Deprinderile motrice de bază (mersul, alergarea, săritura şi aruncarea) sunt parţial determinate genetic, ele manifestându-se de la o vârstă timpurie. Formarea acestora depinzând în mare măsură şi de nivelul dezvoltării calităţilor motrice.
Săriturile sunt deprinderi motrice cu aplicativitate variată. Ele pot fi utilizate ca mijloc de locomoţie, ca mijloc aplicativ-utilitar, ca probă sportivă sau ca element component al structurilor tehnico-tactice în jocurile sportive şi în multe alte ramuri de sport.
Pe de o parte, săriturile pot fi utile pentru dezvoltarea calităţilor motrice forţă, rezistenţă, îndemânare, a detentei (forţă-viteză) sau a echilibrului. Pe de altă parte, ele pot fi utile pentru stimularea unor calităţi psihice: curaj, voinţă, dârzenie (paraşutism, cascadorie).
Este foarte importantă învăţarea corectă a săriturilor, pentru că acestea devin parţial sau complet automatisme, care pot influenţa pozitiv, prin transfer, manifestarea unor probe sau procedee tehnice.
Este bine ca încă de la primele lecţii, începând cu clasa pregătitoare şi mai ales elevii din clasa I, să înveţe cele cinci sărituri de bază:
- succesiv pe acelaşi picior;
- succesiv pe ambele picioare;
- de pe unul, pe ambele picioare;
- de pe ambele, pe un picior;
- alternativ, de pe un picior, pe celălalt.
Abordarea săriturilor se poate face prin jocuri specifice vârstei elevilor, cu respectarea principiului accesibilităţii: de la uşor la greu, de la cunoscut la necunoscut şi de la simplu la complex.
Un astfel de joc, foarte util este „Prefixul”.
Colectivul poate fi împărţit pe 2-4 şiruri, aşezate în spatele liniei de plecare. În faţa fiecărui şir sunt desenate câte trei cercuri, la distanţe adecvate. La 3-5 m dincolo de ultimul cerc se află un reper (un con, o minge, o cutie de carton etc.). Elevii din faţa fiecărui şir, la comanda profesorului (Prefix: 1-1-1), sar într-un picior, în fiecare cerc, se deplasează înainte şi ocolesc reperul, apoi la întoarcere sar pe celălalt picior. Copiii care efectuează corect toate săriturile primesc un punct. Se pot da prefixuri diferite: 1-2-1; 1-1-2; 2-1-2 etc.
Şirul care acumulează cele mai multe puncte câştigă.
Pentru jocurile sportive, foarte utile sunt săriturile cu schimbare de direcţie, lateral stânga-dreapta, înainte-înapoi şi pe diagonală. Acestea vor favoriza învăţarea schimbărilor de direcţie, a fentelor, în situaţii tactice de marcaj-demarcaj, depăşirea adversarului, evitarea contactului la acţiunile agresive ale adversarului, prevenirea accidentărilor.
Jocul „Micul slalom” .Colectivul este aşezat pe 2-4 şiruri. În faţa fiecărui şir sunt desenate câte 3 cercuri, în zigzag, la 0,50 m lateral şi la 0,30 m în faţă. La comandă, primii din fiecare şir, sar pe ambele picioare, în fiecare cerc, după care se deplasează la coada şirului propriu. Cel care soseşte primul şi sare corect, câştigă un punct pentru echipa sa.
Echipa care acumulează cele mai multe puncte câştigă întrecerea.
Variante: se pot efectua combinaţii de sărituri pe unul şi pe ambele picioare, cercurile se vor aşeza în diferite forme: M, X, Y, Z, V,W. Săriturile se pot efectua astfel, în toate direcţiile, dezvoltând îndemânarea, coordonarea şi orientarea în spaţiu.
Ca deprindere perceptiv-motrică, săriturile ca reacţie la un stimul extern, se pot efectua prin sărituri peste obstacole fixe sau aflate în mişcare, în relaţie cu un partener sau cu un obiect. Astfel, se pot efectua exerciţii cu desprindere pe unul sau pe ambele picioare:
- săritură cu atingerea unui obiect suspendat;
- sărituri la coardă;
- săritură peste un obiect aflat în mişcare;
- sărituri peste obstacole;
- sărituri pe şi de pe banca de gimnastică;
- sărituri cu întoarceri de diferite grade, spre stânga sau spre dreapta;
- sărituri cu partener, cu bătaia palmelor sus, piept în piept („Săritura cocoşilor”) sau peste picioarele partenerului aşezat (depărtat-apropiat).
Pentru elevii din ciclul gimnazial se pot utiliza şi jocuri cu dificultate mai mare cum ar fi: sărituri în adâncime de pe lada de gimnastică, „Capra vie” etc.
Jocul „Fereşte-ţi picioarele!”, ca deprindere inteligent-motrică, se efectuează pe perechi, stând faţă în faţă. Fiecare jucător sare pe rând, cu intenţia de a călca uşor, pe vârful picioarelor, pe celălalt, dintr-o singură mişcare. Pentru a se feri, cel ameninţat are voie să efectueze doar o singură săritură. Apoi rolurile se inversează. Cine face 3-5 puncte este declarat câştigător.
Săriturile întâlnite în unele ramuri sportive se bazează în mare măsură pe bagajul de deprinderi de a efectua sărituri acumulate în ciclul primar. Săriturile din atletism se efectuează prin desprindere de pe un picior, cele din gimnastică prin bătaia efectuată pe ambele picioare, iar în jocurile sportive se întâlnesc combinaţii diverse, caracteristice anumitor procedee tehnice.
Formarea deprinderilor de a efectua sărituri în lecţiile de educaţie fizică trebuie să ţină cont de legităţile generale ale formării deprinderilor motrice, în general, precum şi de specificul acestora, în special.
Elevii trebuie învăţaţi să efectueze o aterizare elastică, fără şocuri. Să se capteze atenţia colectivului pentru ca aceştia să se concentreze asupra sarcinii de lucru. Asigurarea disciplinei pe parcursul desfăşurării lecţiei .Să se verifice zona de lucru, prin alegerea unor suprafeţe netede, uscate, curăţate de eventuale obiecte care pot produce accidente. Corectarea să se efectueze prompt şi permanent pentru a se evita formarea unor deprinderi greşite şi neeficiente sau transferuri negative, care pot împiedica cariera sportivă a unor posibili viitori performeri .
Prof. Tulea Daniel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu