EXAMENUL NAŢIONAL PENTRU DEFINITIVARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR
8 iulie 2025
Probă scrisă EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
PROFESORI
Varianta 2
SUBIECTUL I (60 de puncte)
1. Răspundeți, pe foaia de examen, următoarelor cerințe: 15 puncte
a. Enumerați cele trei metode intuitive utilizate în activitatea de educație fizică. 3 puncte
Cârstea 2002, pag.88: demonstraţia; folosirea unor materiale iconografice; observarea execuţiei altor subiecţi
b. Specificați trei dintre obiectivele verigii Influențarea selectivă a aparatului locomotor. 3 puncte
Cârstea 93, pag. 100 : stimularea tonicității și troficității musculare segmentare; educarea atitudinii corporale, globale sau parțiale, corecte; prevenirea sau corectarea unor atitudini sau deficiențe fizice; educarea specială a marilor funcțiuni, mai ales a respirației.
c. Prezentați plasamentul profesorului, ca element de conducere a lecției. 3 puncte
Șerbănoiu S., pag. 109: Plasamentul profesorului în timpul lecției trebuie să ofere posibilitatea de a fi auzit și văzut în aceeași măsură de fiecare elev. Totodată, este necesar să-i confere profesorului ocazia de a supraveghea întreg colectivul și de a observa greșelile de execuție ale elevilor. Distanța și orientarea față de colectiv sunt esențiale în acest caz și trebuie modificate permanent în funcție de formațiile de lucru și modalitățile de exersare impuse de fiecare mijloc folosit în lecție.
d. Menționați o cerință ce trebuie respectată în cadrul Principiului sistematizării și continuității în învățare.
3 puncte
Cârstea 2000, pg. 82:
a) Materialul de învăţat/însuşit trebuie să fie grupat, ordonat şi programat în concordanţă cu logica internă pe care o impune fiecare componentă sau subcomponentă a modelului de educaţie fizică şi sport.
b) Întotdeauna materialul nou predat trebuie să se sprijine pe cel însuşit de subiecţi în activităţile anterioare şi să pregătească pe cel ce va fi predat în activitatea care urmează. În consecinţă, programarea materialului de învăţat trebuie să se realizeze pe "cicluri sau sisteme tematice" continue, iară întreruperi cu abordarea altor teme.
c) Conţinutul procesului de instruire trebuie să fie programat/planificat încât să se asigure o legătură logică nu numai între lecţii sau alte forme de organizare a practicării exerciţiilor fizice, ci şi între etapele de pregătire (trimestre, semestre, sezoane etc.) sau între anii de pregătire, ciclurile de învăţământ etc., în ordinea lor crescândă.
d) Participarea ritmică a subiecţilor la procesul de instruire şi educaţie. Întreruperile, deci absenţele de la procesul de pregătire, produc perturbări în însuşirea materialului predat, rămâneri în urmă greu de recuperat şi uneori stări de suprasolicitare nebenefice pentru organismul subiecţilor.
Rață G., pag. 44 ;
· realizarea unei concordanțe depline între prevederile programei școlare ce trebuie însușite cu conținuturile sistematizate, grupate și eșalonate pe sisteme de lecții, pe semestre (module) și pe ani de studiu. Conținuturile ce urmează a fi abordate vor fi structurate pe (unități de învățare continuă) cicluri sau unități de învățare continue;
· sprijinirea noilor achiziții, ce urmează a fi abordate, pe cunoștințele, deprinderile și priceperile însușite anterior;
· structurarea conținutului procesului de instruire în așa fel încât să se asigure continuitatea progresului de la un semestru la altul, de la o clasă la alta, de la un ciclu de învățământ la altul;
· sistematizarea și eșalonarea graduală a obiectivelor instructiv-educative pe ani și cicluri de învățământ, aspect ce poate asigura, de la o etapă la alta, continuitatea pregătirii elevilor, selecționarea cu atenție a sistemelor de acționare și o participare fără întrerupere a subiecților în procesul de practicare a exercițiilor fizice.
e. Menționați trei criterii de evaluare în educație fizică și sport. 3 puncte
Cârstea 2000, pag. 166:
a. Performanta motrică, adică rezultatul la probele de control măsurabile.
b. Progresul realizat de subiect. Este o formulă de calcul al acestui progres, dar cel mai important este să ştim să-1 interpretăm şi să-1 respectăm. 166 Dificultatea constă în aceea că progresul este întotdeauna mai mare la cei cu nivel iniţial mai mic şi este mai mic la cei cu nivel iniţial mai mare. Deci, nu ne putem ghida exclusiv după mărimea cifrică sau calitativă a ratei de progres.
c. Cantitatea şi, mai ales, calitatea elementelor însuşite în raport cu prevederile programei de specialitate (pentru subsistemele educaţiei fizice şi sportului care au o asemenea programă).
d. Capacitatea subiectului de a aplica în practică elementele însuşite, adică "capacitatea de generalizare".
e. Capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice de către subiecţi
f. Capacitatea subiectului de restructurare, asamblare etc., a elementelor însuşite.
g. Nivelul cunoştinţelor teoretice, însuşite de subiect, privind practicarea exerciţiilor fizice.
h. Atitudinea subiectului faţă de educaţie fizică şi sport, concretizată prin frecvenţă la lecţii, participarea la acţiunile competiţional-sportive, modul de îndeplinire a unor sarcini organizatorice etc.
i. Nivelul de dezvoltare fizică a subiectului.
2. Evidența în educație fizică este o acțiune specifică profesorului. 15 puncte
a. Precizați două condiții pe care trebuie să le îndeplinească evidența, în vederea creșterii eficienței planificării. 4 puncte
Cârstea 1999, pag.139: a) să fie obiectivă (deci, adevărată, reală, corectă etc.); b) să fie realizată la timp, condiţie care implică consecvenţă şi sistematizare, organizare şi control.
b. Prezentați tipurile de evidență în educație fizică. 9 puncte
Cârstea 1999, pag. 139: a) Evidenţa preliminară, care este formată din toate datele prealabile necesare elaborării oricărui document de planificare: numărul, sexul, vârsta, nivelul de pregătire intelectuală, starea de sănătate etc. specifice subiecţilor.
b) Evidenţa curentă, care este formată din toate datele concrete ale activităţii de educaţie fizică: absenţi şi prezenţi la activitate, scutiţi medical de zi sau pe anumite perioade, rezultate la probe de control, note curente şi periodice, rezultate competiţional – sportive, observaţii curente, etc.
c) Evidenţa bilanţ, care cuprinde evaluarea pregătirii subiecţilor (prin note sau calificative) şi o caracterizare a acestora în relaţie cu însuşirea programei respective. Trebuie menţionat că întotdeauna evidenţa bilanţ din anul curent sau perioada curentă de pregătire se ”transformă” în evidenţă preliminară pentru anul următor de pregătire sau perioada următoare de pregătire.
c. Menționați un document de evidență utilizat în activitatea de educație fizică. 2 puncte
Cârstea 1999, pag.139: catalogul; caietul profesorului
3. Viteza este una dintre calitățile motrice. 15 puncte
a. Definiți calitatea motrică viteza. 3 puncte
Dragnea 2006, pag. 121: calitate a actelor şi acţiunilor motrice de a fi executate cu rapiditate; sau acea capacitate a organismului uman de a executa acte şi acţiuni motrice, cu respectarea anumitor cerinţe de rapiditate, impuse în anumite condiţii;
Cârstea 1999, pag 55: capacitatea organismului uman de a executa acte sau acţiuni motrice, cu întregul corp sau numai cu anumite segmente (părţi) ale acestuia într–un timp cât mai scurt, cu rapiditate (repeziciune, iuţeală) maximă, în funcţie de condiţiile existente
b. Prezentați viteza de reacție, ca formă de manifestare a vitezei. 8 puncte
Șerbănoiu S., pag. 20:
Viteza de reacție sau latența reacției motrice reprezintă intervalul de timp dintre apariția unui stimul și declanșarea răspunsului motor. În acest interval sunt descrise următoarele momente :
- recepționarea stimulului și transformarea sa în semnal nervos;
- transmiterea aferentă a semnalului către centrii nervoși;
- analiza, sinteza și elaborarea răspunsului la nivelul centrilor nervoși ;
- transmiterea eferentă a răspunsului către segmentele efectoare;
- apariția (declanșarea) răspunsului motor.
Răspunsurile la diferite semnale se constituie în reacții simple și complexe.
Reacția simplă desemnează răspunsul adecvat generat de un semnal cunoscut anterior, dar care apare inopinat. Acest gen de reacții este antrenabil, prin practica cotidiană sau activitate specializată (de exemplu, conduita la semnalele semaforului ; plecarea din bloc-start la pocnetul pistolului).
Reacția complexă implică răspunsuri motrice adecvate, în situațiile în care nu se cunosc nici stimulii, nici momentul apariției lor (de exemplu, siuațiile din jocurile sportive, sporturi de luptă etc).
Rață G., 115:
Viteza de reacție se referă la capacitatea de a răspunde într-un timp cât mai scurt la un anumit excitant. Ea se măsoară în m/s, prin calcularea timpului scurs de la apariția excitantului până în momentul începerii mișcării de răspuns. După Thorner, valorile medii ale timpului de reacție pentru principalii excitanți cu care operăm în cadrul activității de educație fizică și sport sunt următoarele :
- 140 m/s în cazul excitanților cutanați;
- 150 m/s în cazul excitanților sonori;
- 180 m/s în cazul excitanților vizuali.
Deosebit de important este faptul că viteza de reacție este legată, în special, de viteza de preluare și prelucrare a informațiilor. Astfel, apare o nouă formă de viteză numită viteză de decizie care se manifestă coroborat cu capacitatea de anticipare și viteza de reacție.
Dragnea 2006,pag 122 :
Viteza de reacţie - reprezintă timpul scurs între recepţionarea unui stimul şi apariţia răspunsului motor. Există unele puncte de vedere conform cărora este vorba, de fapt, de latenţa
reacţiei motrice (C. Bota, B. Prodescu, 1997) rezultată din însumarea timpilor necesari pentru:
- recepţionarea informaţiei-stimul din mediu şi transformarea ei în semnal nervos (3-5 ms);
- transmiterea aferentă spre centrii nervoşi (timpul diferă în funcţie de impulsuri - pentru
impulsurile vizuale, acustice - 5-10 ms; pentru cele cutanate sau proprioceptive - 20-25 ms);
- analiza - sinteza şi elaborarea răspunsului la nivelul ariilor motorii - 70-90 ms;
- transmiterea eferentă, pe căi piramidale (pentru mişcări voluntare) sau extrapiramidale
(mişcări semivoluntare sau automate) 8-10 ms;
- apariţia răspunsului motor, consecinţa depolarizării plăcii motorii şi contracţiei musculare 25-35 ms.
Acţiunile fiziologice care au loc în cadrul manifestării vitezei de reacţie au fost considerate de Zaţiorşki (1968) drept componente ale acesteia.
Viteza de reacţie se măsoară în milisecunde, iar valoarea ei diferă în funcţie de tipul de
stimul la care se manifestă. Astfel, viteza de reacţie variază de la 140 ms, la stimuli cutanaţi,
la 150 ms, la stimuli sonori, şi 180 ms, la stimuli vizuali. (Thomer, citat de Gh. Mitra, A.
Mogoş, 1984; Gh. Cârstea, 1997; V. Tudor, 1999)
Pentru metodologia dezvoltării acestei forme de manifestare a vitezei este important de precizat că reacţiile la diferiţi stimuli pot fi simple şi complexe. Reacţiile simple se referă la răspunsuri motrice care se oferă unor stimuli cunoscuţi, care apar inopinat (în cazul startului în probele atletice de alergare). Reacţiile motrice complexe presupun elaborarea unor răspunsuri motorii adecvate, în condiţiile în care nu se cunoaşte stimulul şi nici momentul apariţiei acestuia (în jocuri sportive, sporturi de lupte).
Cârstea 1999 pag. 55:
a) Viteza de reacţie sau viteza reacţiei motrice. Este o formă de manifestare menţionată de toţi specialiştii. I se mai zice şi “timpul latent al reacţiei motrice” (acest timp pentru o singură reacţie motrică, după cercetările lui Thomer – menţionate de autorii Gh. Mitra şi Alexandru Mogoş – se situează între 140 şi 180 miimi de secundă; 140 la excitanţii cutanaţi, 150 la cei sonori şi 180 la cei vizuali).
Viteza de reacţie este dependentă de următoarele elemente: apariţia excitaţiei în receptor sau receptori, transmiterea pe calea aferentă; analiza semnalului – care durează cel mai mult; transmiterea pe cale eferentă; excitarea muşchilor. Ea nu este identică pentru toate segmentele corpului (la membrele superioare s-au înregistrat cei mai buni indici).
Reacţiile motrice sunt de două feluri, simple şi complexe. Reacţia motrică simplă constă din răspunsuri (însuşite, exersate) la excitanţi cunoscuţi, dar care apar spontan, pe neaşteptate, inopinant (de exemplu: pocnetul pistolului la startul pentru alergările atletice în competiţii).
Reacţia motrică complexă implică elaborarea răspunsurilor, în sensul alegerii – combinării – corectării acestora. Acţiunea de răspuns nu a fost exersată în prealabil în aceeaşi relaţie cu semnalul. Reacţiile motrice complexe presupun răspunsuri în funcţie de acţiunile partenerilor de întrecere sau ale adversarilor, condiţiile de întrecere (“suprafaţa” de întrecere, dimensiuni, luminozitate, culoare etc.) şi alte variabile concrete. Aceste reacţii motrice complexe se întâlnesc în jocurile sportive bilaterale, schi, sporturile de luptă, unele jocuri de mişcare, ştafete şi parcursuri aplicative etc. Uneori situaţiile în raport de care se aleg acţiunile de răspuns trebuie anticipate, pregătindu-se răspunsurile înaintea semnalelor.
Indicii vitezei de reacţie nu corelează pozitiv cu indicii celorlalte forme de manifestare ale vitezei.
c. Specificați doi factori musculari de condiționare a vitezei. 4 puncte
Dragnea, pag. 121: tipul de fibre din structura muşchiului (cele albe favorizează producerea de acte şi acţiuni motrice rapide); sursele de energie - substanţele fosfagene existente la nivel muscular (ATP, CP); forţa musculară; elasticitatea musculară.
4. Coloana A cuprinde criterii de clasificare a lecțiilor de educație fizică și sport, iar coloana B, tipuri de lecții, clasificate în funcție de aceste criterii. Scrieți, pe foaia de examen, asocierea corectă dintre fiecare literă a coloanei A şi cifra corespunzătoare din coloana B. 15 puncte
A
a. în funcție de tipul și numărul deprinderilor și/sau priceperilor motrice abordate
b. în funcție de numărul temelor abordate
c. în funcție de etapele formării deprinderilor motrice
d. în funcție de amplasarea lecției în structura anului școlar
e. în funcție de modul de reprezentare la nivel curricular
B
1. lecții de învățare; lecții de consolidare; lecții de perfecționare; lecții de verificare; lecții mixte
2. lecții introductive; lecții curente; lecții bilanț
3. lecții pentru formarea calității de autoorganizare/ autoconducere/autoapreciere
4. lecții prevăzute în planul cadru; lecții extracurriculare
5. lecții cu o singură temă; cu două teme; cu mai multe teme
6. lecții monosport; bisport; polisport
a – 6; b – 5; c – 1; d – 2; e – 4.
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
1. Creați o structură de cinci exerciții, eșalonate metodic, pentru învățarea unui procedeu tehnic de atac dintr-un joc sportiv (la alegere), clasa la alegere. Veți urmări: 16 puncte
a. descrierea exercițiilor; 5 puncte
b. precizarea dozării efortului pentru fiecare exercițiu; 5 puncte
c. specificarea formației de lucru pentru fiecare exercițiu; 5 puncte
d. eșalonarea metodică a exercițiilor în structură. 1 punct
Handbal
Negulescu C Ioan, pag. 29:
Procedeele tehnice specifice jucătorului de câmp în momentul atacului: Poziția fundamentală; Mișcarea în teren ; Prinderea mingii ; Ținerea și mânuirea mingii; Pasarea mingii; Dribling; Fente; Aruncarea la poartă
Baschet
A Moanță:
Tehnica fără minge a jocului de baschet: poziția fundamentală, deplasarea, schimbarea de direcție, pirueta, săritura, jocul de picioare și lucrul de brațe. Tehnica cu minge: ținerea, prinderea și pasarea mingii, driblingu, oprirea, pivotarea, aruncarea la coș
1. Creați o secvență de proiect didactic care să cuprindă șase variante de alergare, pentru veriga netematică Pregătirea organismului pentru efort, aceeași formație de lucru, clasa la alegere. Veți urmări:
14 puncte
a. precizarea variantelor de alergare; 6 puncte
b. precizarea dozării efortului pentru fiecare variantă de alergare; 6 puncte
c. specificarea formației de lucru. 2 puncte
Programele școlare ef: CP: Variante de alergare: în tempo uniform moderat, accelerată, cu ocolire de obstacole, cu schimbare de direcţie; I: în tempo uniform moderat, accelerată, cu ocolire de obstacole, cu schimbare de direcţie, cu purtare de obiecte; II: şerpuită, cu ocoliri de obstacole, cu purtare de obiecte, cu trecere peste obstacole; III: pasul de alergare, alergare laterală cu pas adăugat, cu pas încrucișat, alergare rectilinie, alergare șerpuită, alergare cu ocolire de obstacole, alergare cu sarcini motrice suplimentare (opriri, întoarceri, culegeri-depuneri de obiecte, transport de obiecte) alergare in tempo uniform moderat, alergare accelerată; IV: alergare laterală cu pas încrucișat, alergare cu schimbări de direcție, alergare in tempo uniform moderat, în tempou variabil, alergare accelerată, alergare cu sarcini motrice suplimentare (opriri, întoarceri, culegeri-depuneri de obiecte, transport de obiecte) alergare în relație cu un partener/adversar; V: pasul de alergare: - pe direcţii diferite - cu ocoliri de obstacole - cu schimbări de direcţie; VI: pe perechi şi în grup - cu schimbări de direcţie - cu ocolire şi trecere peste obstacole;
Atletism: elemente din şcoala alergării - alergare cu joc de gleznă - alergare cu genunchii sus - alergare cu pendularea gambelor înainte şi înapoi, variante și combinații de exerciții din școala alergării
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu