 2006, pag. 147): explicația, expunerea prelegerea, povestirea, convorbirea, brainstormingul,studiu de caz, exercițiu moral, problematizare, algoritmizare, descrierea, conversația, comunicarea prin discursul scris
b. Prezentați demonstrația ca metodă intuitivă în activitatea de educație fizică și sport. 4 puncte
(Cârstea 2000, pag. 84 ): Demonstraţia. Unii specialişti-autori o numesc demonstrare!
Este cea mai eficientă dacă se realizează la nivel de "model". Sunt două principale procedee prin care se concretizează această metodă :
• Demonstraţia realizată de conducătorul procesului instructiv-educativ, care se mai numeşte şi "demonstraţie nemijlocită";
• Demonstraţia realizată de un subiect din grupul angrenat în procesul de practicare a exerciţiilor fizice, cu experienţă în problemă, care se mai numeşte şi "demonstraţie mijlocită".
(Dragnea 2006, pag. 147): Demonstraţia - este indispensabilă activităţii noastre şi se impune a fi realizată la nivel de model, printr-una din cele două modalităţi: de către profesor sau de către un alt subiect al cărui nivel permite acest lucru. În urmărirea demonstraţiei este indicat să fie implicaţi mai mulţi analizatori, pentru o mai bună înţelegere şi reprezentare a celor demonstrate.
Totodată, trebuie avută în vedere atât demonstraţia globală, cât şi cea parţială, a anumitor secvenţe de mişcare care necesită o atenţie deosebită; ritmul demonstraţiei trebuie să dea posibilitatea subiecţilor să observe toate detaliile structurii supuse învăţării.
c. Prezentați procedeul exersării în circuit pentru dezvoltarea forței în regim de rezistență. 7 puncte
(Cârstea 1999, pag. 61):
“Circuitul” – ca procedeu metodic – nu trebuie sa fie confundat, aşa cum au făcut–o şi o fac mulţi teoreticieni sau practicieni ai domeniului!, cu lucrul pe “ateliere”, pe “staţii” sau pe grupe. El a fost creat de englezii Morgan şi Adamson pentru dezvoltarea/educarea forţei principalelor grupe musculare ale organismului uman. Ca atare, după întemeietorii săi, în “circuit” nu pot fi incluse exerciţii care se adresează îndemânării, vitezei, tehnicii, tacticii etc. Prin exagerare sau generalizare din punct de vedere metodic, s–a ajuns să se afirme (inclusiv în lucrări importante de specialitate, cu autori chiar din rândul cadrelor didactice din învăţământul superior de profil!) că lecţiile sau toate alte forme de organizare a practicării exerciţiilor fizice pot “îmbrăca” – în totalitate – aspectul metodic de circuit! Prin conţinutul său, circuitul – ca procedeu metodic pentru dezvoltarea/educarea numai a forţei – se plasează în structura oricărei activităţi numai spre finalul acesteia, mai precis ca ultimă abordare tematică, sau înaintea “revenirii organismului după efort”.
Exerciţiile din “circuit” sunt efectuate de toţi subiecţii grupului cu care se lucrează, fie în mod frontal – adică toţi efectuează aceleaşi exerciţii în aceeaşi ordine – fie pe grupe de activitate care îşi schimbă “locul” în sensul “acelor ceasornicului” după timpul stabilit de conducătorul procesului instructiv-educativ. În această ultimă modalitate există dezavantajul că nu toţi subiecţii parcurg aceleaşi exerciţii în aceeaşi ordine!
Există patru condiţii minimale pe care trebuie să le îndeplinească exerciţiile care sunt incluse într–un “circuit” pentru dezvoltarea/educarea forţei:
─ să fie simple;
─ să fie cunoscute de subiecţi;
─ să se cunoască posibilităţile maxime ale fiecărui subiect la exerciţiile respective;
─ să fie astfel dispuse, ca ordine de efectuare, încât să nu se angajeze succesiv musculatura aceluiaşi segment corporal (deci, dacă la “atelierul” sau “staţia” de lucru nr.3 se efectuează genoflexiuni, nu este permis ca la “atelierul” sau la “staţia” de lucru nr.4 să se efectueze – de exemplu – sărituri peste o bancă de gimnastică etc.).
În funcţie de numărul exerciţiilor care se efectuează, “circuitele” pot fi:
─ “circuite” scurte, formate din 4–6 exerciţii;
─ “circuite” medii, formate din 8–9 exerciţii;
─ “circuite” lungi, formate din 10–12 exerciţii, în educaţia fizică, de regulă, se folosesc doar “circuitele” scurte. Foarte rar se folosesc şi “circuite” lungi (care aparţin antrenamentului sportiv!)
Dozarea efortului fizic în cadrul “circuitului” pentru dezvoltarea forţei reprezintă una din problemele cele mai semnificative. Dacă ar trebui să respectăm opiniile celor care au creat acest procedeu metodic, ar fi funcţională doar următoarea formulă individualizată de dozare a efortului fizic:
Rata de creştere o stabileşte conducătorul procesului instructiv-educativ, evident în funcţie de posibilităţile maxime individuale. Această rată va fi cu atât mai mare cu cât posibilităţile maxime sunt mai mari şi invers. Simplu, această rată se obţine prin calcularea diferenţei dintre posibilităţile maxime şi “medie” (adică rezultatul prin împărţirea la 2! – adică dacă face maxim 30 de flotări, ”media” este 15 repetări!) şi împărţirea acestei diferenţe la câte lecţii, şedinţe de pregătire etc. sunt programate. Oricum, este recomandabil ca rata de creştere să se modifice după fiecare lecţie sau altă formă de activitate.
Pentru a fi posibilă o asemenea formulă de dozare a efortului fizic în circuit, aşa cum au prevăzut întemeietorii procedeului, trebuie să se lucreze cu puţini subiecţi şi – mai ales – să se dispună de o bază materială foarte bună. Din cauză că asemenea două condiţii nu prea sunt posibile în educaţia fizică românească, s-a recurs la unele “variante” de adaptare a circuitului (mai ales că s-au găsit unii specialişti care au descris aceste variante în cărţi importante de specialitate; dintre aceştia aş îndrăzni să menţionez doar pe Victor Tibacu, profesor bucureştean de educaţie fizică şi sport de excepţie, sub toate aspectele pe care le implică statutul şi rolul unui asemenea profesor). De aceea, s-a ajuns la efectuarea exerciţiilor din circuit şi a pauzelor dintre acestea “contratimp”. De regulă, mai ales în educaţia fizică (nu întotdeauna şi în antrenamentul sportiv) timpul de lucru este mai mic decât cel de pauză (20 secunde lucru şi 30 secunde pauză; 30 secunde lucru şi 45 secunde pauză etc.). Foarte rar, mai ales în educaţia fizică, se poate ajunge la o egalitate între timpul de lucru şi cel de pauză între “reprizele” de lucru (15 secunde lucru şi 15 secunde pauză; 20 secunde lucru şi 20 secunde pauză etc.).
Au mai abordat acest subiect:
-(Dragnea 2006, pag. 149):
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
1. Principiile de instruire reprezintă un ansamblu de cerinţe, norme, reguli operaţionale, care anticipează eficiența procesului instructiv – educativ. 15 puncte
a. Prezentați Principiul sistematizării și continuității. 5 puncte
(Cârstea 2000, pag. 77):
Este principiul cu cea mai mare importanţă mai ales pentru elaborarea corectă şi eficientă a documentelor necesare de planificare/programare şi de evidenţă ale activităţilor de educaţie fizică şi sport.
Sistematizarea şi continuitatea reprezintă - în fond - condiţiile principale pentru asigurarea reuşitei în programarea stimulilor, indiferent de particularităţile subiecţilor sau de alte variabile de ordin material, spaţial sau temporal.
Pentru respectarea acestui principiu sunt necesare următoarele cerinţe:
a) Materialul de învăţat/însuşit trebuie să fie grupat, ordonat şi programat în concordanţă cu logica internă pe care o impune fiecare componentă sau subcomponentă a modelului de educaţie fizică şi sport.
b) Întotdeauna materialul nou predat trebuie să se sprijine pe cel însuşit de subiecţi în activităţile anterioare şi să pregătească pe cel ce va fi predat în activitatea care urmează. În consecinţă, programarea materialului de învăţat trebuie să se realizeze pe "cicluri sau sisteme tematice" continue, iară întreruperi cu abordarea altor teme.
c) Conţinutul procesului de instruire trebuie să fie programat/planificat încât să se asigure o legătură logică nu numai între lecţii sau alte forme de organizare a practicării exerciţiilor fizice, ci şi între etapele de pregătire (trimestre, semestre, sezoane etc.) sau între anii de pregătire, ciclurile de învăţământ etc., în ordinea lor crescândă.
d) Participarea ritmică a subiecţilor la procesul de instruire şi educaţie. Întreruperile, deci absenţele de la procesul de pregătire, produc perturbări în însuşirea materialului predat, rămâneri în urmă greu de recuperat şi uneori stări de suprasolicitare nebenefice pentru organismul subiecţilor.
b. Specificați trei dintre cerințele respectării Principiului însușirii temeinice. 6 puncte
(Cârstea 2000, pag. 77):
a) Asigurarea unui număr suficient de repetări a actelor şi acţiunilor motrice, atât în fiecare activitate concretă (lecţie, şedinţă de pregătire etc.), dar şi în timp, adică într-o succesiune "mare" de activităţi concrete!
b) Într-o perioadă scurtă de timp să nu se programeze şi să se încerce însuşirea unui volum prea mare din materialul de învăţat.
c) Pentru cunoaşterea permanentă a nivelului de însuşire a materialului predat, deci - indirect - şi a calităţii predării, trebuie ca în mod ritmic să se facă verificarea pregătirii subiecţilor
c. Precizați două dintre cerințele respectării Principiului participării conștiente și active. 4 puncte
(Cârstea 2000, pag. 77):
a) Înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de practicare a exerciţiilor fizice.
b) Înţelegerea clară şi memorarea actelor şi acţiunilor motrice care se învaţă.
c) Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea materialului predat.
d) Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului randament.
2. Lecția de educație fizică este unitatea organizatorică fundamentală a procesului didactic.
15 puncte
a. Clasificați lecțiile de educație fizică în funcție de tipul și numărul deprinderilor și/sau priceperilor motrice abordate. 3 puncte
(Dragnea 2006, pag. 169): în funcţie de tipul şi numărul deprinderilor şi/sau priceperilor motrice abordate se cunosc: lecţii monosport, lecţii bisport, lecţii polisport
b. Prezentați obiectivele și conținutul verigii Influențarea selectivă a aparatului locomotor.
5 puncte
Dragnea, A.,(coord.), (2006), pag. 173:
Obiective: - educarea atitudinii corporale corecte; - stimularea tonicităţii şi troficităţii musculare;
- dezvoltarea armonioasă a tuturor segmentelor corporale; - dezvoltarea mobilităţii articulare şi elasticităţii musculare; - educarea actului respirator.
Conținut: - complexe de exerciţii inspirate din gimnastică de bază, care se adresează succesiv segmentelor corporale şi care se pot executa liber, cu obiecte, cu partener, pe fond muzical (tip gimnastică aerobică), stretching; - exerciţii pentru educarea actului respirator.
Au mai fost abordate aceste subiecte:
-Cârstea, Gh., (1993), pag. 100;
-Stănescu, M.,(2012), pag. 52.
c. Prezentați dinamica efortului în lecția de educație fizică pe parcursul verigilor netematice.
4 puncte
Șerbănoiu, S.,(2004), pag. 100:
Astfel, pe parcursul primelor trei verigi evoluția efortului înregistrează un drum ascendent evidențiat de valorile FC și FR, care pornind de la aproximativ 70 pulsații/minut, respectiv 16/18 respirații pe minut, pot atinge cote de 120/130 pulsații/minut, respectiv 20-22 respirații/minut în finalul verigii a treia. Această situație corespunde încălzirii organismului, care exprimă o stare de preparație psiho-fizică, senzorială și kinestezică optimă, ce previne posibilele accidente.
Evoluția descendentă a valorilor parametrilor funcționali este una fiziologic normală, asigurată de mijloacele ultimelor două verigi care urmăresc revenirea organismului la o stare optimă continuării activității școlare sau cotidiene. Acest fapt generează un aspect descendent al curbei de efort, până la cote apropiate de cele înregistrate înaintea începerii lecției.
d. Prezentați obiectivele și conținutul verigii Revenirea organismului după efort. 3 puncte
Dragnea, A.,(coord.), (2006), pag. 173:
Obiective: - scăderea indicilor marilor funcţiuni ale organismului la valori cât mai apropiate de cele premergătoare efortului şi relaxarea musculară.
Conținut: - deplasare în alergare uşoară sau mers; - exerciţii de relaxare musculară şi de respiraţie.
Au mai fost abordate aceste subiecte:
-Cârstea, Gh., (1993), pag. 100;
-Stănescu, M.,(2012), pag. 52;
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
1. Creați o structură de șase exerciții, eșalonate metodic, pentru învățarea tehnicii aruncării mingii de oină cu elan, aceeași formație de lucru. Veți urmări: 18 puncte
a. descrierea fiecărui exercițiu; 6 puncte
b. precizarea dozării efortului pentru fiecare exercițiu; 6 puncte
c. menționarea formației de lucru; 2 puncte
d. eșalonarea metodică a exercițiilor în structură. 4 puncte
( BARBU, C., STOICA, M., 2000. Metodica predării exerciţiilor de atletism în lecţia de educaţie fizică, pag.157 și Rinderiu, I.,Dragomir, M., Albină, A.,(2003), Atletism, Editura Universitaria, Craiova pag.135):
1. Aruncarea mingii de oină cu elan de doi pași
Dozare: 2 X, execuție la comandă, pauză pasivă
Formația de lucru: linie câte 5 elevi
2. Aruncarea mingii de oină cu elan de trei pași, cu umerii întorși, brațul înapoi, cu ducerea brațului înapoi pe primul pas de elan
Dozare: 2 X, execuție la comandă, pauză pasivă
Formația de lucru: linie câte 5 elevi
3. Aruncarea mingii de oină cu elan de patru pași ”de aruncare” cu plecare de pe loc (din stând)
Dozare: 2 X, execuție la comandă, pauză pasivă
Formația de lucru: linie câte 5 elevi
4. Aruncarea mingii de oină cu elan preliminar de 3-5 pași de alergare, urmat de elanul de trei pași ”de aruncare”
Dozare: 2 X, execuție la comandă, pauză pasivă
Formația de lucru: linie câte 5 elevi
5. Aruncarea mingii de oină cu elan preliminar de 3-5 pași de alergare, urmată de elanul de patru pași ”de aruncare”
Dozare: 2 X, execuție la comandă, pauză pasivă
Formația de lucru: linie câte 5 elevi
6. Aruncarea cu elan la distanță sub formă de concurs
Dozare: 2 X, execuție la comandă, pauză pasivă
Formația de lucru: linie câte 5 elevi
Au mai fost abordate aceste subiecte:
-Barbu, C., Stoica M.,(2000), Metodica predării exercițiilor de atletism în lecția de educație fizică, Editura Printech, București, pag. 157, prezintă următorul algoritm pentru învățarea tehnicii aruncării mingii de oină cu elan:
2. Creați o secvență de proiect didactic pentru o verigă tematică destinată învățării rostogolirii înainte din ghemuit în depărtat. Secvența trebuie să cuprindă patru exerciții eșalonate metodic și desfășurate în aceeași formație de lucru. Veți urmări: 12 puncte
a. descrierea fiecărui exercițiu; 4 puncte
b. precizarea dozării efortului pentru fiecare exercițiu; 4 puncte
c. menționarea formației de lucru; 2 puncte
d. eșalonarea metodică a exercițiilor. 2 puncte
Grigore,V.,(2003), Gimnastica Manual pentru cursul de bază, Editura Bren, București, pag. 39:
1. Așezat grupat, rulare înapoi și revenire
Dozare: 5 X, pauză pasivă
Formația de lucru: grupe de 3 elevi la o saltea
2. Așezat depărtat, cu mâinile pe sol, aproape de bazin, ridicări
Dozare: 5 X, pauză pasivă
Formația de lucru: grupe de 3 elevi la o saltea
3. Rostogolire înainte, în depărtat, pe plan înclinat
Dozare: 5 X, pauză pasivă
Formația de lucru: grupe de 3 elevi la o saltea (o altă saltea rulată se pune sub saltea pentru realizarea unui plan înclinat)
4. rostogolire înainte, în depărtat, cu ajutor
Dozare: 5 X, pauză pasivă
Formația de lucru: grupe de 3 elevi la o saltea
Au mai fost abordate aceste subiecte:
-Grigore,V.,(2003), Gimnastica Manual pentru cursul de bază, Editura Bren, București, pag.39, prezintă următorul algoritm pentru învățarea rostogolirii înainte din ghemuit în depărtat:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu