Viaţa noastră nu poate fi concepută fără joc, care nu este caracteristic numai copilului, ci însoţeşte omul pe tot parcursul existenţei sale, chiar dacă în copilărie deţine locul principal.
Psihologia modernă a pus în evidenţă că prin joc se dezvoltă toate principalele calităţi ale copilului: senso-motorie, proprio-receptive, expresivă şi intelectuală. Toate acestea contribuie în final la conturarea şi dezvoltarea personalităţii copilului.
În timpul jocului, copilul îşi manifestă Eul, pe care îl experimentează în joc, îşi dezvoltă procesele mentale.
Este foarte important ca jocurile să fie plăcute, să provoace emulaţie, entuziasm, dar, totodată, să stimuleze şi formarea competenţelor, capacităţilor, deprinderilor motrice de bază, a calităţilor motrice care să-l ajute pe copil să se pregătească pentru viaţă, pentru muncă, să fie conştient de posibilităţile sale în orice moment. În timp ce copilul se joacă, este învăţat să observe, să gândească soluţii pentru rezolvarea situaţiilor concrete, uneori neprevăzute, care apar în timpul jocului, stimulând spiritul de iniţiativă, creativitate, care să-l conducă spre reuşită în urma unei colaborări strânse cu ceilalţi colegi de echipă şi chiar cu adversarii.
Fiind însoţite de veselie şi de bună dispoziţie, împletite armonios cu factorii naturali de mediu, jocurile favorizează:
• o dezvoltare echilibrată a sistemului nervos al copilului;
• o mai bună stimulare a proceselor metabolice;
• îmbunătăţeşte funcţiile aparatului respirator, circulator, contribuind la
fortificarea organismului;
• influenţează dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi aplicative;
• stimulează dezvoltarea calităţilor fizice, dezvoltarea fizică armonioasă
în strânsă legătură şi interdependenţă cu stimularea tuturor celorlalte
componente ale educaţiei: intelectuală, morală, estetică.
După cum ştim deja, jocul este o activitate puternic ancorată în viaţa copilului. Dorinţa copiilor de a se juca este mare, deoarece prin joc, ei îşi cheltuie o mare cantitate din energia de care dispun.
În activitatea de educaţie fizică, jocul îşi are locul în toate verigile, exceptând veriga a treia, unde se influenţează selectiv aparatul locomotor.
Jocurile de mişcare nu ţin cont de anotimp şi de locul de desfăşurare. După cum ştim cu toţii, jocurile pot fi practicate:
o în aer liber sau în sală (zăpadă);
o atât iarna, cât şi vara;
o în apă sau pe zăpadă;
În lecţia de educaţie fizică, jocurile de mişcare pot fi folosite în primele verigi.
Sugestii de jocuri pentru fiecare verigă a lecţiei de educaţie fizică
1. Organizarea colectivului de elevi
- se folosesc jocuri de atenţie;
Ex.: „Dialog ritmat”
a)- T 1,2 - bătăi din palme;
- T 1, 2, 3 – călcarea tropotită cu piciorul
b) Întoarceri la stânga prin comandă şi învăţătorul indică cu braţul în partea dreaptă.
c) „Jocul culorilor”
- se aşează câte o culoare în fiecare colţ de sală/ teren, strigându-se pe rând;
- copiii aleargă, orientându-se către acea direcţie unde se află culoarea strigată de învăţător.
d) „Atenţie la comenzi!”
- clasa se află aşezată în linie pe unul sau mai multe rânduri;
- învăţătorul dă diverse comenzi ca: „cine duce mai repede mâna stângă la urechea dreaptă”, „cine duce mai repede mâna stângă la piciorul drept”, „cine se aşază mai repede în sprijin ghemuit.
Scopul acestora acestor jocuri este captarea atenţiei, crearea stărilor emoţionale
pozitive, educarea orientării în timp şi spaţiu.
Explicaţia şi demonstraţia jocului are un rol deosebit în formarea unor reprezentări corecte în mintea copiilor, de aceea trebuie să îndeplinească câteva cerinţe:
v să fie scurte, clare şi concise;
v accesibile, pe înţelesul copiilor;
v calme şi sugestive pentru a capta atenţia;
v să puncteze momentele importante;
v să clarifice regulile de joc;
v să se întrebe dacă s-a înţeles explicaţia, eventual se repetă.
Oboseala fizică şi psihică ce este acumulată pe parcursul unei zile de şcoală influenţează negativ participarea elevilor la orele de educaţie fizică, sub aspectul dăruirii şi participării cu întreg potenţialul psiho-motric de care aceştia dispun. Jocurile trebuie să fie de scurtă durată, variate, atractive, distractive, să capteze interesul şi dorinţa de a se mişca.
2. Pregătirea organismului pentru efort
În această verigă, jocurile dinamice sunt nelipsite şi sunt agreate de copii, indiferent de clasă. Gradul de solicitare a acestor jocuri este moderat.
a) „Bucheţelele”
- efectivul clasei se deplasează în mers sau alergare uşoară, câte unul sau câte doi;
- la un moment dat, profesorul strigă: „bucheţele câte 3/5/ 2” ...etc.;
- elevii trebuie să se grupeze imediat în grupe, după numărul indicat;
- cine rămâne în afara grupului, este penalizat; (de consideră că bucheţelul este incomplet şi primeşte o pedeapsă, de ex. să strige „Sunt Păcală!”, „Cucurigu!” de 3 ori.
b) „Ziua şi noaptea”
- efectivul clasei se deplasează în mers sau alergare uşoară în jurul unui cerc trasat pe sol, ţinându-se de mâini.
- la comanda învăţătorului „Ziua”, elevii rup formaţia şi imită diverse activităţi (conducerea automobilului, zborul fluturilor, păsărilor etc.);
- la comanda „Noaptea”, toţi copiii merg „acasă” în cerc;
- cine nu ajunge pe cerc în timpul cel mai scurt, este penalizat cu un punct.
3. Dezvoltarea calităţilor motrice (viteza, îndemânarea)
După ce verigile anterioare au pregătit, încălzit în mod corespunzător organismul elevilor pentru a face faţă efortului şi i-am adus pe copii într-o stare de excitabilitate nervoasă, putem spune că obiectivele că obiectivele verigii a treia sunt dezvoltarea calităţilor motrice – viteza, cu toate formele ei de manifestare (viteza de reacţie, de execuţie, de repetiţie) şi îndemânarea- prin influenţarea componentelor ei de bază (ambidextria, echilibru, coordonarea), în condiţii de complexitate şi varietate.
Fiind veriga principală a demersului didactic, se folosesc ca tehnologii de acţionare, jocurile şi ştafetele cu caracter dinamic, care să conducă la dezvoltarea vitezei şi îndemânării.
a) „Cursa pe numere”
- locul: sală, teren, curte;
- materiale necesare: 2, 3, 4 sau mai multe jaloane;
- jucători: colectivul de elevi;
- scop: dezvoltarea vitezei de reacţie;
- descriere: colectivul este împărţit în mai multe grupe care stau aşezate pe sol sub formă de şir li la intervale de 2-3 m una de cealaltă;
- se numără de la primul elev la ultimul din grupă, fiecare elev memorându-şi numărul;
- începe jocul când înv. Strigă numărul şi toţi cei care au acest număr pornesc şi aleargă până la reper, îl ocolesc fără să-l atingă şi se întorc, aşezându-se la loc;
- câştigă 3 puncte primul sosit, 2 puncte al doilea sosit, un punct al treilea sosit.
4. Realizarea temelor lecţiei
Obiectivele acestei verigi sunt de a învăţa, consolida şi perfecţiona o serie de deprinderi motrice de bază şi aplicative, deprinderi specifice unor ramuri sportive.
a) „Mingea la căpitan”
- locul desfăşurării: sală, teren;
- materiale necesare: mingi de handbal, cretă;
- jucători: colectivul de elevi;
- scop: însuşirea corectă a prinderii şi pasării mingii de handbal;
- descriere: colectivul de elevi este împărţit în 6 echipe egale ca număr, aşezate în şir, în spatele unei linii de start; la semnalul, prof., căpitanul pasează primului jucător care o prinde şi o returnează căpitanului, după care se ghemuieşte etc.; câştigă echipa care este prima şi are mai puţine puncte de penalizare.
5. Dezvoltarea calităţilor motrice (rezistenţa sau forţa) – vizează, creşterea indicilor de rezistenţă şi forţă.
Jocuri cunoscute: „Arcanul”, „Ţară, ţară, vrem ostaşi!”, „Călătorul şi umbra”, „Şarpele îşi prinde coada”, „Leapşa la genunchi”, „Lupta cocoşilor”, „Roaba”, „Coşuleţul”, etc.
a) Ştafetă aplicativă, cu scopul de a dezvolta forţa membrelor superioare;
b) Circuitul nr. 1, 2, 3, 4 (4 grupe – ateliere)
- Atelierul nr.1: din stând, se vor executa sărituri înainte-înapoi, peste 2 linii trasate pe sol;
- Atelierul nr.2: din stând depărtat, cu mingea medicinală sau de baschet, se vor executa extensii şi aplecări de trunchi (sus-jos);
- Atelierul nr.3: din aşezat transversal pe banca de gimnastică se vor executa ridicări ale picioarelor în echer şi revenire;
- Atelierul nr.4: din sprijin înclinat înainte, cu mâinile la perete, se vor executa flotări.
Indicaţii metodice: - se lucrează 20 de secunde şi 30 de secunde – pauză;
- se repetă circuitul de 3-4 ori.
6. Revenirea marilor funcţiuni la nivelul obişnuit are ca obiective:
- scăderea nivelului de excitabilitate nervoasă;
- reducerea treptată a nivelului efortului, pregătindu-i astfel pe elevi pentru activităţile care urmează.
Printre sistemele de acţionare se numără: exerciţii de respiraţie, jocuri distractive, hazlii, vesele, care să contribuie la deconectare, la buna dispoziţie.
„Maimuţele vesele”
- colectivul clasei, maimuţele, se plimbă prin aer liber în jurul sălii, şi la comanda profesorului, încep să recite:
„Suntem nişte maimuţele
Vesele şi frumuşele,
Sus e bine, jos e bine
Fă şi tu la fel ca mine.”
- la terminarea versurilor, maimuţele sar, se rostogolesc, se caţără sau imită alte gesturi ale maimuţelor;
- înv. urmăreşte cu atenţie spectacolul şi evidenţiază cea mai hazlie maimuţă.
Cultivarea motivaţiei pozitive pentru activitatea de educaţiei fizică
Jocurile sunt foarte mult agreate de elevi şi, totodată, au puternice valenţe formative.
Pe lângă trăsăturile de voinţă şi caracter, ele dezvoltă şi spiritul de fair-play. Fiecare elev doreşte să îşi ajute echipa, grupa, pentru a câştiga. Respectarea regulilor de joc, executarea corectă a elementelor tehnice constituie norme absolut indispensabile în formarea spiritului de fair-play la elevi.
De asemenea, este absolute indispensabil ca elevul, începând cu vârsta şcolară mică, să înţeleagă şi să accepte meritele şi victoria adversarului, să aibă puterea de a suporta înfrângerea.
Există un întreg arsenal de expresii, care utilizate în momentele oportune la ora de educaţie fizică, pot deveni stimulente puternice în motivarea la jocuri: „Eşti cel mai bun!”, „Data viitoare va fi mai bine!”, „Din această situaţie putem învăţa multe!”, „Poţi mai mult!”, „Ai fost grozav!”, „Toată lumea vă apreciază!”, „Ştiu că veţi reuşi!”, „Toată lumea se bazează pe voi!”.
Prof. Tulea Daniel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu