REGULI PENTRU ELABORAREA COMPLEXELOR DE EXERCIŢII DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

 

REGULI PENTRU COMPUNEREA COMPLEXELOR DE EXERCIŢII DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

 Mai multe mişcări legate formează un exerciţiu, iar mai multe exerciţii legate formează un complex de dezvoltare fizică generală.

 

Un astfel de complex de D.F.G.(dezvoltare fizică generală) trebuie să cuprindă între 8-12 exerciţii sau chiar mai multe(16-20), astfel alese încât să asigure îndeplinirea integrală a sarcinilor lecţiei.

 

Exerciţiile componente ale unui astfel de complex de D.F.G. sunt stabilite într-o anumită ordine logică, având grade diferite de amplitudine, tempou de execuţie şi complexitate. Aceste exerciţii trebuie să se adreseze tuturor segmentelor respectiv cap-gât, braţe, trunchi(abdomen-spate), picioare, de asemenea exerciţii de săltări şi sărituri, într-o ordine bine stabilită, respectând principiul accesibilităţii(exerciţiile vor fi executate de la uşor la greu, de la simplu la complex), şi vor începe cu exerciţiile de cap-gât şi vor continua prin diferite combinări de exerciţii cu unul sau mai multe segmente simultan, pe o direcţie şi pe cealaltă simetric.

 

Exerciţiile de respiraţie vor fi introdu-se obligatoriu la sfârşitul complexului, dar şi în cadrul complexului de D.F.G. ca exerciţii componente ale acestuia. Exerciţiile componente ale unui complex de D.F.G. pot cuprinde mişcări de forţă, întindere-relaxare, săltări şi sărituri, în funcţie de temele si sarcinile lecţiei respective şi vor fi executate la început exerciţiile de amplitudine mică şi medie, simple ca structură şi executate în tempou moderat, pe parcurs mărind treptat amplitudinea, complexitatea şi tempoul de execuţie. Complexele de D.F.G. pot fi compuse din următoarele tipuri de exerciţii:

· Exerciţii libere;

· Exerciţii cu partener;

· Exerciţii la aparate speciale: a. scara fixă; b. banca de gimnastică;

· Exerciţii cu obiecte portative: a. din gimnastica ritmică(panglică, cerc, coardă, mingi, măciuci); b. special concepute(bastoane, mingi medicinale, sticle umplute, gantere, eşarfe, etc.).

         

​EXERCIŢII LIBERE

 

Exerciţiile libere sunt exerciţii de dezvoltare fizică generală în care se lucrează doar cu propriile segmente. Aceste exerciţii frecvent utilizate se

regăsesc în principal în exerciţiile de încălzire şi sunt caracterizate prin faptul că nu necesită dotări speciale şi spaţiu mare de lucru.

 

​CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR LIBERE

· Sunt formative;

· Sunt analitice;

· Au structură simplă sau complexă(după caz);

· Pot fi însuşite repede;

· Pot fi executate individual fără supravegherea profesorului

 

 ​CERINŢE PRIVIND EXERCIŢIILE LIBERE

· Alegerea corectă a exerciţiilor;

· Respectarea bazelor generale ale mişcărilor;

· Corelarea lor cu temele, sarcinile şi scopul lecţiei;

· Adaptarea la vârsta, sexul şi nivelul de pregătire al practicanţilor;

· Includerea lor în complexe de D.F.G.;

· Utilizarea terminologiei specifice şi a metodei fragmentat-imitative.

  

                       ​EFECTELE EXERCIŢIILOR LIBERE

· Influenţă selectivă conform cerinţei: dezvoltă calităţi motrice, grupe musculare, mobilitate articulară şi elasticitate musculară;

· Realizarea corectitudinii mişcărilor;

· Stimularea participării active şi conştiente;

· Atitudine corectă şi pozitivă faţă de mişcare şi muncă;

· Îmbunătăţirea stării fizice şi psihice, a stării de sănătate.

 

​FORME DE PRACTICARE

· Lecţia de educaţie fizică şi sport sau antrenament sportiv;

· Programe de încălzire, întreţinere, dezvoltare fizică generală, recuperare şi reeducare în urma traumatismelor, fracturilor, incapacitate fizică etc.

              ​FORME DE ORGANIZARE

· Individual;

· În grup.

 

         ​LOC DE DESFĂŞURARE 

· Sala de sport sau sala de gimnastică;

· La locul de desfăşurare a oricărei activităţi sportive;

· Terenuri special amenajate în aer liber(condiţii igienice);

· Sala de clasă, laborator, birou, apartament;

· Centre de sănătate;

· La locul de muncă(minutul de gimnastică);

· Creşe şi grădiniţe.

                                     EXERCIŢII CU PARTENER

Exerciţiile cu partener sunt mijloace de dezvoltare fizică generală la realizarea cărora participă şi o persoană, alta decât executantul însuşi.

Partenerul are rol de: asociat şi colaborator, sprijin, ajutor direct, obstacol sau adversar şi mijloc de uşurare sau îngreuiere, element de dozare a efortului.

 

                      ​CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR CU PARTENER:

· Sunt educative şi atractive

· Sunt adaptabile

· Sunt formative

· Sunt orientate spre colaborare

· Sunt realizate prin ajutor reciproc

· Presupun o întrecere directă

 

 ​CERINŢE PRIVIND EXERCIŢIILE CU PARTENER

· Participare activă din partea participanţilor

· Nivel superior de coordonare a mişcărilor proprii în raport cu partenerul

· Ajutor şi colaborare pentru îndeplinirea sarcinilor

· Organizarea adecvată a colectivului

                                   ​EFECTELE EXERCIŢIILOR CU PARTENER

· Măresc atractivitatea lecţiilor

· Creşte sociabilitatea

· Dezvoltă calităţile motrice, în special forţa, mobilitatea – supleţea şi coordonarea

· Măresc capacitatea lucrului în colectiv şi în comparaţie cu posibilităţile partenerului

· Întăresc disciplina în realizarea sarcinilor

· Produc amuzament, bună dispoziţie şi economie de timp

 

​FORME DE APLICARE

 Exerciţiile cu partener se regăsesc în toate formele lecţiei de educaţie fizică ori de antrenament sportiv şi în programele speciale ale gimnasticii aplicate.

 

 

​RECOMANDĂRI METODICE

 

· Organizarea colectivului în funcţie de înălţime, greutate şi sarcinile care trebuie îndeplinite

· Corelarea complexităţii şi dificultăţii cu nivelul de pregătire, vârsta şi sexul executanţilor

· Respectarea regulilor generale privind executarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală

· Schimbarea repetată a rolurilor

· Precizarea clară a sarcinilor partenerilor

· Corectare reciprocă privind execuţia