MOTTO:
« Cine spune joc, spune totodată efort si libertate, iar o educaţie prin joc trebuie sa fie o sursa atât de efort fizic, cat si de bucurie morala .»
JEAN CHATEAU
Perioada de creştere a copilului este socotita o perioada care solicita o mare atenţie din partea educatoarei, a cadrelor medicale si a părinţilor.
In cazul in care climatul educaţional din familie nu este favorabil, grădiniţa este instituţia in care copilul poate sa-si satisfacă dorinţa de mişcare, locul unde se realizează compensarea necesara dezvoltării fizice a copilului. Frecventând grădiniţa copilul este controlat sub toate aspectele dezvoltării si creşterii lui . Exerciţiul fizic are la orice vârsta, dar mai ales in perioada de creştere, un puternic rol educativ. Prin efectuarea repetata a unui exerciţiu se ajunge sa stăpâneasca perfect o anumita mişcare, se elimina mişcările necontrolate si se stăpânesc cele necoordonate. Executând regulat exerciţii fizice corespunzătoare vârstei, copiii isi perfecţionează o serie de deprinderi motrice aplicative necesare in viata, ca: mersul, alergarea, săritura, echilibrul, catararea, aruncarea si prinderea, isi formează o ţinuta corecta a corpului in toate poziţiile.
Deprinderile motrice au un caracter deosebit, deoarece pot fi transferate si utilizate cu eficienta in toate activităţile specific umane care conţin o componenta motrica. Deprinderile motrice sunt in concordanta cu particularităţile anatomo-fiziologice specifice organismului uman. Nu sunt înnăscute, sunt acte motrice invatate in procesul pedagogic. Ele pot fi transferate in activitatea sociala a omului, ajutându-l sa se adapteze la condiţiile noi ce survin in activitatea sa. Deprinderile motrice au o mare accesibilitate si polivalenta funcţionala. Privite din punct de vedere metodic se caracterizează prin accesibilitate, raportata la baza materiala (sala, mediu natural), adaptare de pregătire a copiilor si dozarea corecta a efortului (mic, mediu, mare), stare emoţionala declanşata de exersarea deprinderilor motrice ( apropiere de practica sociala) . de asemenea ele sunt componente ale conduitei voluntare a omului, modalitati de comportament motric invatat. Totodată ele creează stări emoţionale pozitive. Jocurile didactice propuse pentru exersarea deprinderilor motrice creează copiilor stări emoţionale pozitive, deoarece sunt aplicate la condiţii mereu schimbătoare si se perfecţionează ca urmare a legăturilor noi si complexe, care se stabilesc intre ele si datorita relaţiilor de condiţionare ce pot favoriza transferul pozitiv intre cunoştinţe, priceperi, deprinderi si calitati motrice. La intrarea in grădiniţa bagajul de deprinderi motrice al copilului este redus, insa pe parcursul activităţilor de educaţie fizica acesta se va imbogati, deoarece jocul il ajuta sa-si controleze pornirile si sentimentele. Il ajuta in invatarea de a accepta si de a trai după anumite reguli si norme. Prin joc copilul are posibilitatea de a fi mai degrabă un iniţiator in propria sa lume decât o persoana manipulata si disciplinata. Pornind de la premisa ca jocul il ajuta sa-si cunoască corpul si sa-si coordoneze mişcările, voi enumera câteva jocuri pe care mi le-am propus sa le desfăşor la grupa mijlocie pe parcursul acestui an şcolar. Metionez ca unele dintre ele le-am desfăşurat , iar altele ramane sa le parcurg pe perioada anului şcolar conform planificării si programei activităţilor instructiv-educative din grădiniţa de copii.
Jocuri pentru exersarea mersului: ”Mergeţi ca mine” „Mergeţi si faceţi ce fac eu” „Trenul” „Strada” etc.
Jocuri pentru exersarea alergării:”Puişorii aleargă la cloşca” „Pisica si şoriceii” „Caută perechea” „Stopul” etc.
Jocuri pentru exersarea săriturii : „Sari minge” „Vanatorul si ciorile” „Broscuţele pe lac” „Şotron” etc.
Jocuri pentru exersarea mersului in echilibru: „Ne plimbam in parc” „ Trenul trece pe pod” etc.
Jocuri pentru exersarea tararii : „Suntem pisicuţe” „Oile si lupii”
Jocuri pentru exersarea deprinderii de aruncare - prindere: „Concursul cangurilor” etc.
Prin aceste jocuri voi contribui la creşterea capacitaţii fizice si intelectuale a copiilor, la dezvoltarea lor armonioasa, deoarece stimularea practicării activităţii fizice este un obiectiv prioritar. Iar succesul in atingerea sa este o garanţie pentru sănătatea viitoare.
Exista multe cercetări referitoare la activităţile de educaţie fizica din grădiniţa, astfel: in Franţa 5 ore de activitate motrica este timpul saptamanal dedicat educaţiei fizice din grădiniţa; Piaget a demonstrat ca exista un raport intre motricitate si inteligenta; Seefeldt a evidenţiat faptul ca deprinderile se sprijină reciproc; după Kemper, trebuie ca in grădiniţe, activităţile cu miscari care necesita o coordonare motrica a tuturor segmentelor corpului sa fie plasate pe primul loc pentru a compensa eventualele dezavantaje ale mediului.
Inevitabil ne punem întrebarea: „Pana la ce punct pot fi solicitaţi copiii?” , dar răspunsul vine din partea lor, daca sunt lăsaţi liberi sa se joace intr-o zi de vacanta, pe un teren amenajat. Astfel se va confirma afirmaţia: „copilul este un atlet dotat cu o mare energie” (Van Aaken). Interesul copiilor pentru mişcare, in general, si jocuri si exerciţii in special, este foarte mare la vârsta preşcolara. Aceasta are la baza motivaţii de ordin fiziologic, fapt pentru care orice diminuare sau limitare a activităţii motrice are repercusiuni asupra funcţiilor organismului.
In concluzie, la vârsta preşcolara, o ora de activitate motrica pe zi, constituie minimum indispensabil. Vor fi dezvoltate mai ales deprinderile motrice ale aşa-zisei motricitati mari, dar nu trebuie sa se uite importanta calităţilor motrice, in special a rezistentei. Aceasta practica ajuta la dezvoltarea psihica si la stabilizarea sa, constituind o baza destinata sa ramana toata viata, ca o apărare contra bolilor civilizaţiei noastre, dintre care in prim plan sunt cele produse de lipsa de mişcare.
Prof. Tulea Daniel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu