ATLETISM – TEHNOLOGIA METODOLOGICĂ DE APLICARE.

  ATLETISM – TEHNICA ȘI METODICA PROBELOR.

 

 

Formele de manifestare ale vitezei în atletism sunt: viteza de reacție, viteza de execuție, viteza de accelerare, viteza de deplasare.

 

Viteza de reacție (la starturile de jos și din picioare):

Metoda utilizată: metoda repetării și metoda întrecerii

Ø Executarea (repetare) globală a startului, la comandă

Ø Executarea (repetarea) fracționată a startului, liber și la comandă din:

- stând pe piciorul puternic, flexat în sprijin la perete, extensie rapidă a acestuia

- stând în sprijin înclinat la perete, ridicarea rapidă a genunchiului piciorului (care se trage primul la ieșirea din blocul de start)

- din poziția de start ”gata”, desprinderea rapidă a mâinilor de pe sol

Ø Educarea și perfecționarea capacității de apreciere corectă a microintervalelor temporale, specifice startului de jos, prin următoarea succesiune:

- atletul execută mișcarea și i se comunică timpul realizat

- atletul execută mișcarea și tot el apreciază timpul realizat

- atletul execută mișcarea în viteze prestabilite, impuse de antrenor

- start de jos – cu lansare 3-5-7 m

Ø Executarea (repetarea) unor structuri preparatorii (set anticipativ); starturi de jos cu ”răstimp” diferit între comenzile gata și pocnet, cu concentrarea atenției fie la semnalul sonor (reacție de tip senzorial), fie pe declanșarea rapidă a mișcării (reacție de tip motor)

Ø Întreceri (starturi cu parteneri – la comandă)

 

Viteza de execuție

Metodele utilizate: repetare analitică și repetare globală

 

La alergările de garduri:

Ø Exersare analitică rapidă prin:

- acțiunea piciorului de atac, executată din stând, din alergare cu joc de glezne, alergare cu genunchii sus, alergare accelerată (pe lângă garduri, peste garduri cu lucrul foarte rapid al atacului)

- acțiunea piciorului remorcat executată din stând, din alergare cu joc de glezne, alergare cu genunchii sus, alergare accelerată (pe lângă garduri, peste garduri cu lucrul foarte rapid al atacului)

- acțiunea brațelor la momentul trecerii peste gard, din așezat, din stând

Ø Exersare globală rapidă – pasul peste gard prin trecere cu un pas (gardurile apropiate pentru a obliga la un singur pas între ele), deplasare în ritm lent între garduri, urmată de execuția rapidă a pasului peste gard).

 

La sărituri (unde valoarea săriturii depinde în foarte mare măsură de bătaie – faza cea mai importantă):

Ø Exersare analitică:

- concentrarea execuțiilor pe viteza impulsiei la bătaie

- concentrarea execuției pe viteza avântării piciorului liber

Ø Exersare globală:

- execuție rapidă a bătăii (integral)

- execuție rapidă a mișcărilor (pașii) din faza de zbor

- execuție rapidă a mișcărilor din faza aterizării

 

La aruncări (unde valoarea aruncării depinde foarte mult de viteza inițială – viteza de eliberare imprimată obiectului la părăsirea mâinii):

Ø Exersare analitică:

- pentru elan (săltarea liniară rapidă, la aruncarea greutății)

- viteză optimă în acțiunea finală a brațului de aruncare (tracțiunea – biciuirea, la aruncarea suliței sau mingii de oină, împingerea la aruncarea greutății)

Ø Exersare globală:

- repetarea elanurilor în execuție rapidă, fără obiect

- aruncări cu intensitate maximă a obiectelor mai ușoare decât cele de concurs.

 

Viteza de accelerare

Metoda utilizată: metoda repetării

Ø Executarea (repetarea) alergării cu viteze progresive până la maxim, după următoarea succesiune:

- 40 m alergare accelerată (80% 90% 100%)

- 60 m alergare accelerată (80% 90% 100%)

- 80 m alergare accelerată (80% 90% 100%)

- 100 m alergare accelerată (80% 90% 100%)

- 120 m alergare accelerată (80% 90% 100%)

apoi:

Ø Executarea (repetarea) alergării cu viteză maximă, pe distanțe în descreștere:

- 50 m alergare accelerată (100%)

- 40 m alergare accelerată (100%)

- 30 m alergare accelerată (100%)

- 20 m alergare accelerată (100%)

 

Viteza de deplasare

Metoda utilizată: metoda repetării

Ø Exersare (repetare) rapidă a unor variante de alergare, cu influiență în fortificarea articulară:

- alergare cu joc de glezne 2 x 20 m

- alergare cu genunchii sus 2 x 20 m

- alergare cu pendularea gambelor înapoi 2 x 20 m

- alergare cu pendularea gambelor înainte 2 x 20 m

Ø Exersare (repetare) rapidă în scopul lungirii pasului de alergare:

- pași săltați

- alergare cu genunchii sus (amplu)

- sărituri peste garduri

- pași săltați legați cu alergare

- alergare în pantă ușoară, cu accent pe impulsie

Ø Exersare (repetare) rapidă cu scopul măririi frecvenței pașilor de alergare:

- alergare cu joc de glezne, frecvență maximă 20-30 m

- alergare cu genunchii sus, frecvență maximă 20-30 m

- alergare la vale continuată cu alergare pe plat 20-30 m

Ø Exersări (repetare) de alergări executate în tempo maxim

Ø Alergări cu start lansat (20 – 50 m)

Ø Întreceri (30-50-80-100 m)

BIBLIOGRAFIA

1. MONEA, G., SABĂU, E. 2007. Atletism – tehnica și metodica probelor. Editura Bren, București, 

 

 

REGULI PENTRU ELABORAREA COMPLEXELOR DE EXERCIŢII DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

 

REGULI PENTRU COMPUNEREA COMPLEXELOR DE EXERCIŢII DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

 Mai multe mişcări legate formează un exerciţiu, iar mai multe exerciţii legate formează un complex de dezvoltare fizică generală.

 

Un astfel de complex de D.F.G.(dezvoltare fizică generală) trebuie să cuprindă între 8-12 exerciţii sau chiar mai multe(16-20), astfel alese încât să asigure îndeplinirea integrală a sarcinilor lecţiei.

 

Exerciţiile componente ale unui astfel de complex de D.F.G. sunt stabilite într-o anumită ordine logică, având grade diferite de amplitudine, tempou de execuţie şi complexitate. Aceste exerciţii trebuie să se adreseze tuturor segmentelor respectiv cap-gât, braţe, trunchi(abdomen-spate), picioare, de asemenea exerciţii de săltări şi sărituri, într-o ordine bine stabilită, respectând principiul accesibilităţii(exerciţiile vor fi executate de la uşor la greu, de la simplu la complex), şi vor începe cu exerciţiile de cap-gât şi vor continua prin diferite combinări de exerciţii cu unul sau mai multe segmente simultan, pe o direcţie şi pe cealaltă simetric.

 

Exerciţiile de respiraţie vor fi introdu-se obligatoriu la sfârşitul complexului, dar şi în cadrul complexului de D.F.G. ca exerciţii componente ale acestuia. Exerciţiile componente ale unui complex de D.F.G. pot cuprinde mişcări de forţă, întindere-relaxare, săltări şi sărituri, în funcţie de temele si sarcinile lecţiei respective şi vor fi executate la început exerciţiile de amplitudine mică şi medie, simple ca structură şi executate în tempou moderat, pe parcurs mărind treptat amplitudinea, complexitatea şi tempoul de execuţie. Complexele de D.F.G. pot fi compuse din următoarele tipuri de exerciţii:

· Exerciţii libere;

· Exerciţii cu partener;

· Exerciţii la aparate speciale: a. scara fixă; b. banca de gimnastică;

· Exerciţii cu obiecte portative: a. din gimnastica ritmică(panglică, cerc, coardă, mingi, măciuci); b. special concepute(bastoane, mingi medicinale, sticle umplute, gantere, eşarfe, etc.).

         

​EXERCIŢII LIBERE

 

Exerciţiile libere sunt exerciţii de dezvoltare fizică generală în care se lucrează doar cu propriile segmente. Aceste exerciţii frecvent utilizate se

regăsesc în principal în exerciţiile de încălzire şi sunt caracterizate prin faptul că nu necesită dotări speciale şi spaţiu mare de lucru.

 

​CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR LIBERE

· Sunt formative;

· Sunt analitice;

· Au structură simplă sau complexă(după caz);

· Pot fi însuşite repede;

· Pot fi executate individual fără supravegherea profesorului

 

 ​CERINŢE PRIVIND EXERCIŢIILE LIBERE

· Alegerea corectă a exerciţiilor;

· Respectarea bazelor generale ale mişcărilor;

· Corelarea lor cu temele, sarcinile şi scopul lecţiei;

· Adaptarea la vârsta, sexul şi nivelul de pregătire al practicanţilor;

· Includerea lor în complexe de D.F.G.;

· Utilizarea terminologiei specifice şi a metodei fragmentat-imitative.

  

                       ​EFECTELE EXERCIŢIILOR LIBERE

· Influenţă selectivă conform cerinţei: dezvoltă calităţi motrice, grupe musculare, mobilitate articulară şi elasticitate musculară;

· Realizarea corectitudinii mişcărilor;

· Stimularea participării active şi conştiente;

· Atitudine corectă şi pozitivă faţă de mişcare şi muncă;

· Îmbunătăţirea stării fizice şi psihice, a stării de sănătate.

 

​FORME DE PRACTICARE

· Lecţia de educaţie fizică şi sport sau antrenament sportiv;

· Programe de încălzire, întreţinere, dezvoltare fizică generală, recuperare şi reeducare în urma traumatismelor, fracturilor, incapacitate fizică etc.

              ​FORME DE ORGANIZARE

· Individual;

· În grup.

 

         ​LOC DE DESFĂŞURARE 

· Sala de sport sau sala de gimnastică;

· La locul de desfăşurare a oricărei activităţi sportive;

· Terenuri special amenajate în aer liber(condiţii igienice);

· Sala de clasă, laborator, birou, apartament;

· Centre de sănătate;

· La locul de muncă(minutul de gimnastică);

· Creşe şi grădiniţe.

                                     EXERCIŢII CU PARTENER

Exerciţiile cu partener sunt mijloace de dezvoltare fizică generală la realizarea cărora participă şi o persoană, alta decât executantul însuşi.

Partenerul are rol de: asociat şi colaborator, sprijin, ajutor direct, obstacol sau adversar şi mijloc de uşurare sau îngreuiere, element de dozare a efortului.

 

                      ​CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR CU PARTENER:

· Sunt educative şi atractive

· Sunt adaptabile

· Sunt formative

· Sunt orientate spre colaborare

· Sunt realizate prin ajutor reciproc

· Presupun o întrecere directă

 

 ​CERINŢE PRIVIND EXERCIŢIILE CU PARTENER

· Participare activă din partea participanţilor

· Nivel superior de coordonare a mişcărilor proprii în raport cu partenerul

· Ajutor şi colaborare pentru îndeplinirea sarcinilor

· Organizarea adecvată a colectivului

                                   ​EFECTELE EXERCIŢIILOR CU PARTENER

· Măresc atractivitatea lecţiilor

· Creşte sociabilitatea

· Dezvoltă calităţile motrice, în special forţa, mobilitatea – supleţea şi coordonarea

· Măresc capacitatea lucrului în colectiv şi în comparaţie cu posibilităţile partenerului

· Întăresc disciplina în realizarea sarcinilor

· Produc amuzament, bună dispoziţie şi economie de timp

 

​FORME DE APLICARE

 Exerciţiile cu partener se regăsesc în toate formele lecţiei de educaţie fizică ori de antrenament sportiv şi în programele speciale ale gimnasticii aplicate.

 

 

​RECOMANDĂRI METODICE

 

· Organizarea colectivului în funcţie de înălţime, greutate şi sarcinile care trebuie îndeplinite

· Corelarea complexităţii şi dificultăţii cu nivelul de pregătire, vârsta şi sexul executanţilor

· Respectarea regulilor generale privind executarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală

· Schimbarea repetată a rolurilor

· Precizarea clară a sarcinilor partenerilor

· Corectare reciprocă privind execuţia

PRINCIPII PENTRU DESCRIEREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ - TERNIMOLOGIC

         

                                          DESCRIEREA EXERCIŢIILOR 

                                                       DE 

                               DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

 

 

 

Descrierea şi scrierea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală are următoarea succesiune:

1. POZIŢIA INIŢIALĂ

1. TIMPUL(sau timpii de execuţie se scrie sub poziţia iniţială, la început, şi e multiplu de doi.).

2. DENUMIREA MIŞCĂRII- din punct de vedere al:

a. SEGMENTULUI CARE EFECTUEAZĂ MIŞCAREA;

b. DIRECŢIA MIŞCĂRII;

c. POZIŢIA FINALĂ(care de cele mai multe ori aceeaşi cu cea iniţială).

 

1. POZIŢIA INIŢIALĂ este poziţia din care începe mişcarea. Poziţia iniţială poate fi una din poziţiile fundamentale( stând, pe genunchi, aşezat, culcat, sprijin, atârnat) sau derivatele lor. Atunci când poziţia iniţială e mai complexă, descrierea exerciţiului începe cu reazemul şi se continuă cu celelalte segmente ale corpului.

Exemplu: P.I.- stând pe genunchi, aşezat pe călcâie, trunchiul îndoit înainte, braţele întinse, palmele pe sol(St. pe G., aşez pe Cc, Tr înd. înai., B.înt., Pl. pe sol).

Fiecare poziţie fundamentală poate avea nenumărate derivate, rezultate din schimbări ale poziţiilor picioarelor, braţelor, trunchiului sau a capului, precum şi din sprijinul ce poate fi: pe toată talpa, pe vârfuri, pe ambele picioare sau pe un picior.

CARACTERISTICILE ŞI ROLUL POZIŢIEI INIŢIALE:

· Să fie comodă

· Să fie stabilă

· Să favorizeze şi să permită execuţia corectă a mişcării(cu gradul de încordare/ relaxare cerut, cu precizia şi amplitudinea, necesară, pe direcţia şi cu tempoul indicat).

· Să uşureze efectuarea mişcării.

· Să îngreuieze efectuarea mişcării.

· Să permită continuarea mişcării(poziţia finală e de f. multe ori poziţia iniţială.)

Exemple de poziţii iniţiale şi sau finale: stând, stând depărtat cu braţele lateral, stând pe genunchi cu mâinile pe şold, aşezat depărtat cu braţele lateral, culcat ventral cu mâinile la ceafă, atârnat la bară fixă, inele, sprijin la cal cu mânere, paralele, etc.

 

2. TIMPUL (sau timpii de execuţie se scrie sub poziţia iniţială, la început, şi e multiplu de doi.).

 

3. DENUMIREA MIŞCĂRII- din punct de vedere al:

a. SEGMENTULUI CARE EFECTUEAZĂ MIŞCAREA;

b. DIRECŢIA MIŞCĂRII;

c. POZIŢIA FINALĂ(care de cele mai multe ori aceeaşi cu cea iniţială).

3.  ​POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE SEGMENTELOR

 

3.1  ​POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE CAPULUI ŞI GÂTULUI

MIŞCĂRI	POZIŢII
- înainte Aplecare - spre dreapta - spre stânga	- înainte Cap aplecat - spre dreapta - spre stânga
Extensie	Cap în extensie
Răsucire -spre dreapta -spre stânga	Cap răsucit spre dreapta Cap răsucit spre stânga
Semirotare -spre dreapta -spre stânga	-
Rotare -spre dreapta -spre stânga	-

 

 

3.2 POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE BRAŢELOR

 

 

3.2.1  POZIŢII CU BRAŢELE ÎNTINSE

Pe direcţii principale	jos
	înainte
	lateral
	sus

3.2.1 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNTINSE

	Înainte - jos
	înainte - sus
	Lateral - jos
	lateral - sus
Pe direcţii intermediare	înapoi-jos
	oblic – înainte - jos
	oblic - înainte - sus
	oblic – înapoi - jos
	diagonal-în plan frontal
	în plan sagital

 

3.2.2 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNDOITE LA 90º

Braţele jos - antebraţele înainte

Braţele înainte - antebraţele sus

Braţele lateral - antebraţele sus

- antebraţele jos

Braţele sus – antebraţele înapoi

 

3.2.3 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNDOITE COMPLET

Mâini pe şold

Mâini la piept

Mâini pe umeri

Mâini la ceafă

Mâini pe cap

 

3.3 MIŞCĂRI ALE BRAŢELOR

MIŞCĂRI	DIRECŢIE
Ridicări
Coborâri
Îndoiri
Întinderi
Duceri
Răsuciri	Spre interior - exterior
Rotări	Spre dreapta – stânga
	Înainte - înapoi
Balansări	În plan frontal - sagital
Forfecări	- orizontal În plan - vertical

- frontal

3.4 POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE TRUNCHIULUI

MIŞCARI	POZIŢII
Înclinare înainte	Trunchi înclinat înainte
Aplecare înainte	Trunchi aplecat înainte
- înainte Îndoire - spre dreapta - spre stânga	- înainte Trunchi îndoit – spre dreapta - spre stânga
Extensie	Trunchi în extensie
Răsucire spre - dreapta - stânga	Trunchi răsucit - dreapta - stânga
Rotare - în plan frontal - în plan orizontal	-
Îndoire răsucită - dreapta - stânga	Trunchi îndoit răsucit dreapta Trunchi îndoit răsucit stânga
Balansare în plan - frontal - sagital	-

 

3.5  POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE PICIOARELOR

MIŞCĂRI	POZIŢII
Îndoire	Picior îndoit
Întindere	Picior întins
Ridicare	Picior ridicat
Coborâre	-
Ducere	-
Răsucire spre - interior - exterior	Picior răsucit spre interior Picior răsucit spre exterior
- interior/exterior Rotare spre - dreapta/stânga - înainte/înapoi	-
- sagital Balansare în plan - frontal - orizontal	-
orizontal Forfecare în plan < vertical	-