joi, 5 noiembrie 2020

IMPORTANŢA JOCULUI MOTRIC ÎN DEZVOLTAREA ARMONIOASĂ A COPILULUI - SINTEZE E.F.S.

 




Jocul are diferite funcţii şi forme de la o etapă a vieţii la alta. Încerc în cele ce urmează o sistematizare a jocurilor în funcţie de vârstă:

I. 0-1 ani  - sugarul:

Dupa naştere au loc o serie de procese de adaptare şi de echilibrare a organismului copilului la condiţiile mediului extrauterin. Principalele procese în această perioadă de viaţa sunt: echilibrarea respiraţiei; echilibrarea termică; asimilarea independentă; hrănirea activă etc. în această etapă nu se poate vorbi de existenţa jocului, dar copilul manifestă unele reacţii de orientare faţă de mediul înconjurător. Aceste reacţii sunt de tip senzorio-motor şi constă în îndreptarea capului sau a ochilor spre o jucărie, o sursă de zgomot, mişcări ale persoanlor  din jur etc.

II. 1-3 ani – prima copilărie:

In această perioadă se dezvoltă intens jocul de manipulare sub influenţa trebuinţei de a se mişca. Se obţin procese importante în dezvoltarea sociabilitătii copilului. La 3 ani, jocul este legat de obiectele din jur, cuprind o varietate de elemente. Apar mereu mişcări mai complexe, ce tin de interesul copilului faţă de conduitele adultului. Iau amploare jocurile cu subiect şi rol cît și cele de imitație.

III. 4-6 ani – a doua copilărie :

In această perioada jocul devine activitatea fundamentală a copiilor, în care intervin combinaţiile mentale, reprezentări de imaginaţie şi se dezvoltă forme de experienţe complexe şi variate.

La 4 ani jocul nu mai este o manifestare singulară. Copilul solicită parteneri de preferinţă pe cei mai mari sau mai mici în vărstă.

La 5 - 6 ani jocul cu rol şi subiect este dominant în jocul copiilor şi atinge un  nivel mai superior de dezvoltare. Jocurile de mişcare, cele cu reguli,  încep să capete o importanţă mai mare.


IV. 7-10/11 ani – a III–a Copilărie:

Este perioada care prezintă caracteristici importante şi marchează un proces în dezvoltarea psihică a copulului. Invăţarea devine un proces conştientizat. Jocurile de echipa şi cu diferite reguli sunt prioritari, competiţia începe să devină deosebit de activă.

La 9 ani, în diferite jocuri fete încep să se separe de băieţi, în mod spontan. Se acordă o mare atenţie jocurilor cu reguli şi jocurilor colective. In această perioadă, jocul nu mai constituie activitatea fundamentală, interesul pentru această activitate rămâne foarte puternic.


V. 11-14 ani – preadolescentul :

Este perioada de încheiere a copilăriei şi trecerea spre maturizare, dominantă de schimbările bio-psiho-sociale. In prima faza predomină conduita infantilă, caracterizată prin nevoia de mişcare, care este satisfăcută prin activităţile ludice. Jocurile de performanţă ce implică întrecerea, o competiţie în care se realizează cooperarea, valorificarea posibilităţilor fiind urmărită pe echipe, sau în grup sunt preferate şi se păstrează jocurile în care se urmăreşte realizarea performaţelor individuale. In funcţie de sex, tipurile de joc preferate sunt cele pe grupuri de joacă. Fetele preferă jocurile cu mingea, coarda etc., iar băieţii jocurile de forţă, de întrecere care le solicită agilitatea, îndemânarea, puterea, dinamismul etc. Capacităţile individuale, intelectuale şi fizice dau o notă de originalitate jocurile practicate.  Caracterul competiţional dezvoltă spiritul de autoperfecţionare şi sociabilizare. Spre sfarşitul acestei etape se manifestă latura amuzantă a jocului şi dorinţa de a învinge. Jocurile de caracter competiţional sunt cele care domină în activitate.


VI. 14-18 ani – adolescenţa:

Adaptarea la condiţiile vieţii sociale se desfăşoară pe un plan destul de larg. Jocurile contribuie la dezvoltarea trăsăturilor caracteristice fundamentale cum sunt: sentimentele de reponsabilitate, de onoare, formarea unei atitudini civice.


VII. 18-25 ani – tinereţea:

Activităţile de tip loisir ocupă un spaţiu important în viaţă tinerilor. Sunt agreate colectivităţi de aceeaşi vârstă. Tânărul participa efectiv la joc, lupta pentru prestigiul său sau al coletivului, cooperarea cu partenerii este bună, îşi valorifică deprinderile formate. Domină spiritul de aventură şi poate fi satisfăcut cu excursii, la care participă cu mult drag. Tendinţa de afirmare a personalităţii se manifestă atât în joc cât şi în timpul liber. Dansul este o activitate preferată de tineri fiindcă prin dans îşi poate exprima stările afective şi atracţia pentru sexul opus.


VIII. după 25 ani – adult:

Odată cu intrarea în maturitate deplină, din punct de vedere psihologoc, omul îşi modifică conduita, se simte mai responsabil, conştient de valorile şi lipsurile sale. Activitatea de distracţie şi relaxare devine o parte a vieţii sale.  Activitatea ludică şi de loisir la această vârstă se pot grupa astfel (VerzaE., 1978):

jocuri şi distracţii desfăşurate în familiei;

jocuri şi distracţii desfăşurate în afara familiei.

Toate aceste activităţi luidice şi de loisir permit adulţilor o descărcare tensionată acumulată pe plan profersional şi socio-cultural, combaterea stresului, relaxare, deconectare, afirmarea unor deprinderi, aptitudini, personalităţii.

 

 


     


                                                                              Prof. Tulea Daniel

Niciun comentariu: