SĂRITURĂ ÎN SPRIJIN DEPĂRTAT PESTE CAPRĂ.

 

                   SĂRITURĂ ÎN SPRIJIN DEPĂRTAT PESTE CAPRĂ.

  

 

 

 

                                                                       Fig. 16

 

 

 

 

Descrierea săriturii la aparat:

Săritura constă dintr-un elan de aproximativ 10-15m. - urmat de o bătaie pe trambulină, desprinderea şi înclinarea corpului înainte cu întinderea braţelor spre aparat. În momentul în care palmele ating suprafaţa de sprijin, picioarele se depărtează lateral, bazinul se ridică concomitent cu împingerea energică în aparat, urmată de o ridicare a trunchiului spre verticală. În timpul zborului II, braţele se ridică lateral sus, privirea este orientată înainte iar picioarele se apropie, pregătind aterizarea.

 

Algoritmul în procesul de învățare:

1. Sprijin ghemuit, săritură în sprijin plutitor cu picioarele depărtate şi revenire la             poziţia iniţială

2. Stând pe trambulina aşezată la distanţă mică faţă de aparat, cu mâinile sprijinite pe acesta, bătăi succesive cu ridicarea bazinului

3. Stând pe trambulina aşezată la distanţă mică faţă de aparat, cu mâinile sprijinite pe acesta, bătăi succesive cu ridicarea bazinului şi depărtarea picioarelor lateral

4. Stând pe trambulina aşezată la distanţă mică faţă de aparat, cu mâinile sprijinite pe acesta, bătăi succesive cu ridicarea bazinului, depărtarea picioarelor lateral şi oprire pe aparat în şezând depărtat

5. Din aşezat depărtat pe aparat, împingere în braţe desprindere de pe aparat şi aterizare

6. Elan 2-3 paşi, săritură în depărtat peste capra ridicată la o înălţime redusă, cu ajutor

7. Elan 6-8 paşi, săritură în depărtat peste capra ridicată la o înălţime redusă, cu ajutor

8. Efectuarea săriturii complete fără ajutor

 

Ajutorul :

Acesta se acordă din faţa aparatului, luând priză la nivelul braţelor elevului trăgându-l peste aparat.

 

Greşeli de execuţie:

1. Elevul are membrele inferioare relaxate în timpul bătăii pe trambulină

2. Bazinul nu este ridicat la nivelul aparatului în primul zbor

3. Împingere ineficientă pe aparat datorită luării contactului cu aparatul pe braţe îndoite

4. Traiectoria zborului II este scurtă şi joasă

5. Lipsa extensiei la nivelul trunchiului după desprinderea de pe aparat

6. Aterizare joasă

 

 

Bibliografia

1. Nuţ, A., Negru, I. – Săriturile din gimnastica şcolară, Caiet metodic,

     Cluj – Napoca, 2001;

2. Paşcan, I., (2003) – Gimnastica acrobatică în ciclul gimnazial, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca.

3. Daniel, T.(2024)- Metodologia de instruire în gimnastica acrobatică școlară, Editura Edudel, Slatina.

 

 

 

 

BASCHET -METODICĂ

 

BASCHET -METODICĂ

 

 

 

n PROCEDEE TEHNICE FĂRĂ MINGE:

 

I. POZIȚIA FUNDAMENTALĂ MEDIE :

 

Ex. 1  Din stând depărtat cu picioarele așezate paralel,  la semnal sonor se execută poziția fundamentală medie cu menținere 5 sec. .

Dozare : 5 repetări , pauză 20 sec. între rep.

Formație de lucru: Frontal

 

Ex.2  Din stând depărtat cu picioarele așezate paralel,  la semnal sonor se execută poziția fundamentală medie cu revenire în poziția inițială.

Dozare : 10 repetări  , pauză 20 sec. între repetări

Formație de lucru: Frontal

 

Ex.3 Din mers, la semnal sonor se efectuează o ușoară săritură cu aterizare în poziție fundamentală medie.

Dozare : 5 repetări, pauză 10 sec. între repetări.

Formație de lucru:  în linie pe un rând ,se lucrează pe lățimea terenului .

 

Ex.4 Din poziția fundamentală medie, la semnal sonor se schimbă alternativ piciorul din față prin săritură.

Dozare : 10 repetări X 2 serii, pauză 30 sec. între serii.

Formație de lucru: Frontal

 

Ex.5 Din alergare ușoară , la semnal sonor , se efectuează o aterizare în poziția fundamentală medie.

Dozare: 5 repetări , pauză 30 sec.

Formație de lucru: 4 grupe dispuse în coloane.

 

Ex.6  Din stând , la semnal sonor , alergare ușoară urmată de două sărituri succesive  la panou cu aterizare în poziția fundamentală medie, jucătorii lucrează simultan.

Dozare: 5 repetări , pauză 40 sec.

Formație de lucru: 2 grupe dispuse în coloane.

 

Ex.7  Din stând depărtat față în față, la semnal sonor,  se execută  o tatonare reciprocă cu deplasare pe jumătate de teren din poziția fundamentală medie.

Dozare: 30 sec. X 3 serii, pauză 50 sec. între serii.

Formație de lucru: pe perechi.

 

 

II. SCHIMBARE DE DIRECȚIE CU FRÂNARE PE UN PICIOR

 

Ex. 1 Din deplasare pe toată suprafața terenului cu efectuarea schimbării de direcție cu frânare pe un picior la semnal sonor.

Dozare: 5 repetări, pauză 20 secunde între repetări.

Formație de lucru: individual.

 

Ex.2 Ex. 1 Din deplasare pe toată suprafața terenului cu efectuarea schimbării de direcție cu frânare pe un picior printre obstacole plasate ea teren- la semnal sonor.

Dozare: 6 repetări, pauză 20 secunde între repetări.

Formație de lucru: individual.

 

 

Ex.3  Din deplasare , se efectuează schimbări de direcție la semnal vizual comandat de profesor.

Dozare: 6 repetări, pauză 40 secunde între repetări.

Formație de lucru: pe două șiruri.

 

Ex.4  ”Leapșa ” în doi pe o suprafață limitată de teren.

Dozare: 1 minut X 3 serii, pauză 50 secunde.

Formație de lucru: pe perechi.

 

Ex.5 Din stând , la semnal sonor , alergare până la primul jalon dispus la 8 metri urmat de o schimbare de direcție cu frânare pe un picior și revenire.

Dozare: 4 repetări, pauză 50 secunde.

Formație de lucru:  pe grupe de 4 dispuse pe coloane.

 

Ex.6  Din stând, la semnal sonor, se execută lucru de brațe și joc de picioare pe loc- urmat de sprint cu schimbare de direcție, frânare pe un picior și retragere în alergare cu spatele, distanța de 14 metri dus-întors.

Dozare : 4 repetări, pauză 50 secunde.

Formație de lucru: pe două șiruri.

 

Ex.7 Deplasări specifice atacantului (variații de ritm, schimbare de direcție cu frânare pe un picior, sprinturi scurte ) ,simulând acțiuni de demarcaj pe tot terenul.

Dozare: 3 reperări , pauză 50 secunde.

Formație de lucru: individual.

 

 

n PROCEDEE TEHNICE CU MINGEA :

 

1. PASA CU DOUĂ MÂINI DE LA PIEPT:

 

Ex. 1  De pe loc, se imită pasarea cu două mâini de la piept , cu accent pe mișcarea finală ”de biciuire” efectuate din articulațiile mâinilor.

Dozare: 10 execuții X 2 serii, pauză 30 secunde.

Formație de lucru: frontal

 

Ex.2 Din mers, se imită pasarea cu două mâini de la piept , cu accent pe mișcarea finală ”de biciuire” efectuate din articulațiile mâinilor.

Dozare: 10 execuții X 2 serii, pauză 30 secunde.

Formație de lucru: în linie pe un rând, se lucrează pe lațimea terenului

 

Ex.3 Din alergare ușoară , se imită pasarea cu două mâini de la piept , cu accent pe mișcarea finală ”de biciuire” efectuate din articulațiile mâinilor.

Dozare: 7 execuții X 3 serii, pauză 30 secunde.

Formație de lucru: în linie pe un rând, , se lucrează pe lațimea terenului

 

Ex.4  Din stând cu fața la perete , 2 metri distanța de perete, se execută pasa cu două mâini de la piept urmată de prinderea mingii.

Dozare:  10 repetări X 3 serii, pauză 30 secunde .

Formație de lucru: individual

 

Ex.5 Din stând cu fața la perete , 3 metri distanța de perete, se execută pasa cu două mâini de la piept urmată de prinderea mingii.

Dozare:  15 repetări X 3 serii, pauză 40 secunde .

Formație de lucru: individual

 

Ex.6  Pasa cu două mâini de la piept cu demarcare la capătul șirului opus.

Dozare: 3 minute, pauză 50 secunde

Formație de lucru : două șiruri dispuse  fața în față la o distanță de 3 metri una de cealaltă- suveică simplă.

 

Ex.7 pasa cu două mâini de la piept în trei jucători cu schimb de locuri, pe 1/2 de teren.

Dozare : 5 execuții, pauză 40 secunde.

Formație de lucru: pe grupe de 3 , dispuse pe șiruri.

 

2. PASA CU O MÂNĂ DE LA UMĂR:

 

Ex. 1  Pasa cu o mână de la umăr de loc la perete, distanța de 1,5m față de perete.

Dozare: 10 repetări X 2 serii, pauză 30 secunde

Formația de lucru: individual

 

Ex.2 Pasa cu o mână de la umăr de loc la perete, distanța de 2 m față de perete.

Dozare: 10 repetări X 3 serii, pauză 30 secunde

Formația de lucru: individual

 

Ex.3 Pasa cu o mână de la umăr în doi, distanța de 2m între elevi.

Dozare: 10 repetări X 3 serii, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe perechi

 

Ex.4  Pasa cu o mână de la umăr în trei cu deplasarea la capătul propriului șir după pasă, distanță de 2m între elevi.

Dozare: 1minut X 2 serii, pauză 40 secunde

Formația de lucru: grupe de trei elevi dispuși în triunghi.

 

Ex.5 Pasa cu o mână de la umăr în patru cu deplasarea la capătul propriului șir după pasă, distanță de 2m între elevi.

Dozare: 1minut X 2 serii, pauză 40 secunde

Formația de lucru: grupe de patru elevi dispuși în pătrat.

 

Ex.6  Pasa cu o mână de la umăr - demarcare la capătul șirului opus.

Dozare: 1 minut X 3 serii, pauză 40 secunde.

Formația de lucru: două șiruri față în față, distanța de 3 m între ele, suveică simplă.

 

Ex.7 Pasa cu o mână de la umăr în doi cu schimb de locuri, pe 1/2 de teren, distanța de execuție între elevi este de 2 metri.

Dozare: 8 repetări , pauză 40 secunde

Formația de lucru: pe perechi.

 

3. DRIBLING PE LOC:

 

Ex. 1  Dribling simplu pe loc cu mâna dreaptă.

Dozare: 10  repetări X 3 serii, pauză 30 secunde

Formația de lucru: individual

 

Ex.2  Dribling simplu pe loc cu mâna stângă

Dozare: 10  repetări X 3 serii, pauză 30 secunde

Formația de lucru: individual

 

Ex.3  Dribling simplu pe loc, alternând mâna dreaptă și mâna stângă.

Dozare: 10  repetări X 3 serii, pauză 30 secunde

Formația de lucru: individual

 

Ex.4  Dribling multiplu pe loc cu mâna dreaptă.

Dozare: 10  repetări X 3 serii, pauză 30 secunde

Formația de lucru: individual

Ex.5  Dribling multiplu pe loc cu mâna stângă

Dozare: 10  repetări X 3 serii, pauză 30 secunde

Formația de lucru: individual

 

Ex.6  Dribling multiplu pe loc, alternând mâna dreaptă și mâna stângă.

Dozare: 10  repetări X 3 serii, pauză 30 secunde

Formația de lucru: individual

 

Ex.7  Dribling pe loc cu interpunerea corpului între minge și adversar ,protejarea mingii.

Dozare: 40 secunde X 2 serii, pauză 40 secunde

Formația de lucru: pe perechi

 

 

4.  ARUNCAREA LA COȘ DE PE LOC CU O MÂNĂ DE LA  UMĂR:

 

Ex. 1 Aruncarea la coș de pe loc cu o mână de la umăr, distanța de 1m față de panou.

Dozare: 7 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri la un panou

 

Ex.2  Aruncarea la coș de pe loc cu o mână de la umăr, distanța de 1,5 m față de panou.

Dozare: 8 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri la un panou

 

Ex.3 Dribling simplu- aruncarea la coș de pe loc cu o mână de la umăr.

 Aruncarea la coș de pe loc cu o mână de la umăr, distanța de 1m față de panou.

Dozare: 6 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri la un panou

 

Ex.4  Mers -oprire- aruncarea la coș de pe loc cu o mână de la umăr.

Dozare: 5 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe un șir la un panou

 

Ex.5  Alergare ușoară -oprire- aruncarea la coș de pe loc cu o mână de la umăr.

Dozare: 5 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe un șir la un panou

 

Ex.6   Prinderea mingii -oprire- aruncarea la coș de pe loc cu o mână de la umăr.

Dozare: 7 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două coloane

 

Ex.7   Prinderea mingii-pivotare înapoi -oprire- aruncarea la coș de pe loc cu o mână de la umăr.

Dozare: 4 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri

 

 

5. ARUNCAREA LA COȘ DIN DRIBLING:

 

Ex. 1 Aruncarea mingii la coș din articulația mâinii și cu un ușor elan

Dozare:  8 repetări, pauză 30 secunde.

Formație de lucru: pe un șir, dispus oblic față de panou la 1 m. distanță.

 

Ex.2  Dribling pe loc și aruncarea mingii la coș cu două mâini deasupra capului.

Dozare: 8 repetări, pauză 30 secunde

Formație de lucru: pe un șir la 1,5 m față de panou .

 

Ex.3 Din stând la o distanță de 2m față de panou cu mingea ținută în ambele mâini la nivelul pieptului ,se  efectueză : pas cu piciorul drept, pas cu piciorul stâng simultan cu ridicarea genunchiului drept sus, urmat de desprindere și aruncare la coș și aterizare pe ambele picioare.

Dozare: 7 repetări ,pauză 40 secunde

Formație de lucru: pe o coloană

 

Ex.4  Dribling din mers , cei doi pași, aruncare la coș , aterizare pe ambele picioare.

Dozare: 8 repetări, pauză 30 secunde

Formație de lucru: pe două șiruri a câte 4,5 elevi la un panou.

Ex.5  Dribling din alergare ușoară ,  aruncare la coș din săritură cu  aterizare pe ambele picioare.

Dozare: 8 repetări, pauză 30 secunde

Formație de lucru: pe două șiruri a câte 4,5 elevi  dispuși oblic față de panou.

 

Ex.6  pasa -reprimire-dribling și aruncare la coș,.

Dozare : 7 execuții, pauză 30 secunde

 

Ex.7 Dribling din alergare -depășirea unui adversar semiactiv-aruncare la coș.

Dozare: 10 execuții, pauză 30 secunde între repetări

Formația de lucru: două coloane.

 

6. ARUNCAREA LA COȘ DIN SĂRITURĂ:

 

Ex. 1 Aruncarea la coș cu două mâini  deasupra capului după desprinderea de pe loc urmată de aterizare,coșul dispus la o distanță de 1m.

Dozare: 6 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri la un panou.

 

Ex.2  Aruncarea la coș cu o mână  deasupra capului după desprinderea de pe loc urmată de aterizare,coșul dispus la o distanță de 1,5 m.

Dozare: 7 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri la un panou.

 

Ex.3 Dribling din mers -oprire-desprindere -aruncare la coș urmat de aterizare.

Dozare: 10 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri la un panou.

 

Ex.4 Dribling din alergare -oprire-desprindere -aruncare la coș urmat de aterizare.

Dozare: 10 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri la un panou.

 

Ex.5 Prinderea mingii-dribling -oprire-desprindere -aruncare la coș - aterizare.

Dozare: 8 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri.

 

Ex.6  Prinderea mingii -oprire-pivotare - desprindere -aruncare la coș - aterizare.

Dozare: 10 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri .

 

Ex.7 Prinderea mingii cu spatele la panou-pivotare-desprindere cu întoarcere urmată de aruncare și aterizare .

Dozare: 7 execuții, pauză 30 secunde

Formația de lucru: pe două șiruri .

 

 

Bibliografia

 

1. Ghitescu,I. G.,(2002),  -Baschet.Exerciții pentru învățarea tehnicii și tacticii individuale. Editura Semne, București;

2. Moanța, A.D., (2005), Baschet metodică. Editura Alpha,

 

DESIGN-UL TEHNICII ALERGĂRII DE REZISTENȚĂ- SEMIFOND, FOND ÎN ATLETISM

 

       DESIGN-UL TEHNICII ALERGĂRII DE REZISTENȚĂ- SEMIFOND, FOND

ÎN ATLETISM

 

Metodica predării tehnicii alergării de rezistență

În activitatea de învățarea a tehnicii alergărilor se urmărește perfecționarea unei mișcări cunoscute, naturale, în vederea creșterii eficacității ei.

Scopul în această perioadă este de a elimina încordările inutile în timpul alergării și de a o face economică și armonioasă.

Mijlocul principal, exercițiul pe baza căruia se învață și se perfecționează elementele comune este chiar alergarea.

De menționat că învățarea și perfecționarea alergării se realizează la viteze scăzute, care cresc treptat până la maximum pe măsură ce tehnica devine tot mai stabilă.

Trebuie de asemenea specificat că orice lecție de învățare și perfecționare va fi precedată în parte de încălzire folosind exerciții din școala alergării și exerciții de alergare sub formă de joc.

 

² Învățarea tehnicii pasului alergător lansat de semifond-fond în linie dreaptă.

 

Exerciții de bază .

a) Mers obișnuit și mers cu pasul întins din ce în ce mai rapid urmat de trecere în alergare ușoară. Lungimea alergării depășește cu mult pe cea a mersului cu pasul întins care trebuie să dureze atâta timp până când cadența devine insuportabilă și trecerea în alergare apare ca o urmare naturală. Exercițiul se poate executa în cerc sau în linie dreaptă, câte unul sau câte doi.

Atenția va fi îndreptată asupra atitudinii drepte a trunchiului, asupra poziției brațelor (îndoite din coate la unghi drept) și contactul elastic cu solul

b) Alergarea în tempo moderat pe distanța de 100-150 de metri.

Se efectuează pe grupe de 6-10 elevi, așezați în coloană prin flanc, câte unul pentru a putea fi observați cu mai multă ușurință.

Prin acest exercițiu se urmărește realizarea unei alergări economice în care să existe o armonizare în simetria mișcărilor încrucișate a picioarelor și a brațelor. Pasul trebuie să fie relaxat, pendularea gambei înapoi să se execute nestânjenit, iar contactul cu solul să se facă pe pingea sau pe toată talpa, fiind urmat de o derulare completă a labei piciorului.

c) Alergarea în tempo moderat pe distanța 150-300 de metri.

Forma de executare este aceeași, coloană prin flanc câte unul; se poate alege însă și alergarea individuală.

Se va atrage atenția asupra alergării în turnantă, care spre deosebire de linia dreaptă, va mai căpăta următoarele caracteristici:

-trunchiul va fi răsucit ușor spre interiorul turnantei, iar brațul drept va lucra mai amplu decât pe linia dreaptă.

 

ü Exerciții suplimentare.

a) Alergarea pe linia marcată a culoarului

b) Alergări cu aterizări diferite: pe călcâi, pe toată talpa, pe pingea, prin aceste exerciții se urmărește determinarea individuală al celui mai potrivit mod de contact al tălpii cu solul

c) Alergări cu avântarea exagerată a gambelor înainte și înapoi, apoi a coapselor. Aceste exerciții servesc la îmbogățirea fondului de deprinderi motrice elementare și cu timpul ele conduc la cizelarea, la obținerea unui pas alergător lin, economic și eficace.

d) Alergări pe distanțe determinate 80-100-150 metri, cu un număr minim de pași alergători dar nu cu pași săriți, alergări pe aceleași distanțe dar cu un număr de pași mai mare decât cel obișnuit. Ambele exerciții sunt efectuate în scopul stabilirii pentru fiecare elev a corespondenței optime cu cel mai bun randament, între lungimea pasului alergător și frecvența lui în tempouri moderate.

e) Alergare cu fixarea unei linii orizontale (linia de sosire) care, în cazul unei alergări corecte va rămâne nemișcată în câmpul vizual.

În paralel cu lucrul pentru perfecționarea tehnicii alergării pe plat și atunci când distanțele de lucru depășesc 200-250 metri se va trece la învățarea ritmului respirator.

Inspirația și expirația va fi făcută atât pe gură cât și pe nas.

Ritmul respirator fiind individual, el nu poate fi impus în mod uniform tuturor elevilor din grupa cu care se lucrează. De aceea este mult mai recomandabil ca să li se explice elevilor importanța respirației active, în care expirația trebuie să aibe neapărat un caracter voit:

- Inspirație și expirație de durată egală efectuată pe 2, 4, 6, 8 pași de mers apoi de alergare

- Un pas înspirație și doi pași expirație

- Doi pași inspirație și trei pași expirație

- Doi pași inspirație și patru pași expirație

- Inspirație și expirație de durate inegale (expirația va fi totdeauna mai lungă).

Prin intermediul unor exerciții de această natură, elevii vor dobândi conștiința necesității unei respirații active, iar cu timpul se va stabili și ritmul respirator cel mai convenabil, în raport cu particularitățile individuale și cu tempoul alergării.

 

² Învățarea startului înalt

Este unul din cele mai simple exerciții de atletism. Din această cauză el se învață direct, prin repetarea de la început a mișcării integrale, care este pusă în legătură cu comenzile de la start.

a) Start din picioare de la linia de plecare. Exercițiile se efectuează pe grupe de 6-9 alergători, care sunt adunați la început înapoia liniei de plecare (la circa 3 m). Sunt chemați și se aliniază pe linia de plecare. În picioare, cu greutatea corpului lăsată pe piciorul din față, care este ușor îndoit din articulația genunchiului, trunchiul înclinat puțin înainte, brațele ușor îndoite din articulația cotului, alergătorii așteaptă comanda următoare. Plecarea are loc printr-o impulsie hotărâtă efectuată pe piciorul din față.

Primii 4-5 pași sunt mai scurți și mai rapizi. Exercițiul se învață și se repetă pe linia dreaptă a pistei de alergare. La exersarea startului din picioare pe turnantă, se va da o mai mare atenție evitării busculadelor, prin reducerea numărului celor care i-au plecarea în același timp.

b) Start din picioare efectuat în turnantă câte unul, câte doi, apoi în grup.

 

 

Aspecte tactice elementare

Au ca scop să dea începătorilor posibilitatea de a se orienta, în mod provizoriu, în unele probleme care se ivesc în cadrul alergărilor de concurs. Exercițiile de tactică elementară se introduc în planul lecțiilor paralel cu exercițiile de însușire a tehnicii.

Exerciții de alergare în grup

a) Alergarea câte 2, apoi câte 3 sau 4 elevi ”pas în pas”. Elevii vor alerga puși în flanc câte unul. Pentru reușita exercițiului este necesar ca alergarea să se facă în același ritm, micșorarea intervalului realizându-se printr-o ușoară alungire a pasului și nu prin schimbarea frecvenței, ceea ce ar provoca, din neatenție călcarea pe picioare a alergătorului din față.

b) Alergarea în pluton strâns, pe linia dreaptă. Plutonul poate fi constituit din 6-10 elevi. Prin acest exercițiu se urmărește obișnuirea elevilor cu alergarea în grup neordonat, în care ei trebuie să evite a-și ciocni adversarii sau a-i călca pe picioare și în același timp să se ferească ei înșiși.

c) Start la intrarea în turnantă și alergarea în turnantă în vederea ocupării unui loc cât mai favorabil pe turnantă (4-6 alergători).

d) Alergare în grup (6-9 alergători) cu evadare din pluton la intrarea în turnantă; startul se va da în linie dreaptă cu circa 50 de m înainte de intrarea în turnantă.

e) Alergare în pluton: un alergător rămâne în urmă la 10-12 m apoi încearcă să reintre în pluton prin accelerarea treptată a alergării.

f) Alergare în pluton, după 300-400 de metri se execută finișul; fiecare alergător este liber să aprecieze momentul de începere a finișului pentru câștigarea alergării.

 

² Exerciții de apreciere a tempoului

Prin exercițiile din această categorie se urmărește ca elevii să poată aprecia raportul dintre timpul întrebuințat pentru parcurgerea unei distanșe și viteza adoptată. Capacitatea de a aprecia în mod intuitiv acest raport denumit în mod obișnuit ”simțul tempoului” se dobândește numai însă printr-o practică îndelungată, dificultățile fiind cauzate de apariția, în măsuri variate, a oboselii care alterează (uneori în mod considerabil) aprecierea lungimii timpului sau a vitezei de alergare.

 

Exerciții de bază :

a) Alergarea în coloană, cu viteză uniformă și constantă de-a lungul parcursului, indiferent de lungimea acestuia pe distanțe diferite,exemplu:

100 m în 18”- 200 m în 36”- 300 m în 54”

100 m în 17”- 200 m în 34”- 300 m în 51”

În toate aceste alergări, tempoul este controlat și stabilit încă de la început cu ajutorul cronometrului, urmând ca apoi să fie menținut pe restul parcursului.

b) Alergare individuală în tempo uniform pe o distanță dată și într-un timp fixat prealabil. Timpul este stabilit în raport cu posibilitățile elevului, căruia i se cere să se mențină în tempoul stabilit

c) Alergare individuală în tempo uniform, pe o distanță dată cu aprecierea timpului întrebuințat. Ca atare, tempoul alergării este lăsat la libera alegere a elevului, acesta trebuind în schimb, să indice timpul pe care crede că l-a întrebuințat pentru parcurgerea distanței.

Și acest exercițiu poate fi transformat în concurs tactic, dacă se cere elevilor cărora nu le-a venit rândul la alergare sau deja au alergat, să indice ei timpul pe care l-a realizat elevul executant.

 

 

 

 

 

Bibliografia

 

1. Gevel,C. , 2000, Atletism în lecția de educație fizică, Ed. Leda/Muntenia, Constanța.

2. Țifrea, C., 2002, Teoria și metodica atletismului, Ed. Doreco, B ucurești.

METODOLOGIA ELEMENTELOR DE GIMNASTICĂ ACROBATICĂ - CU CARACTER DE FORŢĂ ŞI ECHILIBRU

 

  METODOLOGIA  ELEMENTELOR DE GIMNASTICĂ ACROBATICĂ -  CU CARACTER                                                          DE FORŢĂ ŞI ECHILIBRU

 

 

STÂND pe umeri / pe antebraţe şi piept / pe cap / pe antebraţe şi cap / pe mâini sunt elemente acrobatice specifice care au drept caracteristică principală repartizarea greutăţii corpului de pe picioare pe cap, pe umeri, pe piept, pe braţe, pe antebraţe şi pe palme.

O altă caracteristică a acestor mişcări de echilibru constă în aceea că sunt mişcări tipice de forţă, executanţii trebuind să beneficieze de o dezvoltare corespunzătoare a forţei musculaturii braţelor, spatelui şi centurii abdominale.  

Majoritatea acestor mişcări se execută de pe loc, numai din forţă sau cu elan redus reprezentat de acţiuni de balans al picioarelor.

 

Stând pe omoplaţi

Descrierea elementului: se poate executa din poziţiile: stând, aşezat sau culcat, prin rularea trunchiului spre înapoi. În momentul în care ceafa ia contact cu solul şi corpul se află în poziţia răsturnat-îndoit, se realizează întinderea corpului spre verticală prin deschiderea unghiului format de picioare şi trunchi, bazinul este proiectat înainte, mâinile sprijină trunchiul la nivelul taliei (fig. 19).

 

 

                                                                     Fig.  19

 

Pentru o execuţie corectă, este necesară dezvoltarea forţei musculaturii coloanei vertebrale, a centurii abdominale şi a braţelor.

Mişcarea se mai poate realiza şi fără sprijinul mâinilor la nivelul taliei, braţele rămânând întinse pe sol înapoia trunchiului. Picioarele pot fi susţinute întinse şi apropiate, dar şi în alte poziţii.

Metodica procesului de învăţare:

· culcat – rulare spre înapoi cu picioare ghemuite şi întinderea picioarelor spre verticală;

· aşezat – rulare spre înapoi cu corpul îndoit – luarea contactului vârfului picioarelor cu solul;

· aşezat – rulare spre înapoi cu corpul îndoit – proiectarea picioarelor pe verticală – sprijin la nivelul taliei.

Greşeli tipice:

· slaba dezvoltare a musculaturii cefei şi coloanei vertebrale;

· ridicarea insuficientă a corpului pe umeri;

· lipsa proiectării bazinului spre înainte.

Ajutorul: se acordă din lateral, la nivelul gambelor sau gleznelor executanţilor.

Variante de stând pe umeri: stând pe umeri cu picioarele susţinute în sfoară înainte / laterală; stând pe umeri  cu susţinerea picioarelor în semisfoară înainte / laterală etc.

 

Stând pe antebraţe şi pe piept

Descrierea elementului: se execută din poziţia culcat facial, cu braţele lateral jos sprijinite pe sol, palmele orientate în jos, se trece greutatea corpului pe antebraţe, piept şi bărbie prin balansarea unui picior spre înapoi sus, celălalt picior rămânând sprijinit cu gamba orientată în jos pe sol.  În urma împingerii cu piciorul de sprijin în sol, corpul este răsturnat la verticală în poziţia dorită, picioarele având permanent o acţiune de împingere spre înapoi în timp ce braţele şi mâinile apasă în jos pe sol, greutatea corpului fiind repartizată pe piept (fig. 20).

 

 

                                                                        Fig. 20

 

 

După ce elementul a fost însuşit din poziţia culcat facial, se poate executa şi din poziţia pe genunchi.

Metodica procesului de învăţare:

· culcat facial – rulare spre înainte cu corpul întins;

· pe genunchi – rulare spre înainte cu corpul întins;

· fixarea poziţiei cu ajutor;

· acţiune globală a elementului executat individual;

· introducerea elementului în combinaţii simple.

Greşeli tipice:

· lipsa extensiei spatelui;

· sprijin deficitar pe piept şi pe braţe;

Ajutorul: se acordă din lateral, la nivelul gleznelor sau gambelor executantului.

 

Stând pe cap

Presupune o tehnică de execuţie mai pretenţioasă decât cea a stândului pe umeri, putându-se executa din forţă sau cu elan.

 

Stând pe cap cu elan

Descrierea elementului: se poate executa din poziţiile sprijin ghemuit înainte pe un picior sau sprijin înainte pe un genunchi, cu celălalt picior întins înapoi.

Tehnica de execuţie a acestui element presupune că: mâinile trebuie sprijinite pe sol la lăţimea umerilor şi fruntea, este sprijinită la 20-30 cm înaintea mâinilor, formând un triunghi echilateral, după care urmează balansarea piciorului liber înapoi spre verticală. Piciorul de sprijin, printr-o uşoară impulsie cu vârful pe sol, se apropie de celălalt picior pe linia verticalei, greutatea fiind repartizată pe cele trei puncte de sprijin. Revenirea la poziţia de plecare se poate face prin coborârea picioarelor pe sol sau prin rotunjirea spatelui şi trecere în rostogolire înainte.

Acest element se mai poate executa şi cu sprijin pe antebraţe şi pe cap, iar ca poziţii de plecare pot fi folosite poziţiile: stând şi stând depărtat.

 

Stând pe cap din forţă

Descrierea elementului: presupune o tehnică de execuţie asemănătoare cu cea a stândului pe cap cu elan, dar în acest caz unghiul dintre picioare şi trunchi se menţine până când bazinul executantului ajunge la verticală, după care, prin ridicarea treptată a picioarelor, unghiul se deschide (fig. 21).

 

                                                                               Fig.21

 

                                                                             

Metodica procesului de învăţare:

· pe genunchi – fixarea poziţiei palmelor şi capului pe sol;

· sprijin ghemuit – trecere în stând pe cap temporar, cu picioarele ghemuite – revenire în poziţia de plecare;

· pe genunchi, sprijin pe cap şi palme – ridicarea bazinului, păşiri succesive,  spre înainte, pe vârful picioarelor până ce linia bazinului depăşeşte linia umerilor – ridicare lentă a picioarelor la verticală;

· pe genunchi, sprijin pe cap şi palme – ridicarea bazinului, balansul energic al unui picior spre verticală;  

· execuţia globală a elementului cu sprijin la perete;

· execuţia globală a elementului cu ajutorul unui partener;

· execuţia individuală a elementului;

· introducerea elementului în combinaţii simple.

Greşeli tipice:

· lipsa balansului piciorului liber – stând pe cap cu elan;

· elan exagerat cu piciorul liber;

· lipsa proiecţiei bazinului spre înainte, peste linia umerilor – stând pe cap din forţă;

· îndreptarea incompletă a corpului pe verticală; 

· repartizarea deficitară a sprijinului corpului pe mâini şi pe cap.

Ajutorul: se acordă din lateral, la nivelul gleznelor sau gambelor executantului.

Variante de stând pe cap: stând pe cap cu susţinerea picioarelor în semisfoară înainte / laterală; stând pe cap cu susţinerea picioarelor în sfoară înainte / laterală; stând pe cap cu trecere în rostogolire înainte;  stând pe cap cu trecere în stând pe mâini etc.

 

 

Stând pe antebraţe şi cap

Descrierea elementului: se execută din poziţia pe genunchi. După aşezarea antebraţelor pe sol cu palmele orientate în sus, una peste cealaltă, odată cu îndoirea trunchiului spre înainte, capul se sprijină pe palme, la nivelul frunţii. În continuare, unul dintre picioare se balansează lent spre înapoi, iar celălalt în urma unui impuls în sol se balansează şi se apropie pe verticală de piciorul ridicat. Pentru menţinerea acestei poziţii, corpul trebui să fie foarte bine încordat la nivelul tuturor grupelor musculare.

Metodica procesului de învăţare:

· pe genunchi – fixarea poziţiei de sprijin pe antebraţe şi cap;

· pe genunchi, sprijin pe antebraţe şi cap – ridicarea ghemuită a picioarelor cu ajutor;

· pe genunchi, sprijin pe antebraţe şi cap – ridicarea picioarelor la verticală cu balansul unui picior – sprijin la perete;

· execuţia globală a elementului cu ajutor;

· execuţia globală a elementului individual;

· introducerea elementului în combinaţii simple.

Greşeli tipice:

· dezvoltarea precară a musculaturii spatelui şi cefei;

· lipsa încordării musculare a spatelui şi a cefei în menţinerea poziţiei;

· poziţia de plecare – deficitar însuşită.

Ajutorul: se acordă din lateral, la nivelul gleznelor sau gambelor executantului.

Variante de stând pe antebraţe şi cap: stând pe antebraţe şi cap cu susţinerea picioarelor în semisfoară înainte / laterală; stând pe antebraţe şi cap cu susţinerea picioarelor în sfoară înainte / laterală; stând pe cap cu trecere în rostogolire înainte etc.

 

Stând pe mâini

 Este elementul cu cea mai mare aplicabilitate în gimnastică, fiind un element de bază în realizarea altor elemente, motiv pentru care însuşirea altor elemente depinde de corectitudinea execuţiei acestuia. Se poate executa din forţă sau cu elan.

 

Stând pe mâini cu elan

Descrierea elementului: se poate executa din diferite poziţii de plecare: din stând, din stând depărtat, stând pe un picior cu celălalt picior sprijinit înainte, sprijin ghemuit înainte, sprijin ghemuit înainte pe un picior cu celălalt picior sprijinit înapoi, pe genunchi, culcat facial etc., poziţii care determină şi modalităţile de execuţie.  Cel mai des folosit este stândul pe mâini cu elan sau cu balans care are ca poziţie de plecare: stând pe un picior cu celălalt picior sprijinit înainte pe vârf, braţele sus – urmează balansarea piciorului liber înainte şi păşirea înainte pe acest picior, concomitent cu îndoirea corpului şi aşezarea palmelor pe sol. După trecerea greutăţii pe piciorul dinainte, celălalt picior este balansat spre înapoi pentru a răsturna trunchiul în stând pe mâini, picioarele lipindu-se la verticală. Pentru o mai bună echilibrare, este necesară încordarea întregii musculaturi a corpului, întinderea articulaţiei scapulo-humerale,  capul pe spate, palmele pe sol în prelungirea umerilor, cu degetele răsfirate (fig. 22).

 

                                       

 

 

 Fig.22

 

Metodica procesului de învăţare:

· culcat dorsal – la semnale sonore – încordare musculară maximă a întregului corp;

· stând pe un picior cu celălalt sprijinit înainte pe sol, pe vârf – balans înainte cu trecerea greutăţii corpului pe piciorului balansat, balans înapoi cu piciorul liber, aplecarea trunchiului înainte;

· stând pe un picior, celălalt sprijinit înainte pe vârf – balans înainte, îndoirea trunchiului, trecerea greutăţii corpului pe palme – ridicarea treptată a picioarelor la verticală prin forfecări succesive;

· execuţie globală a elementului cu ajutor;

· execuţie globală a elementului cu sprijin la perete;

· introducerea elementului în combinaţii simple.

Greşeli tipice:

· balansul redus al piciorului dinainte;

· balans deficitar al piciorului dinapoi;

· balans prea mare al piciorului dinainte sau al piciorului dinapoi;

· bărbia în piept la trecerea în stând pe mâini;

· lipsa încordării musculare;

· lipsa trecerii greutăţii corpului pe braţe, deasupra umerilor;

· extensia spatelui;

· îndoirea braţelor.

Ajutorul: se acordă din lateral, la nivelul gleznelor sau gambelor executantului.

Variante de stând pe mâini: stând pe mâini din forţă din poziţia stând depărtat/pe genunchi / sprijin culcat facial;  stând pe mâini din rostogolire înapoi cu corpul ghemuit / îndoit; stând pe mâini rostogolire înainte; stând pe mâini rulare pe piept; stând pe mâini din jumătate roată; stând pe mâini cu întoarcere în jurul axului longitudinal al corpului; stând pe o mână; stând pe mâini cu întoarcere pe o mână; stând pe mâini, trecere în pod; din pod – trecere în stând pe mâini etc.

 

 

BIBLIOGRAFIA  SELECTIVĂ

1. 1.Fekete, I. (1996) – Gimnastica de bază, acrobatica şi sărituri, ED. Librăriile Crican, Oradea;

2. Grosu, E., F., (1998) – Elementele tehnicii corporale în gimnastica ritmică sportivă şi artistică. Ed. G.M.I., Cluj – Napoca;

3. Grosu, E., F., (2001) – Elemente acrobatice şi gimnice la sol şi bârnă. Univ. Babeş – Bolyai, Facultatea de educaţie Fizică şi Sport, Cluj – Napoca;

4. Nuţ, A., Negru, I. – Săriturile din gimnastica şcolară, Caiet metodic,

     Cluj – Napoca, 2001;

5. Paşcan, I., (2003) – Gimnastica acrobatică în ciclul gimnazial, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca.

6. Daniel, T.(2024)- Metodologia de instruire în gimnastica acrobatică școlară, Editura Edudel, Slatina.